NUMELE JOCULUI Un fel de pace....fake!

Oricît ar fi lumea de zguduită, tot nu putem să-i spunem război. A auzit cineva pe Putin sau vreo altă autoritate de stat a Rusiei declarînd război Ucrainei? Nu! De la Kiev, nici atît. Cui i-ar trece prin minte să declare război Rusiei?...Cînd?...Tocmai acum....cu toate complicaţiile astea pe cap! Nici vorbă! Rusia şi Ucraina nu se află în stare de război. Juridic, desigur. Dar altfel? Altfel, este un fel de "fake-peace" care de trei zile se întinde rapid, ca un nor toxic şi ucigaş, peste întreg teritoriul Ucrainei. Curenţii sunt de vină. Bat atît de tare dinspre est, nord şi sud că au luat pe sus şi au dus în teritoriul Ucrainei toate unităţile acelea care se îndeletniceau cu paşnice jocuri de război pe teritoriul Rusiei şi Belarusului, în strictă conformitate cu dreptul internaţional, aşa....fără să se poată împotrivi cineva: trupe, tancuri, transportoare, artilerie, rachete şi tot ceea ce mai trebuie pentru operaţiuni militare închegate, pe scară largă. Inclusiv avioane de bombardament care, în furia uraganului, au dat drumul bombelor de la bord pe unde au apucat, mai ales peste aerodromuri, hangare, centre de comunicaţii, depozite militare, cazărmi, noduri de transport etc. Şi, cum se cheamă asta, nu război? Depinde pe cine întrebi! Pe Putin nu mai este cazul, a răspuns singur înainte să-l întrebe cineva. Ceea ce vedeţi dumneavoastră la televizor că se întîmplă, iar ucrainienii trăiesc şi plătesc scump pe pielea lor, într-o realitate perfect congruentă cu delirul de putere al unui monstru ce nu poate fi trezit din coşmarul pe care-l secretă incontinent, este "o operaţiune specială", ordonată chiar de Preşedintele Rusiei, avînd ca scop "denazificarea Ucrainei" şi distrugerea potenţialului său militar. Atît şi nimic mai mult! Chiar nu înţeleg de ce face lumea atîta zarvă? Dacă îi întrebaţi pe ucrainieni, de la ei se vede un pic altfel. Ceea ce se întîmplă pe teren, în ţara lor, corespunde cuvînt cu cuvînt, pînă la virgulă, cu ceea ce stipulează rezoluţia 3314 a Adunării Generale a ONU la articolul 1: "folosirea forţelor armate de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a unui alt stat, sau în orice alt mod incompatibil cu prevederile Cartei Naţiunilor Unite." Pe scurt: AGRESIUNE! Iar, ca să fie şi mai clar, la articolul 3 al aceleiaşi rezoluţii sunt enumerate actele/acţiunile specifice: "invazia sau atacul forţelor armate ale unui stat asupra teritoriului altui stat, sau orice fel de ocupaţie militară, indiferent cît de puţin durează, care ar rezulta dintr-o astfel de invazie sau atac, sau anexarea prin folosirea forţei a teritoriului altui stat, ori a unor părţi din acesta, bombardarea teritoriului unui stat de către forţele militare ale altui stat...s.a.m.d.

Bun şi, dacă este atît de clar, de ce nu "sare" Consiliul de Securitate al ONU cu nişte rezoluţii care să constate şi să condamne agresiunea, adăugînd şi recomandările de rigoare pentru statele membre, astfel încît ele să acţioneze în virtutea dreptului internaţional pentru refacerea stării de pace făcută ferfeniţă de Rusia? Simplu! Pentru că Rusia este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, iar prin exercitarea dreptului său de veto, orice rezoluţie care ar constata de drept actul de agresiune comis de regimul Putin împotriva Ucrainei devine o simplă şi inutilă foaie de hîrtie, bună doar de aruncat la coş. Asta-i lumea în care trăim? Atît poate dreptul internaţional? Da, şi dacă nu ştiaţi, aşa stau lucrurile de cînd a fost "inventat" ONU, marele paznic a Păcii Mondiale!! Asta-i "realitatea": lumea este obligată să trăiască delirul de putere al unui om care stăpîneşte peste circa un milion de militari plus arsenalele aferente, care decide discreţionar modul de utilizare al instrumentelor statului, ca şi asupra resurselor sociale de toate felurile, de la cele de mediu, la cele financiare şi de la cele umane, la resursa numită "Viitor". Un om care controlează accesul şi decide asupra folosirii butoanelor care pot declanşa, odată pentru totdeauna, distrugerea planetei. De unde se vede, cu relativă uşurinţă, că problema cu care se confruntă Ucraina, Rusia, Europa, Statele Unite şi, într-un fel sau altul, tot restul lumii, nu este cîtuşi de puţin de natură militară. Nu ţine cu totul sau doar de politică, diplomaţie sau putere. Ţine de un banal mecanism de control social. Cum facem ca oamenii ajunşi la putere să rămînă sub control raţional? Să nu poată evolua decît în perimetrul strict al deciziilor raţionale. Să nu poată deraia, iar dacă există pericolul unui derapaj masiv, care crează un pericol iminent, pune în pericol sau aduce atingere păcii şi securităţii internaţionale, să poată fi scoşi din scenă oportun, pînă nu se consumă dezastrul. Lunga şi nespus de păguboasa întîrziere a civilizaţiei acesteia de secol XX şi XXI, pe care o considerăm suficient de avansată pentru a ne ocupa de organizarea vieţii pe alte planete, de a răspunde serios şi eficient instituţional la problema controlului de raţionalitate asupra decidenţilor politici putea fi considerată, pînă acum, un fel de "neglijenţă". După "Cazul Putin" ea devine o neglijenţă criminală. O crimă împotriva umanităţii!