MOODY'S: Perspectivă negativă pentru 82 de bănci europene

Fără existenţa unui "mecanism declanşator imediat", agenţia Moody's a anunţat, la sfârşitul săptămânii trecute, revizuirea perspectivei, de la stabilă la negativă, pentru ratingul a 82 de bănci europene.

În comunicatul de presă de pe site-ul Moody's se arată că motivul acestei reduceri îl constituie adoptarea BRRD (Bank Recovery and Resolution Directive; Directiva de redresare şi rezoluţie bancară) şi SRM (Single Resolution Mechanism; Mecanismul unic de rezoluţie) de către Uniunea Europeană. Prevederile BRRD trebuie incluse în legislaţia naţională a statelor membre UE până la sfârşitul acestui an, iar directiva se va aplica de la 1 ianuarie 2015, în timp ce SRM se va aplica doar băncilor din zona euro.

Pe lista Moody's se regăsesc UniCredit, cea mai mare bancă din Italia, Commerzbank, a doua bancă din Germania, precum şi BNP Paribas, Credit Agricole, Societe Generale şi BPCE, principalele bănci din Franţa (n.a. lista completă a băncilor din cele 22 de ţări europene este disponibilă pe site-ul Moody's).

Johannes Wassenberg, director executiv la biroul din Londra al agenţiei, a precizat pentru Reuters că plasarea băncilor pe lista perspectivelor negative de rating a fost determinată după analiza mai multor factori, dintre care se remarcă susţinerea din partea autorităţilor, ca urmare a importanţei lor sistemice.

Implicaţiile BRRD şi SRM pentru determinarea importanţei sistemice a băncilor vor fi analizate în continuare de Moody's, pe măsura apariţiei unor clarificări suplimentare privind aplicarea practică a acestora. "Dacă Moody's va considera că probabilitatea susţinerii sistemice s-a schimbat semnificativ, atunci ratingurile băncilor afectate vor fi plasate sub observaţie pentru modificare", se mai arată în comunicatul de presă al agenţiei.

Deşi mecanismul european de bail-in include posibilitatea haircut-ului pentru creditorii negarantaţi de rang superior, Moody's consideră că "noul cadru oferă o anumită marjă de acţiune pentru autorităţi (naţionale şi supranaţionale), astfel încât procesul de rezoluţie să nu includă bail-in-ul creditorilor negarantaţi de rang superior, ca urmare a posibilelor implicaţii pentru stabilitatea financiară".

Mai mult, "complexitatea asociată aplicării BRRD/SRM pentru băncile mari cu prezenţă transfrontalieră va reprezenta mereu o problemă majoră, care ar putea limita utilizarea instrumentului de bail-in", conform precizărilor agenţiei de rating.

Cele două afirmaţii ale analiştilor Moody's arată că aşa-numitul cadru european de rezoluţie bancară nu include reguli suficient de stricte şi cu aplicare universală, ci lasă numeroase portiţe de acţiune arbitrară, în funcţie de aprecierea discreţionară a importanţei sistemice a creditorilor negarantaţi ai băncilor.

În cadrul Forumului BCE de săptămâna trecută, profesorul Martin Hellwig, co-autor al cărţii "Hainele noi ale bancherilor", a criticat Mecanismul Unic de Rezoluţie din aceleaşi motive. După ce a amintit că "băncile centrale continuă să subvenţioneze băncile zombi", directorul Centrului de Studii pentru Bunuri Colective din cadrul Institutului Max Planck a precizat că "banca centrală intervine selectiv în beneficiul anumitor bănci şi state suverane". Martin Hellwig s-a referit, probabil, la acţiunile BCE din ultimii ani, care au determinat schimbări semnificative ale peisajului politic european, cum a fost cazul în Italia.

În opinia profesorului german, BRRD şi SRM nu reprezintă "un regim de rezoluţie viabil", deoarece îi lipseşte cadrul de finanţare intermediară şi susţinerea necondiţionată din partea bugetelor naţionale, în condiţiile în care există numeroase bănci cu operaţiuni de importanţă sistemică în mai multe ţări.

Prin evaluări optimiste ale situaţiei financiare, conducerile băncilor, în special a celor de importanţă sistemică, doresc amânarea cât mai mult posibil a intervenţiilor autorităţilor în scopul consolidării şi reducerii riscului sistem pe care îl reprezintă. Din fericire pentru instituţiile financiare, motivaţia autorităţilor este similară, întâzierea intervenţiei fiind determinată de perspectiva unor costuri majore şi de efectele asupra economiilor naţionale.

"Evitarea necazurilor astăzi, prin ascunderea sub covor a problemelor, implică un risc substanţial de confruntare cu probleme şi costuri mult mai mari în viitor", este concluzia profesorului Hellwig.

Se pare, însă, că "ascunderea sub covor a problemelor" este cea mai ieftină cale de ieşire din criză a sistemului financiar european, după cum o arată şi accelerarea procesului de stabilire a cadrului de securitizare a creditelor bancare în titluri ABS, cadru promovat de BCE şi Banca Angliei. Scopul este găsirea unor noi tipuri de "garanţii" care să poată fi folosite în operaţiunile de lichiditate, deşi motivul oficial este reluarea creditării pentru IMM-uri.

Inovaţia a mers şi mai departe în Statele Unite, unde "creditorii permit tot mai mult debitorilor cu rating speculativ să-şi ajusteze profiturile, astfel încât să li se îmbunătăţească profilul de credit, deoarece instituţiile de reglementare exercită presiuni pentru evitarea tranzacţiilor prea riscante", scria recent Bloomberg într-un articol despre "alchimia contabilităţii creative".

Este greu de crezut că "alchimiştii" nu se găsesc şi în Europa, iar, în aceste condiţii, o nouă criză bancară pare să aibă doar o singură certitudine: bail-in-ul deponenţilor, deoarece, după cum arată şi Moody's, ceilalţi creditori ai băncilor s-ar putea să prezinte importanţă sistemică, în funcţie de "percepţia" autorităţilor, pentru stabilitatea sistemului bancar.