Născut pe 13 septembrie

Nu de puţine ori am profitat de datele de stare civilă ale artiştilor noştri pentru a-i evoca, pentru a-i readuce în atenţie, ca pretext pentru a ne ridica gândul la ei şi sufletul la opera lor. Centenarele sunt favorite, mai ales că pe la noi au obiceiul să treacă plutind uşor, drapate în discreţie. În cel mai bun caz îşi aminteşte cineva după câteva zile, săptămâni, după un an- doi, şi, ca să nu fie penibil, tace ori zice mărunt din buze.

Marele centenar al aces-tui an nu a trecut, încă. La 2 noiembrie se va împlini un secol de la naşterea lui Vasile Dobrian, un artist care încă se lasă descoperit şi înţeles. S-a născut la Sibiu, a studiat la Bucureşti şi a fost profesor la Iaşi, a practicat creaţia de avangardă, inclusiv în poezie. La licitaţia de postmodernism din acest an, Artmark a vândut o linogravură constructivist-cubistă de Vasile Dobrian cu 1,4 mii de euro, estimarea fiind pe la jumătate iar pornirea pe la o treime. Tot în acest an se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui François Gall, pictor francez de origine maghiară născut în România, larg vândut în licitaţii, la preţuri doar decente. La 25 octombrie se împlineşte un secol şi de la naşterea, la Nagyvarad, a lui Miklossy Gabor, pictor maghiar, născut în Ungaria de atunci şi trăitor în România de până acum, el plecând dintre noi la Kolozsvár, în 1998 decembrie 21. Din păcate, în româneşte aflăm despre el doar că "a fost un pictor român reprezentant al realismului socialist", restul informaţiilor fiind mai ales în limba maghiară, din care pricep doar ceva mai mult decât numele Oradei şi al Clujului.

Dar până la centenare confuze avem concrete aniversări chiar în aceste zile. Nu ştiu cum se face, dar în septembrie-octombrie s-a născut multă lume bună, mai ales artişti. Numai ieri, 13 septembrie, agenda ne vorbeşte de câteva aniversări, de naşterea mai multor artişti români importanţi. Cu o subiectivitate pe care ţin să o subliniez, îl amintesc întâi pe Emil Ciocoiu, unul dintre cei mai importanţi pictori români ai momentului, care şi-a făurit o minunată carieră internaţională, pornind din Aachenul în care s-a stabilit acum trei decenii. Dar şi în Româ-nia a venit de mai multe ori cu expoziţii ample, pe simeze pres-tigioase. În 1996 a cucerit câteva săli "regale" la Muzeul Naţional de Artă al României, în 2008, la 60 de ani, ne-a oferit un triptic, la Bucureşti şi la muzeele de artă din Cluj şi Craiova, iar în acest an, sub zodia lui Brâncuşi, un alt român care s-a impus în străinătate, şi-a prezentat galaxiile născânde sau pulsând deja în infinitul uman, pe simezele de marmură înaltă ale Palatului poporului. În licitaţiile din România apar mai ales creaţii Emil Ciocoiu de dinainte de 1980, când pictorul a decis să nu mai revină în România lui Ceauşescu şi a celor ce sugeau de la acel regim. În Germania, Italia şi alte ţări cu gust şi civilizaţie de artă, pictura lui Emil Ciocoiu circulă în medii şi colecţii înalte. A fost apreciat de Peter Ludwig care i-a trimis o lucrare, "Cvartetul Sharon", la muzeul de artă din Beijing, într-o donaţie plină de Picasso şi alte nume grele din care avea marele colecţionar german care obişnuia să doneze muzee întregi. Ar fi făcut-o şi în România, unde s-a bucurat de întâmpinarea caldă şi pricepută a profesorului universitar Ionel Constantinescu, un alt mare colecţionar, român de această dată, dar mizilicari de tranziţie au distrus această mare oportunitate, aceea de a avea un muzeu Ludwig la Bucureşti.

Prin octombrie, olteanul Emil Ciocoiu, împreună cu bucovineanul, pictor şi el, Mihail Gavril, alături de sculptoriţa din Italia, Ildiko Matrai, unguroaică româncă de-a noastră, deschid o frumoasă expunere chiar în oraşul Aachen, care şi l-a trecut pe Ciocoiu la personali-tăţi ale oraşului, categoria "pictorul nostru". În primăvara care vine, Emil Ciocoiu va înnobila cu pictura sa un castel şi mai multe spaţii alese din orăşelul olandez Vaals, într-o expoziţie în care sculptura este adusă de Simion Benetton, cel mai tare sculptor italian al momentului, cu o viziune ce dialoghează de minune cu propunerile de Univers ale lui Emil Ciocoiu.

Sculptoriţa născută într-o zi de 13 septembrie este Reka Csapo Dup, care a plecat de la fragilă coală de hârtie pentru a modela piatra şi a face bronzul să curgă în formele închipuite de artistă. "Spiriduşii" săi, din frumoasa familie Cire Perdue pot fi întâlniţi şi apropiaţi în mai multe galerii, la preţuri corecte, chiar accesibile, iar noi am vorbit de arta sa cu ocazia mai multor expuneri magistrale.

În 1946, într-o zi de 13 septembrie s-a născut Horia Paştina, sensibilul pictor şi profesor, autor de compoziţii în tonuri smerite, reflexiv şi profund. A studiat culoarea cu Ciucurencu şi face parte din celebrul grup Prolog de mari pictori români şi contemporani care caută lumina şi grădinile nepământene. Lucrările sale apar rar, dar din ce în ce mai des în licitaţii, mai ales în cele care testează virtuţile de piaţă ale pictorilor în viaţă. Galeria Goldart de la Athenee Palace, Hilton după numele de scenă, a organizat, anul trecut, în chiar redeschiderea sa, o expoziţie în care, alături de Horea Paştina evolua prietenul său, Mihai Sârbulescu. Iar preţurile, ca după căderea Lehman Brothers de acum fix 4 ani, erau domolite, domesticite, accesibile.

Evocarea zilei de 13 septembrie se numeşte Spiru Vergulescu, pictorul citadinelor mângâiate ca de un copil tandru. Pictorul s-a născut în 1934, într-o zi de joi, aşa cum a căzut şi în acest an, ieri adică, ziua de 13 septembrie, dar s-a grăbit să ne părăsească acum 5 ani, în 2007. În Slatina natală a lăsat o casă-muzeu, iar la Bucureşti, pe Câmpineanu, se află o placă comemorativă în care cu greu îl recunoşti pe artist, altfel iniţiativa fiind extrem de lăudabilă. În acest an, a plecat să-l regăsescă în ceruri doamna lui de o viaţă, Gunka, frumoasa bulgăroaică, care a văzut o viaţă doar în imagini pictate de Spiru Vergulescu. Lucrările sale ating cote semnificative, acum în scădere, ca tot cadrul general. În 2009, când pictorul ar fi împlinit 75 de ani, colecţionarii şi prietenii săi au vernisat o frumoasă expoziţie la Casa Armatei, Cercul Militar Naţional, pe numele de buletin. Expoziţia Spiru Vergulescu de la Slatina, din 2008, a fost deschisă pe 11 septembrie, în primul an fără artist.

În acest an, pe 11 septembrie, a fost sărbătorit pictorul Ion Murariu, Nică pentru prieteni, admiratori şi colecţionari, la 90 de ani de la naştere. Pentru prima dată marele şi bunul pictor, născut la Dorohoi, la 12 septembrie 1922, pe strada care îi purta numele de mai mulţi ani, nu a fost prezent la întâlnirea de la Galeria ANA. Plecase deja în veşnicie, la sfârşitul lui martie trecut, obosit de iarna pe care a pictat-o cu atâta culoare, dar care s-a dovedit teribil de grea pentru trupul său obosit.

Noi am rămas aici, să ne bucurăm de munca şi creaţia minunaţilor noştri artişti născuţi pe 13 septembrie. Le dorim ani mulţi de viaţă şi frumoasă trudă, le transmitem cele mai bune gânduri şi urări, îi îmbrăţişăm şi le furăm pe haine un strop din pământul cu care colorează sau pe care îl modelează.