NOUA PLAFONARE A PREŢURILOR ÎN ENERGIE:  Beneficii temporare pentru consumatori, incertitudini suplimentare pentru piaţă

Presiunile apărute pe piaţa energiei în 2021, care au generat creşterea accelerată a preţurilor, au dus la implementarea unor măsuri specifice în majoritatea ţărilor europene, în principal pentru protecţia consumatorilor, conform unui comunicat remis redacţiei. Şi România a adoptat astfel de măsuri, în toamna anului trecut, cum ar fi plafonarea preţurilor la energie, compensarea parţială de către stat a facturilor la energie electrică şi gaze naturale, însă acestea au fost gândite ca soluţii temporare, pentru depăşirea iernii, aplicabile până la sfârşitul lunii martie 2022. Dar conflictul izbucnit la sfârşitul lunii februarie în Ucraina a adus noi provocări şi a prelungit tensiunile în piaţa de energie.

Potrivit sursei citate, pe baza acestor evoluţii, suprapuse cu presiunile inflaţioniste deja existente şi cu avertismentele economiştilor cu privire la agravarea situaţiei începând cu luna aprilie, imediat după expirarea măsurilor privind plafonarea preţurilor la energie aplicabile în sezonul rece, autorităţile române au decis să adopte măsuri suplimentare pentru limitarea impactului facturilor la electricitate şi gaze naturale asupra populaţiei şi firmelor. Astfel, guvernul a emis o nouă ordonanţă de urgenţă pentru plafonarea tarifelor pentru consumatorii finali, care conţine, însă, şi o extindere a taxării pentru producătorii de energie electrică, atât în timp, cât şi ca arie de aplicare.

Noua reglementare (OUG 27/2022) a apărut cu doar câteva zile înainte de expirarea măsurilor similare adoptate în toamna anului trecut, pe fondul temerilor cu privire la explozia tuturor preţurilor din economie în situaţia revenirii la tarifele de piaţă pentru energie şi gaze naturale. De altfel, din această perspectivă, şi Banca Naţională României a avertizat, în cele mai recente comunicări, că se aşteaptă la o accelerare a inflaţiei începând cu luna aprilie.

Concret, ordonanţa impune noi plafoane de preţ pentru consumatori, respectiv 0,68 lei/kWh pentru un consum mediu lunar mai mic sau egal cu 100 de kWh (înregistrat în 2021), şi 0,8 lei/kWh pentru un consum mediu lunar cuprins între 100 şi 300 kWh, pentru energie electrică. Pentru gaze, preţul maxim este de 0,31 lei/kWk, indiferent de cantitatea consumată. Plafoanele includ TVA şi se aplică distribuitorilor care alimentează consumatorii finali, subliniază sursa citată.

Ordonanţa similară adoptată în toamna anului trecut a introdus şi un impozit de 80% pentru venitul suplimentar realizat de producătorii de energie electrică din surse regenerabile. Prevederea a fost preluată în noua ordonanţă şi a fost extinsă atât ca perioadă, cu un an, cât şi ca arie de aplicabilitate, pentru toţi producătorii de energie electrică, indiferent de sursă. În acelaşi timp, a fost detaliată metodologia de calcul pentru acest impozit (aplicabil pe veniturile obţinute din cantităţile vândute la preţuri mai mari decât plafoanele reglementate). În schimb, actul normativ prevede exceptarea capacităţilor noi de producţie, puse în funcţiune după 22 martie 2022, de la impozitul suplimentar, măsură care ar putea compensa parţial lipsa de predictibilitate şi ar stimula investiţiile în domeniu, atât de necesare.

Plafonarea tarifelor va avea cu siguranţă un impact pozitiv asupra consumatorilor în perioada de aplicare. În acelaşi timp, măsura, care se doreşte a fi provizorie, ar putea avea efecte pe termen lung asupra companiilor din domeniu, în funcţie de abilitatea acestora de a gestiona măsurile impuse de autorităţi.

Pentru companiile implicate, în special distribuitori, impactul depinde de modul şi de momentul în care vor fi aplicate măsurile de compensare din partea statului (pentru diferenţa dintre preţul de achiziţie, la nivelul pieţei, şi cel de vânzare, plafonat) prevăzute în ordonanţă. Conform reglementării, pentru clienţii casnici, compensările se acordă din bugetul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, iar pentru clienţii non-casnici, din bugetul Ministerului Energiei, dar depinde şi de cât de bine va funcţiona acest mecanism de compensare. Întârzierile în recuperarea sumelor respective vor pune o presiune ridicată pe disponibilităţile financiare ale distribuitorilor, cu impact asupra solvabilităţii acestora.

În acelaşi timp, impozitul suplimentar impus producătorilor de electricitate va afecta profitabilitatea acestora şi capacitatea de a investi, într-o perioadă în care independenţa energetică, imposibil de obţinut fără investiţii suplimentare, este tot mai des invocată la nivel european şi local.

Din perspectiva bugetului de stat, acesta este afectat în ambele sensuri: costuri cu susţinerea distribuitorilor, respectiv compensaţiile pe care statul va trebui să le acorde în contul plafonării preţurilor, dar şi venituri din impozitul suplimentar de 80%. În plus, rămâne de văzut şi cum vor influenţa aceste măsuri consumul de energie, economia în ansamblu şi, în consecinţă, veniturile bugetare conexe din taxele aferente (TVA, accize, impozit pe profit etc.).

Perspectivele pe termen lung, în contextul conflictului din Ucraina

Dacă, în toamna anului trecut, planurile pe termen lung ale Uniunii Europene (UE) şi cele ale României cu privire la viitorul energetic al blocului comunitar erau construite în jurul Pactului Verde European (Green Deal), respectiv tranziţia către economia verde, contextul geopolitic actual amână, cel puţin pentru moment, măsurile anunţate în această direcţie. În consecinţă, instituţiile europene, dar şi statele membre la nivel individual, caută soluţii pentru a-şi limita dependenţa energetică de Rusia, provocare care se suprapune cu cea care implică protecţia consumatorilor în faţa scumpirilor. Un acord cu Statele Unite ale Americii pentru furnizarea de gaz natural lichefiat (GNL) în UE, amânarea planurilor de închidere a termocentralelor pe cărbune în anumite state, obligativitatea constituirii unor stocuri de gaze pentru iarna următoare (la preţuri avantajoase negociate de un grup operativ constituit la nivelul UE) sunt doar câteva din soluţiile vehiculate în prezent.

În ţara noastră, una dintre soluţiile discutate intens în această perioadă pentru a reduce dependenţa energetică de Rusia este cea referitoare la exploatarea gazelor din Marea Neagră. Însă legea offshore, adoptată în urmă cu aproape patru ani, conţine o serie de prevederi care limitează interesul investitorilor pentru dezvoltarea unor proiecte în zonă, iar modificările promise de autorităţi în repetate rânduri întârzie să apară. În plus, în contextul conflictului care se derulează inclusiv în zona Mării Negre, este posibil ca planurile de explorare şi exploatare să fie amânate până la clarificarea situaţiei. Pe de altă parte, recent au fost mărite capacităţile de producţie ale centralelor termice pe cărbune. Energia nucleară reprezintă, de asemenea, o alternativă viabilă, astfel că este necesară finalizarea reactoarelor de la Cernavodă, iar dezvoltarea altor capacităţi similare ar putea deveni prioritară.

Rămâne de văzut dacă măsurile recent adoptate se înscriu într-o strategie mai amplă, pe care autorităţile o au în vedere pentru a rezolva problemele de fond ale pieţei din România, astfel încât să asigure independenţa energetică, mai necesară ca oricând în actualul context al conflictului din Ucraina şi al relaţiilor tot mai tensionate dintre UE şi Rusia, cel mai mare furnizor de gaze naturale al UE, cu peste 40% din importurile totale. Nu avem însă, în prezent, clarificări din partea autorităţilor pe această temă, ceea ce indică faptul că, deocamdată cel puţin, nu există o astfel de strategie, subliniază sursa citată.

Aşadar, această nouă reglementare pare a rezolva o urgenţă de moment (protejarea consumatorului), în timp ce ridică numeroase semne de întrebare pentru perioada care urmează. Vor rămâne aceste măsuri temporare sau se vor permanentiza? Vor fi încurajate investiţiile în energie, respectiv producţia internă, în contextul fluctuaţiilor din pieţelor europene şi al viitorului incert? Pe ce va pune ţara noastră accent pentru a acoperi deficitul de energie - gaze naturale, energie nucleară, cărbune? Ce se va întâmpla cu planurile de tranziţie către energia şi economia verde? Implicaţiile şi consecinţele sunt, şi de data aceasta, incerte, iar piaţa rămâne tensionată în lipsa unei viziuni pe termen mediu şi lung cu privire la politica energetică naţională.

Este evident că legislaţia naţională în domeniul energiei rămâne fragmentată, bazată pe soluţii de moment, care tratează efectele, şi nu cauzele majorării preţurilor, şi care induce noi provocări pentru companiile implicate, fără a oferi o minimă predictibilitate pe termen mediu şi lung. În aceste condiţii, jucătorii din domeniu şi publicul larg aşteaptă în continuare o strategie energetică naţională care să cuprindă, în linii mari, soluţii care să trateze cauzele scumpirilor, măsuri care să stimuleze producţia internă şi planuri concrete de aprovizionare pentru necesarul suplimentar. Fără a urma un "fir roşu" al strategiei, orice noi măsuri în domeniul energetic vor fi lipsite de coeziune şi complementaritate, astfel că soluţiile de moment pot reprezenta, de fapt, noi obstacole în obţinerea independenţei energetice.

În consecinţă, autorităţile statului trebuie să dea strategiei energetice naţionale importanţa şi urgenţa momentului, fiind necesare dezbateri publice care să capteze idei inovatoare şi critici constructive. Implementarea ulterioară a strategiei trebuie să permită României să îşi folosească potenţialul ridicat, comparativ cu alte ţări europene, astfel încât să devină independentă din punct de vedere energetic, se arată în comunicat.