"Ne lipseşte un brand de ţară, pentru promovarea vinului"

Reporter: Anul trecut a fost unul deosebit din punct de vedere vitivinicol. Ce estimări aveţi pentru 2014, ţinând cont de condiţiile meteo de până acum?

Marian Timofti: Într-adevăr, 2013 a venit cu o foarte bună calitate a strugurilor, în majoritatea zonelor viticole din ţară, motiv pentru care producătorii din ţara noastră pot spune că a fost un an foarte bun. Această calitate se reflectă în vinurile albe şi rose care deja sunt pe piaţă. Vinurile roşii vor apărea în toamna acestui an, iar calitatea lor este promiţătoare. Putem spune acest lucru după vizitele efectuate în crame şi diversele degustări "direct de la butoi" la care participăm cu sommelierii "OSR2011".

În schimb, anul în curs este unul deosebit de dificil pentru anumite zone din ţară. Putem face diverse previziuni negative în zona de sud-est a României, şi aici mă refer în special la Drăgăşani, Mehedinţi, Oltenia de Sud. Dar celelalte zone vizitate până în prezent arată înfloritor de bine - Cotnari, Murfatlar, Niculiţel, Vrancea, Ostrov, Podişul Transilvaniei, Dealurile Satmarului (aşa cum îi place să le denumească primarul din Satu Mare) sunt zone care promit o cantitate şi o calitate deosebită a strugurilor.

Reporter: Cum este promovat vinul românesc pe piaţă internă, dar şi în alte ţări?

Marian Timofti: Munca depusă de puţina presă specializată şi de OSR2011, la care trebuie să adăugăm un grup destul de numeros de blogg-eri şi de cluburi de vin, cu degustători autorizaţi sau nu, a avut un efect benefic în promovarea vinului pe piaţă internă. La extern, promovarea este într-o fază incipientă şi nu este susţinută îndeajuns de forurile tutelare din domeniul viticulturii. Încă mai există acele "bisericuţe", adică Asociaţii cu puţini membri producători de vin, care, în loc să promoveze România ca brand, se promovează în nume personal.

Reporter: Ce obstacole întâlnesc companiile în activitatea de promovare?

Marian Timofti: Dacă ne referim la promovarea externă, nu ştim sau nu vrem să ne folosim încă toate resursele şi toate calităţile pe care le avem. Atât timp cât fiecare producător va lucra în nume propriu, vom avea de-a face cu o cheltuială mai mare şi cu o promovare individuală care nu va stârni curiozitatea celor din străinătate. Ne lipseşte un Brand de ţară. Şi acest lucru nu-l spun eu. Am avut discuţii cu sommelierii români, din organizaţia noastră, care muncesc de 30 de ani în America, la mari companii de distribuţie de vin. Le-am propus trimiterea de vinuri şi efectuarea de degustări în SUA. Răspunsul: "Nu trimiteţi vinurile deoarece vă lipseşte un Brand de ţară, nu le vor degusta întrucât nu aveţi un Pedigree". Cu asta, cred că am spus tot.

Reporter: Cum contribuie sommelierii la promovarea vinului românesc?

Marian Timofti: Pe teritoriul ţării, contribuţia sommelierilor a fost şi este una deosebit de importantă. Nu se accelerează, însă, pe educarea consumatorului, care nu poate fi neglijată şi care, în viitor, îşi poate demonstra utilitatea. Dacă nu ne vom concentra eforturile în educaţia consumatorului, nu vom avea un consum conştient de vin, în creştere pentru vinurile de calitate.

Reporter: Cum a evoluat, la noi, segmentul sommeleriei?

Marian Timofti: Sommeleria a avut o dezvoltare atipică şi totuşi benefică, în ţară noastră. Atipică, deoarece consumatorii încă nu conştientizează ce înseamnă această meserie şi sunt uimiţi doar de ţinuta specifică a sommelierilor, de faptul că participă la prezentări care se încheie cu o sabrare (o metodă deosebită de desfacere a şampaniei, prin îndepărtarea gâtului sticlei cu o sabie specială) de Champagne (în cazuri fericite, pentru că, de obicei, se folosesc sticle de spumant), lucru care nu ar trebui să se întâmple. Mesajul pe care trebuie să-l transmită un sommelier este cu totul altul: modul în care se consumă un pahar cu vin, asocierea lui la diferite preparate, istoricul producătorului şi descrierea calităţilor vinurilor sunt importante.

Evoluţia acestei "arte a sommeleriei" a fost şi este într-o continuă ascensiune, în ţară noastră, deoarece este o meserie nouă, este o meserie care stârneşte curiozitatea şi care fascinează.

Reporter: Câţi sommelieri avem şi ce fac, practic, sommelierii din ţara noastră?

Marian Timofti: Avem mulţi sommelieri în ţară, dar foarte puţini care să aibă o pregătire completă şi de calitate. Rolul unui sommelier este să educe consumatorul prin propuneri de asocieri, în restaurante, să stocheze vinurile unei locaţii, să le menţină în condiţii optime de servire, să achiziţioneze vinurile pe care le consideră utile locaţiei şi să le servească într-un mod care să-l acapareze pe consumator prin crearea unui echilibru gustativ între mâncare şi vin, fidelizându-l pe consumator pentru locaţia respectivă.

Reporter: În ce măsură apelează companiile, respectiv restaurantele şi hotelurile la sommelieri?

Marian Timofti: Aici cred că avem cea mai mare problemă, dacă ne referim strict la sommelerie - companiile producătoare de vinuri apelează permanent la serviciile noastre, dar nu este de ajuns. Restaurantele nu au sommelieri, nu angajează aceste persoane, întrucât pregătirea lor necesită un salariu mai "consistent" şi proprietarii acestora nu-şi doresc acest lucru. Nu avem restaurante cu manageri care să provină din domeniu şi cred că aici trebuie lucrat cel mai mult. Organizaţia noastră şi-a propus un program în acest sens, dar avem nevoie şi de finanţarea corespunzătoare. Cred că va fi destul de dificil, atâta vreme cât nimeni nu investeşte în educaţie.

Dacă ne referim la educaţie, ca domeniu, cred că ar trebui să începem cu toţi propietarii de restaurante şi de alte locaţii unde are loc desfacerea de vin. Când aceştia vor înţelege cât de importantă este depozitarea la temperaturi controlate, servirea la temperaturi de servire, asocierea corectă la preparate şi utilizarea unor adaosuri care să împingă consumatorul la vinul de calitate, vom spune că putem trece la educaţia consumatorului. De abia după aceea vom avea o piaţă de vin educată, constantă şi de calitate. Poate că sunt prea pretenţios şi chiar puţin pesimist în ceea ce priveşte perioada pe care trebuie să o depăşim, dar acestea sunt priorităţile. Soluţiile sunt multiple şi la îndemâna oricui. Trebuie doar să vrem.

Reporter: Cum se formează sommelierii, la noi?

Marian Timofti: Aici sunt multe de spus şi nu doresc să deschid o polemică. Nu avem şcoli cu personal bine pregătit, totul se face "pe genunchi", lipsesc programele de pregătire adecvate, iar cele 1-2 şcoli care s-au perfecţionat cât de cât nu găsesc susţinerea necesară pentru instruirea ospătarilor, barmanilor etc, în noua meserie. Preţurile sunt destul de mari şi tinerii nu-şi permit susţinerea unor astfel de cheltuieli. Programele aprobate de către forurile tutelare sunt neadecvate cerinţelor din zilele noastre deoarece sunt întocmite de personal necalificat şi nici nu se face nimic pentru angajarea de oameni calificaţi în aceste structuri. Într-un curs de 100 de ore, din care 36 sunt de teorie, nu poţi să transmiţi prea multe cunoştinţe unui tânăr. În cadrul altor cursuri, de 180 de ore, posibilităţile sunt mai mari, dar şi cheltuielile cresc. Cu alte cuvinte, mai avem mult de lucru în acest domeniu, al pregătirii. Nu ne putem compara cu alte ţări, dar putem apela la serviciile celor care au efectuat astfel de cursuri în străinătate şi de la care putem "fura" meseria.

Reporter: Cum a evoluat piaţa vinului în ultimii ani şi ce estimări aveţi în acest sens?

Marian Timofti: Aici îmi place să folosesc o expresie care mă distrează: "Producţia vinului din România a sărit din căruţă...în Ferrari". Cu ajutorul Fondurilor Europene, producătorii au achiziţionat cea mai nouă tehnologie în domeniu, depăşim multe ţări în acest sens. Evoluţia a fost şi este calitativă, avem tot ceea ce ne trebuie: terroir de calitate, microclimat adecvat, specialişti în enologie, soiuri autohtone care stârnesc curiozitatea străinilor, suntem într-o zonă, dacă nu privilegiată, cel puţin adaptată culturii viţei de vie de calitate. Avem de toate. Ne lipseşte, însă, aşa cum am spus anterior, o promovare, un Brand de ţară.

Reporter: Mulţumesc!