O Americă două Americi

Din punctul de vedere al geografiei politice, desigur, una singură: Statele Unite ale Americii. Din punct de vedere electoral însă, entitatea aceasta este rezultanta a 51 de competiţii statale, fiecare cu identităţi sociale şi politice diferite, cu ponderi diferite în modelarea rezultatului final şi a componenţei celor două camere ale parlamentului federal, Camera Reprezentanţilor şi Senatul. În cazul alegerilor pentru funcţiile de Preşedinte şi Vice-Preşedinte, lucrurile sunt încă şi mai complicate. Avem două Americi radical diferite, cea pro-Trump şi cea anti-Trump, aflate nu într-o competiţie politică, ci într-un "război electoral" pe viaţă şi pe moarte, care se înfruntă nemilos pe fiecare dintre cele 51 de "teatre de operaţiuni". Scopul unic şi precis al celor două tabere este acela de a cîştiga fie şi numai un vot mai mult decît adversarul, în cît mai multe state, adjudecîndu-şi astfel controlul asupra corpului electorilor. Electorii desemnaţi de fiecare stat, în număr egal cu cel al locurilor rezervate statului respectiv în Camera Reprezentanţilor şi Senat, diferă de la un stat la altul. Pe baza rezultatului alegerilor, electorii sunt împuterniciţi să susţină/voteze ca Preşedinte-Vicepreşedinte al SUA un anume candidat, respectiv cel care a cîştigat cele mai multe voturi. Pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, există şi excepţii, state care lasă unora dintre electorii desemnaţi latitudinea de a hotărî, fiecare în parte, cui va da votul în Colegiul Electoral. Sunt 538 de electori în total, iar majoritatea cerută şi necesară desemnării ca Preşedinte şi Vice-preşedinte al SUA, prin votul din Colegiu, este de 270.

În acest an electoral "războiul celor două Americi" nu seamănă cu nimic din ceea ce istoria îndelungată a acestei moderne republici a produs pînă acum. Lupta aduce, prin intensitate, şi nenumăratele modalităţi neconvenţionale la care combatanţii recurg, cu "războiul sfîrşitului lumii". Şi, dacă nu al lumii întregi, cu siguranţă, spun cei mai mulţi dintre observatorii credibili ai proceselor politice şi electorale din America, cu sfîşitul democraţiei americane aşa cum o cunoaştem de la întemeierea SUA şi pînă mai acum vreo patru ani. Ce s-a întîmplat exact acum patru ani? Un fleac, democraţia a fost ciuruită. Preşedintele în exerciţiu, Donald Trump, aflat în faţa unui rezultat electoral care îl dădea pierzător, a dezlănţuit o amplă campanie de propagandă şi de măsuri directe, menite să împiedice acreditarea oficială a rezultatelor, să altereze componenţa Colegiului Electoral prin desemnarea unor electori ai statelor neautorizaţi de procedurile legale locale, să conteste în justiţie numărarea oficială a voturilor în diferite state şi districte electorale, să genereze sute de plîngeri în justiţie împotriva unor manevre sau aspecte tehnice ale procesului electoral, pe motivul că au favorizat intenţionat candidatul advers, să exercite presiuni directe, politice şi psihologice asupra unora dintre oficialii de care depindea acreditarea finală a rezultatelor votului, inclusiv prin ameninţarea directă la adresa vieţii lor. Cazul Vice-preşedintelui Mike Pence este de departe cel care marchează precis contururile tabloului. De atunci şi pînă azi, Trump şi nu puţini dintre susţinătorii săi, vreo 20 de milioane după ultimele sondaje, cred şi susţin cu tărie că alegerile care l-au scos de la Casa Albă pe Trump au fost trucate, furate etc., că actualul Preşedinte, Biden, a deţinut funcţia timp de patru ani în mod nelegitim, că adevăratul Preşedinte al SUA este şi azi tot Trump, iar el ar trebui reinstituit, chiar şi cu ajutorul măsurilor extreme, prin recurs la violenţă. Aceşti 20 de milioane de cetăţeni ai Americii constituie "nucleul dur" al baricadei Trump. În jurul său, însă, se află alte zeci de milioane de "votanţi liberi", din convingere. În vremea aceasta, Trump, candidatul la un nou mandat de Preşedinte al SUA, este implicat direct în nu mai puţin de patru proceduri judiciare majore, cu sute de capete de acuzare, fiecare dintre ele putîndu-l trimite pentru timp îndelungat într-o instituţie penitenciară, dacă este găsit vinovat. Problema este aceea că doar una singură dintre aceste acţiuni are şanse să se încheie cu un verdict definitiv, pînă la data alegerilor. Celelalte sunt toate sugrumate de manevre procedurale care împing termenele dincolo de scadenţa desemnării viitorului Preşedinte al SUA. Iar, dacă acesta va fi Trump, procesele vor înceta de la sine, mult înainte de a se ajunge la hotărîri definitive, prin efectul protecţiei judiciare acordată Preşedintelui SUA pe durata exercităţii mandatului. Ca să fie sigur, Trump a solicitat Curţii Supreme a Statelor Unite să se pronunţe şi să-i acorde un soi de mega-imunitate, echivalentă cu impunitatea judiciară, nu doar pe durata mandatului, ci şi post-mandat, pentru orice fapte comise atîta vreme cît deţinea funcţia de Preşedinte al SUA. Pînă la Curtea Supremă alte două instanţe subiacente s-au pronunţat cu exces de argumente istorice şi juridice împotriva aceastei cereri. Curtea Supremă, însă, nu e chiar atît de sigură şi deocamdată evită să se pronunţe. Ea, nu are termene de rezolvare!!! Se poate gîndi şi o sută de ani, înainte să ia vreo hotărîre. Lui Trump nu-i trebuie, însă, decît cîteva luni. Pe urmă, dacă ajunge din nou la Casa Albă, are el grijă să stingă orice urme ale acţiunilor deschise împotriva sa. Şi, mai ales, să-i pedepsească aspru pe cei care au îndrăznit să le deschidă! Pentru prima dată în istoria Americii, un candidat anunţă încă din faza preliminară a alegerilor că este hotărît să suspende drepturi fundamentale ale cetăţenilor, în primul rînd ale adversarilor săi politici, ale unor reprezentanţi şi instituţii media, ale unor categorii de populaţie, să recurgă la deportări masive, pentru a putea face o Americă după chipul şi asemănarea sa: profund şi radical divizată între "cei ce sunt cu noi" şi "cei ce sunt împotriva noastră", dezastruos ruptă între lumea privilegiaţilor şi lumea dezmoşteniţilor din punct de vedere al statutului şi puterii economice şi, pe deasupra, dotată cu legi şi mecanisme electorale care să asigure eternizarea la putere şi totala impunitate a lui Trump şi a urmaşilor, urmaşilor săi.

Iar, dacă vreţi să ştiţi cum stau lucrurile şi care sunt evaluările la zi asupra balanţei electorale Trump-Biden, atunci iaca, v-o spun şi pe-asta: Trump are cele mai mari şanse să cîştige majoritatea în Colegiul Electoral, chiar dacă ar pierde votul agregat al majorităţii populaţiei votante. Cînd anunţul acesta este făcut nu de Fox, ci de CNN, iar vocea care-l face nu este Tucker Carlson, nici Steve Bannon, ci Fareed Zakaria, atunci să ştiţi de bine că "vacii noastre nu-i a bine" iar tata se poate ivi cu pielea ei în băţ, acuşi-acuşi!