Multe probleme, puţine explicaţii pe înţelesul oamenilor

Ruptura dintre guvernanţi şi guvernaţi este tot mai pregnantă. Niciuna dintre marile probleme ale acestei toamne, fie că e vorba de cutremurele care îngrozesc o parte a ţării, de noi legi sau de exploatarea aurului, nu a fost explicată pe înţelesul oamenilor, existând chiar cazuri când acelaşi personaj are atitudini diametral opuse faţă de un subiect. Relevant este un dialog petrecut în satul Izvoarele, greu încercat de mişcările pământului, între un specialist venit de la centru şi locuitorii dornici să afle care sunt cauzele acestei stări de fapt extrem de neplăcute. La finalul discuţiilor, oamenii au spus răspicat că nu au înţeles nimic şi că specialiştii nu vorbesc "pe limba lor". Problema este extinsă la nivelul întregii ţări. Specialiştii din guvern cu greu reuşesc să-şi motiveze deciziile, să explice de ce aprobă sau resping diverse iniţiative, iar oamenii asistă la actul guvernării ca la un spectacol din care nu înţeleg nimic deşi este evident că îi priveşte în mod direct. Avalanşa de proteste pe diverse teme (Roşia Montană, câini vagabonzi, independenţa justiţiei) reprezintă, printre altele, şi o consecinţă a lipsei unui dialog în care ambele părţi să se exprime pe înţelesul interlocutorului. Ironia sorţii face ca la conducerea ţării să se afle politicieni foarte vocali, experţi în vorbitul la televizor.

Nedumeririle oamenilor sunt tot mai mari şi mai dese. Deocamdată, nimeni nu a reuşit să explice clar de ce ar trebui să se facă sau să nu se facă proiectul de la Roşia Montană. Argumente aduc mulţi, dar acestea nu pot fi luate în seamă din cauza faptului că la fiecare vorbitor propriul interes pare să influenţeze orice cuvânt rostit. Codul insolvenţei, noul Cod rutier, câţi oameni atâtea opinii, iar iniţiatori nu reuşesc să se facă înţeleşi, de multe ori, chiar în interiorul aceluiaşi partid existând păreri divergente. De ce se cutremură pământul la Galaţi? Încercările specialiştilor de a explica inexplicabilul aparent au eşuat lamentabil în mijlocul unor oameni care observă cum munca lor de o viaţă se sfărâmă puţin câte puţin. Pe seama câinilor fără stăpân s-a vorbit atât de mult, încât cei care trebuie să acţioneze par să stea paralizaţi în mijlocul drumului populat de câini.

Situaţia este absurdă, mai ales că de fiecare dată în campaniile electorale, politicienii demonstrează că, atunci când interesele proprii o cer, ştiu foarte bine să vorbească pe "limba" maselor şi să-şi expună foarte precis proiectele.