Motivele retragerii lui Stolojan

Nu cred că Stolojan şi Băsescu s-ar fi certat. Cred că Stolojan s-a retras din funcţia de premier desemnat de Băsescu, la semnul lui Băsescu. Cred că, în afară de Băsescu, Stolojan însuşi a vrut să se retragă.

Unele motive pentru care cei doi au dorit această retragere, le sunt comune. Altele sunt proprii fiecăruia.

Stolojan a vrut să se retragă pentru că nu i-a plăcut să devină un premier "de paie".

Liberalul Relu Fenechiu a susţinut, ieri, într-o declaraţie PNL, că Stolojan şi-a dat demisia "pentru că şi-a dat seama că nu este decât o marionetă pentru Băsescu".

Cu excepţia ultimelor două cuvinte ("pentru Băsescu"), Fenechiu spune adevărul.

Ca premier desemnat, Stolojan era îndrituit să alcătuiască echipa noului Executiv.

Dar, în condiţiile alianţei cu PSD (în fapt, este o alianţă, iar nu o coaliţie, ceea ce rezultă, la o analiză mai atentă, a textului "Parteneriatului pentru România, 2008-2012"), dreptul la nominalizarea miniştrilor i-a fost retezat la jumătatea care revenea PDL-iştilor. Pe cealaltă jumătate erau stăpâni PSD-iştii.

Cele două jumătăţi merită amănunţite.

În PDL, grupul foştilor liberali, reprezentaţi de Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica, este minoritar. Pretenţiile la portofolii ministeriale, ale majorităţii de extracţie PD-istă sunt justificate politic, dar nu şi de competenţă (ca probă, Băsescu a declarat, ieri, că l-a nominalizat pe Boc în locul lui Stolojan, pentru că nu poate găsi în PDL un echivalent al lui Stolojan în autoritate şi competenţă).

Să guvernezi aliat cu "baronii" locali ai PSD, nu-i chiar idealul unui premier cu cât de câtă personalitate.

În sfârşit, la negocierile PDL - PSD în privinţa echipei noului Executiv, vocea lui Stolojan era doar una dintre voci şi nu cea mai importantă.

Acestea ar fi motivele proprii lui Stolojan ca să-şi decidă retragerea.

Să adăugăm la ele raporturile dificile dintre Theodor Stolojan şi Mugur Isărescu (unii susţin că cei doi sunt "nefrecventabili", că, adică, nu pot nici măcar să vorbească unul cu altul).

Motivele lui Băsescu pentru ca Stolojan să se retragă ţin de un calcul ceva mai sofisticat, cu scopul obţinerii unui nou mandat de preşedinte, la alegerile din 2009.

Desigur, funcţionează şi raţiunea de imagine - dacă "Stolo" s-a retras, atunci "Băse" nu vrea alianţa cu PSD şi deci, el nu acceptă "monstruoasa coaliţie PDL - PSD". Poanta poate să ţină.

Dar, imaginea este, cel mult, un motiv superficial, în acest caz.

În realitate, algoritmul alianţei PDL - PSD, îl lipseşte pe Băsescu de speranţa creşterii "bazinului său electoral", condamnându-l la procentul de 33% al PDL, sau plus-minus în jurul lui.

Înţelegerea dintre PDL şi PSD a mers, se pare, până la a stabili că nominalizarea prefecţilor va fi făcută de fiecare dintre părţi, corespunzător culorii politice a preşedinţilor Consiliilor judeţene, astfel ca judeţele să devină monocolore politic. În felul acesta, s-ar obţine judeţe integral PSD-iste ( cu prefect PSD şi preşedinte PSD de Consiliul judeţean) şi integral PDL-istă.

Prefecturile reprezintă Guvernul în teritoriu, îi sunt subordonate şi îi transmit ordinele Consiliilor judeţene, abilitate să le execute.

Dar, confom Constituţiei, Consiliile judeţene nu sunt subordonate prefecturilor. Consiliile judeţene decid singure dacă să execute ordinele transmise de prefecturi.

Astfel că ţara se va împărţi în două (UDMR şi PNL vin să dea oarece diversitate pe această hartă într-un acord cromatic dominant "roşu-portocaliu"). Ceea ce reprezintă o consolidare teritorială a procentajului în preferinţele electoratului, lipsindu-l pe Băsescu de speranţa creşterii votului pentru sine.

Astfel, atât Băsescu cât şi Solojan au motive serioase pentru ca Stolojan să se retragă din funcţia de premier desemnat. Atât de serioase, încât Stolojan preferă să se acopere de ridicolul unei a doua retrageri, enorme, de pe scena politicii.

Caraghiosul vine şi din faptul că, doar cu o zi în urmă, PDL şi PSD semnaseră "Parteneriatul pentru România"; Stolojan şi Băsescu nu văzuseră alaltăieri, ceea ce se putea vedea ieri?!

Poate că nu.

De altfel, nici noi nu o sesizaserăm.

Şi puteam, nu-i aşa?!