O taxă în plus

E bine să recunoaştem de la bun început poziţia de pe care argumentăm. În ce mă priveşte, am simpatii liberale, chiar libertariene. Sunt sceptic, rezervat, faţă de rolul statului. Mai ales în economie. Cred într-o fiscalitate minimală. Cred că taxele trebuie să fie puţine şi mici, iar sistemul cât mai simplu.

Colectiviştii (între care îi includ pe socialişti şi pe comunişti) ne asigură că statul are dreptul, dacă nu cumva chiar datoria, să ofere "servicii sociale". Eu mă îndoiesc. Din două, una. Fie statul e un prost administrator şi agent economic, fie nu. În primul caz, înseamnă că arunc banii pe fereastră. În al doilea, înseamnă că poate să se descurce şi singur. Într-adevăr, dacă statul ar fi atât de competent economic pe cât cred colectiviştii, atunci de ce ne mai cere bani cu nemiluita? De ce nu ne dă el nouă, cetăţenilor, bani?

Aici e paradoxul: cu cât suntem asiguraţi de guvernanţi că statul e mai competent, cu atâta nevoile sale de bani cresc. Nu vi se pare ciudat? În viaţa cotidiană am fi fost conştienţi de această anomalie. Ce aţi spune despre un administrator de firmă care ne dă asigurări că e competent, dar ne cere să aducem, ani la rând, bani de acasă?

Cam asta cred, în linii mari. Aşa încât poate să pară ciudat sau inconsecvent că propun, acum, o taxă în plus.

E vorba de impozitul pe bunuri moştenite. Conform actualului Cod Fiscal, bunurile moştenite sunt exceptate de la impozitare (cf. art. 42). Se plătesc doar nişte "taxe succesorale", dar acestea nu au decât un rol procedural. Bunurile moştenite, în sine, nu sunt impozitate la valoarea lor.

Acesta este un scandal. Printre multe alte lucruri scandaloase din această ţară.

Haideţi să vedem, mai întâi, care e situaţia în Europa. În Regatul Unit impozitul pe bunuri moştenite există, în forma modernă, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În prezent, impozitul pe moştenire aduce cam 1% din veniturile de la Buget. Ca în multe jurisdicţii, taxa aceasta (numită uneori death tax) se plăteşte doar pornind de la o anumită valoare a moştenirii (în acest moment de la circa 350.000 de euro). Există, desigur, excepţii precum scutirea de la impozitare a bunurilor de mică valoare făcute cadou. Altminteri, taxa se plăteşte şi nu e deloc mică: 40%.

Numeroase alte state europene încasează acest gen de impozit: Olanda, Belgia, Finlanda, Cehia. În Elveţia există în anumite cantoane. În Germania, impozitul succesoral (Erbschaftssteuer) ţine de dreptul federal şi are o valoare considerabilă, între 17 şi 50%. În Italia, tassa di successione este mai modestă: doar 4% pentru averile de peste 1 milion de euro. În Franţa însă, droits de succession pot escalada până la 55%.

Aceeaşi situaţie în Statele Unite. Acolo impozitul pe bunuri moştenite (estate tax) se aplică la nivel federal. Calculul sumei datorate Fiscului este complicat, pentru că există numeroase excepţii şi deduceri. În practică, doar averile foarte mari (peste 3 milioane de dolari) sunt impozitate, dar în acest caz taxa urcă la peste 50% din valoarea proprietăţilor sau fondurilor moştenite. Numeroase state din federaţie au, la rândul lor, impozite succesorale.

Bun, vor obiecta unii, dar chiar nu avem de lucru? Asta ne mai lipseşte, un impozit nou? Nu avem suficiente?

Ba da. Chiar prea multe. Cred, în continuare, că ne trebuie impozite mai mici şi mai puţine, aplicate cu reguli mai simple. Dar impozitul pe (marile) moşteniri e altceva. Rolul său e mai puţin fiscal, cât social.

Să explicăm. Adesea taxele reduc sau descurajează consumul. Încurajează lenea şi sporesc birocraţia. Nu am înţeles niciodată, spre exemplu, de ce trebuie să plătesc TVA atunci când îmi cumpăr o cămaşă. Spinarea mea nu trebuie şi ea acoperită, la fel ca a miliardarului de la televizor? În realitate, TVA este o taxă care discriminează împotriva săracilor. Nici miliardarul nu poate purta, în acelaşi timp, zece cămăşi (deci consumul nu e perfect elastic, pentru a folosi jargonul economiştilor). Iar pentru sărac e mai greu să plătească taxe pentru bunuri de strictă subzistenţă.

Impozitul succesoral a fost gândit, de la început, pentru un scop anume: dezmembrarea marilor averi (mai ales a marilor domenii). E drept ca omul să dispună de munca sa. Dar transmiterea în familie a averilor uriaşe ridică o problemă. Ea e contrară principiului meritocratic. Ea protejează clanurile care îşi vor transforma, inevitabil, puterea economică în influenţă politică ereditară.

Exact asta suntem pe cale să facem noi. Să acceptăm ca în această ţară să se formeze dinastii economice şi politice.

Din experienţa capitalistă noi am preluat doar ce ne-a convenit. Îi auzim pe baronii afacerilor cu statul cum laudă principiul "sacru" al proprietăţii private. Însă proprietatea privată nu-i totuna cu un drept suprem şi perpetuu de luare în posesiune. Cred că fiecare generaţie, în parte, trebuie să demonstreze ceva. Şi nu sunt sigur că a noastră a demonstrat mare lucru până acum. Măcar cei care vor veni după noi să aibă un motiv să încerce.

Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.

Opinia Cititorului ( 24 )

1. Tupeu comunist
(mesaj trimis de Natafletz în data de 01.09.2009, 09:24)
Pe langa subiectul de doi lei care e slab chiar si pentru o lectie din manualul de'a 11'a (si mai aveai tupeul sa te compari data trecuta la editoriale cu NYT) mai ai si un incredibil talent (te mai si laud) de a spune una si, mai jos, de a contrazice tot ce'ai spus. TU NU ESTI LIBERAL!!! E de bonton pt voi astia care va dati "intelectuali" si slujiti unui mojic sa va dati liberali si anticomunisti. Ba mai vii si cu pisiceala "o sa spuneti ca sunt inconsecvent". PAI CHIAR ESTI!!! Combati argumentele "comuniste" ale impozitarii, dar vii cu cel mai comunist posibil argument pt impozitul pe mostenire. Si la fel, combaterea TVA este de pe o pozitie MEGA-comunista. Imi dai trei exemple de tari care au impozit pe succesiune si de aici conchizi ca "n'am luat din capitalism tot ce ne trebuie". De ce nu dai si exemple de tari "capitaliste care n'au TVA :))) ? Ai habar de cate secole e capitalism in tarile unde se impoziteaza succesiunea??? Te'ai gandit vreodata ca_conteaza nivelul de dezvoltare atunci cand pui un impozit? Se pare ca NU, chiar daca pretinzi ca DA. Singura parte buna este ca tz'ai castigat iar sansa sa te compar cu Liiceanu, ...care ne intreba retoric "preferati consecventa lui Ion Iliescu?", adica chipurile sa se scuze ca sustine un om care isi schimba declaratiile de la o zi la alta. Raspunsul ar fi, pt dumnealui, ca si pt dumneata> DA, prefer un om care ramane consecvent. Nu care improasca cu rahat monarhia numai daca un rege i'a jignit seful, care e "prezidentialist" cand seful e presedinte si "parlamentarist" cand alt sef e tatuc, care daca e liberal e liberal cu toate taxele, nu numai cu alea care'i convin. (Apropos, dpdv'ul liberalismului dumneata esti un parazit, ca lucri, cum ai si zis, pt un stat care e un foarte prost administrator si ai o contributie substantiala la aceasta proasta administratie care nu se ocupa decat cu propaganda. Intr'o economie de piatza PURA, dumneata n'ai gasi de lucru, pt ca ce produci dumneata ca intelectual NU S'AR VINDE NICICUM, iar ca profesor, poate, ai face fata la o scoala generala, evident prost platita intr'un stat minimal)...
1. 1.1. Liberal înseamnă în primul rînd moral (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 01.09.2009, 16:23)
  Nu poate fi vorba de dublă impozitare, întrucît, cel ce a plătit imozitul pe profit este mortul. Iar mortul nu plăteşte impozitul pe moştenire, ci moştenitorul. Aşadar, două impozite, de naturi diferite, împărţite la două persoane. Cîte unul de căciulă. Apoi, s-a văzut din practică, pleaşca moştenirii nu întăreşte moravurile, ci le slăbeşte, prin comportamentul, cel mai adesea iraţional al moştenitorului. De unde se vede, în viaţa materială, fericirea materială nu este cea de a avea, ci cea de a dobîndi. (not to have, but to get).
2. uitarea argumentului
(mesaj trimis de Natafletz în data de 01.09.2009, 09:38)
...si ca sa nu ramana prostitzi cititorii (unii dintre ei, ca multzi, am bagat de seama, is cu zece clase peste dumneata) am sa spun si un "micutz" argument contra impozitului succesoral pe care "LIBERALUL DIN TINE" evident l'a omis> Dpdv liberal, taxa pe succesiune este nedreapta pt ca se presupune ca averea acumulata este o suma de venituri IMPOZITATE DEJA la vremea lor, iar un alt principiu liberal spune ca se impoziteaza valoarea si NU INDIVIDUL, deci chiar daca succesorul dobandeste averea "pleasca", fara sa fi muncit (comunistule) sa fie sanatos. E dreptul lui. Oricum el va fi impozitat in continuare pt ca averea respectiva este in continuare generatoare de venit. Deci nu o ingroapa si pleaca cu ea in mormant. Ha, ha, ha...liberalul lu' peste...
1. 2.1.  Ce pui în centru? (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 01.09.2009, 19:36)
  Dacă pui în centru averea, atunci, da, e nedrept să o împuţinezi a doua oară printr-un nou impozit. Punînd averea în centru, atunci, averea capătă un drept asupra moştenitorilor. Iar ei vor gravita în jurul averii. Lucrul acesta se petrece în cazul monarhilor, şi se supune dreptului salic. Bine, acolo e ceva mai complicat: simboluri, tronuri, chestii... Dar să revenim în lumea reală. În lumea reală, averea nu are personalitate juridică, ci numai posesorul averii. Cum liberalismul pune în centru individul, şi numai individul, atunci, averea e un accesoriu al individului. Nu invers. Pleaşca moştenirii e de fapt un privilegiu al moştenitorilor. Ca să devină un drept recunoscut, el trebuie să treacă printr-un stadiu intermediar de şmotru. Nu există privilegiu fără şmotru. De acord? Iar în cazul moştenirii, şmotrul se numeşte impozit pe moştenire. Sigur, sunt exceptate de la şmotru moştenirile prea mici pentru a fi considerate privilegii. Ce-o fi aşa complicat?
  2.2.  Eroare (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 02.09.2009, 00:17)
  Faci o mare confuziune maestre. Daca liberalii pun in centru individul, nu inseamna ca viziunea liberala promoveaza taxarea individului, nu a averii. Dimpotriva. Liberalismul prin definitie e "anti-impozit". Fireste, in mod practic impozitul nu poate fi 0 si atunci este minimal. Deci a avea in centru individul = a PROTEJA DREPTUL si LIBERTATEA INDIVIDULUI nu punerea lui la smotru. Asta e vrajeala. Una e sa incurajezi initiativa, adica smotrul si alta e sa combati dreptul de mostenire... deci mai rasfiratzi baietzi mai rasfiratzi Pai vaz ca e greu pt matale...
  2.3.  Natafletz (la ora 00:17) (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 02.09.2009, 02:56)
  "Nu am decît două certitudini: moartea şi impozitele."
  (Benjamin Franklin)
  
  Mai tîrziu, "neoliberalii" de Dîmboviţa au adăugat: "Prin noi înşine ne stricăm copiii. Dar avem o dilemă: moartea SAU impozitele?"
  2.4.  Mereu te pripesti (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 02.09.2009, 09:49)
  Ei foarte tare, voi japonezii venitzi cu o vorba de duh si rezolvati problema. Te si vad mangaindu'tzi barbitza si scrutand orizontul, ca iete una din certitudini e impozitul. Eu n'am spus ca impozitele nu trebuie sa existe. Nici macar N'AM COMBATUT impozitul pe succesiune. Am dat doar un argument pe care cartile de economie il contin, dar pe care dl Avramescu l'a omis, cum face el de obicei. ALEGE NUMAI ARGUMENTELE CARE'I CONVIN. Parerea mea este ca acest impozit se poate impune si la noi, dar discutia e mult mai ampla, fiindca exista si argumente pro si argumente contra (care intre noi fie vorba, cele mai importante s'au scris in comentarii, nu in articol). Or, ziarul "Bursa" este cica "ziar financiar". Nu potzi sa vii pur si simplu in editorial cu o tranteala din manualul de economie de'a 11'a sau, hai sa spunem, un curs de anul 1 dar, asa, nivelul pregatitor si sa dai POSTULATE! De exemplu, tarile care au acest impozit nu s'au nascut cu el. Asta implica, poate, ca devine necesar intr'un stadiu mai avansat. Am spus POATE, nu sari cu Japonia dumitale ca e altceva. La noi capitalismul e la nivel de chioscari si tonetari. Tu tre sa gandesti impozitele la nivelul economiei, nu ca sa'i dai in cap lu Patriciu ca'si imbuiba copiii fara sa'i puna la smotru. Iar ideea mea, pe care n'ai inteles'o fink te grabesti, nu era ca vai, ce prpunere tampita e asta cu impozitul, ci ca nu potzi sa sustii asa ceva de pe "pozitii liberale". Nu potzi sa te declari liberal pana la moarte sus si jos sa vii cu argumentele alea penibile si egalitariste (vezi aia cu TVA'ul). Aici e spilul, ca dl Avramescu e pe dos "NU vrea egalitate, dar totusi sa nu existe dulai"...daca intelegi ce spun, ca vad ca te dai intelept...Conchid. Nu impozitele le'am combatut ci fariseismul liberal...
  2.5.  si un P.S (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 02.09.2009, 10:06)
  Ce are personalitatea juridica cu impozitarea? Tre sa ai personalitate juridica ca sa fii impozitat? Terenul de ce'l impozitezi? Il impozitezi pe posesor? ia vezi? Tranzactia de ce o impozitezi?. Si repet! Averea dobandita "pleasca" devine VENIT sau generatoare de venit, care este impozabil in continuare...iar daca vrei sa combatzi lenea, o potzi impozita direct ca si aia e "accesoriu" a individului....intreba'l pe nea Avramescu, ca mnealui stie ce si cum se impoziteaza prin lume :)))
  2.6.  scuze (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Nata în data de 02.09.2009, 10:08)
  Postarea 9 trebuia sa fie aici
  2.7.  Dragi webmasteri (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Nata în data de 02.09.2009, 10:15)
  Nustiu cum ati programat sa apara raspunsurile dar vad ca's varza. Japonezul mi'a plasat raspuns care apare deasupra postarii mele, iar eu ii raspund la o postare (4) care apare ca raspuns la o postare de'a mea...
  Japonezule, ma bazez pe inteligenta dumitale c'ai sa intelegi ordinea raspunsurilor, ca nu vreau sa deschid doua fronturi de lupta cu Bursa. Te salut si chapeau!...mi'a facut placere sa discutam!!!
  2.8.  Natafletz, daca vrei dialog, (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 02.09.2009, 12:01)
  ...şi nu respingi ideea de impozit pe succesiune, ar fi fost mai civilizat să propui o limită inferioară a valorii averii, de la care să se aplice impozitul cu pricina, sau măcar să recunoşti că două impozite de naturi diferite, luate de la persoane diferite, nu reprezintă o dublă impozitare. Nu am găsit în textele tale nimic prin care să-mi pot da seama de "fariseismul liberal". De unde se vede că încă nu suntem în dialog. În schimb, sunt agresat verbal. Anunţă-mă cînd începi să raţionezi. Pînă, atunci, toate cele bune!
  2.9.  Pretziozitatea naste monshtri (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 02.09.2009, 12:29)
  Draga, poate esti agresat "virtual" ca verbal nu cred c'am avut placerea sa te poluez.
  1. De ce sa propun o limita inferioara cand am propus o amanare. DACA CITEAI vedeai si ce'am scris. Tu trebuie sa evaluezi necesitatea unui impozit la scara economiei pt ca scopul impozitarii este gestiunea statului, nu jupuirea individului, (mai ales daca esti liberal). Or intr'o economie SLAB DEZVOLTATA o taxa pe succesiune nu ar face decat sa inhibe un comportament (bun sau rau, moral sau imoral, e alta discutie) Daca ai numai 10 inshi cu limita minima pe care o fixez eventual, ca sa'tzi fac placere, impozitul ala ar fi INUTIL, adica ar fi creat special pt cativa indivizi si efectul economic ar nul.
  2. Eu nu am folosit termenul de dubla impozitare, am spus argument bazat pe un principiu, impozitarea VALORII si nu a individului. CHIAR DUMNEATA AI PRECIZAT ca depinde "ce pui in centru"...iar la povestea cu liberalii care "pun in centru individul" ...tz'am raspuns deja mai sus.
  3. Nu in textele "mele" trebuia sa "vezi" fariseismul liberal, ci in textele dlui Avramescu. Eu doar l'am semnalat...in prima postare si in aia in care m'ai obligat sa ma mai explic odata.
  4. Mi'e mi'a facut placere sa vorbim, indiferent cum, ...si'mi place in continuare. Despre stilul meu, insa da'mi voie sa mi'l aleg. Daca pe dumneata te agreseaza nu esti obligat sa continui. Suntem intr'o lume virtuala in care folosim regulile virtualului, fiecare jucator poate sa fie cine vrea el, nu cine este de fapt. Oricat l'as injura pe Avramescu, eu tzin la el si chiar il respect. Daca el nu si'a dat seama de asta, e numai din prostia lui. Dar, repet, modul meu de "rationare" si exprimare AICI (cel putin) mi le aleg, iar cui nu'i place...it's a free network...I hope
  2.10.  Natafletz, (la ora 12:29) Parţial corect (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 02.09.2009, 13:21)
  Aşa e. Am fost agresat doar substantival şi adjectival. Nu şi verbal. :)
  1) Amînarea ar fi OK, dacă averile elitelor de pradă nu ar fi comparabile cu cele din Vest. Te rog să nu-mi fluturi sofismul cum că impozitarea marilor averi obţinute prin rapt face statul părtaş la rapt. :)
  2) Vei descoperi "dubla impozitare" chiar în mai multe situaţii. De pildă, în formula de calcul a impozitului pe consum (TVA) salariile nu intră cu semnul minus. Cu alte cuvinte, la bilanţ constat că plătesc şi salariul angajatului, vărs din el şi impozitul pe salariu, şi mai vărs şi TVA pentru suma echivalentă salariului brut plătit. Cu alte cuvinte, chiar dacă aş merge cu profit zero, tot trebuie să vărs TVA, corespunzător salariilor brute plătite. La rîndul lui, salariatul, cînd îşi cumpără ceva, plăteşte TVA pentru cumpărăturile făcute. Aşadar, triplă impozitare a salariului. Şi dacă mai pun la socoteală că, în cei 5% daţi pe TVA, sunt incluse de fapt două taxe (TVA propriu-zis 4% şi impozitul regional 1%) iese de o tetraimpozitare. Aşadar, dacă pui banul în centru, recte salariul, pare o nedreptate. În fapt, eu plătesc TVA, pentru ceva cumpărat fără plata TVA, salariatul îşi plăteşte via contabilitatea mea, impozitul pe salariu, şi tot salariatul, în ipostaza de consumator, plăteşte alt TVA, pentru cele consumate în beneficiul lui. Şi fiecare e impozitat numai o dată. Iar componenţa TVA nu e treaba noastră. Cum ar veni, nu există nicio "dublă pedeapsă". Pot exista ipostaze diferite, ce angajează taxe diferite.
  3) Iartă-mă, dar nu am mintea atît de ascuţită să detectez fariseisme în textul autorului Avramescu. În alte locuri l-am putut contrazice, dar nu aici.
  4) OK.
  2.11.  AVE (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 02.09.2009, 15:41)
  1. q.e.d. Explicatia dumitale arata exact substratul mental pe care l'am atacat la dl Avramescu. Eu am PRECIZAT CLAR ca, din punctul meu de vedere, si din pacate pt dl Avramescu, SI DIN PUNCTUL DE VEDERE LIBERAL, impozitarea are ca motivatie "gestiunea statului", nu penalizarea vreunei elite sau a vreunui rapt. Nu, n'am sa'ti flutur sofismul cu pricina si NU MA INTERESEAZA averile "elitelor de prada". Asta e motivatia "politica" pt impozitare, nu cea economica. Asta intereseaza pe stanga, nu pe liberali...iote si un punct nevralgic de fariseism pe care nu'l gaseai la dl Avramescu. Apoi impozitul e "impersonal". Cum potzi distinge intre o avere praduita si una obtinuta gratie inteligentei si initiativei? Ca dumneata nu vrei decat limita minima a sumei, nu'i ceri cazierul mortului cand impozitezi mostenitorul.CU RESTABILIREA DREPTATII AR TREBUI SA SE OCUPE JUSTITIA, NU MINISTERUL DE FINANTE. cauta in orice tratat de liberalism si contrazi'mi fraza de mai sus. Redistribuirea, chiar daca e manifesta in toate tarile civilizate, e apanajul stangii, nu a liberalismului.
  2. Nu era nevoie sa explici tot mecanismul ca stiu ca, in ciuda unor elucubratii semidocte ale finantistilor, tva'ul se incaleca si se ajunge la 3X, 4X samd. Dar nu asta era problema. Tocmai pt ca nu emisesem vreo temere legata de dubla impozitare, voiam sa spun ca eu nu vizam decat faptul ca se incalca un principiu liberal si ca dl Avramescu nu a prezentat, cum ar fi fost corect, toate argumentele dezbaterii, desi am motive sa cred ca le stia. Atat ceream eu. Iar daca vrei sa'mi spui ca impozitarea pe individ ar fi mai curata si lipsita de astfel de suprapuneri, ai fi corect cu conditia sa nu existe alte forme de impozit. Ca atat timp cat va exista si impozit pe proprietate sau pe tranzactii, intotdeauna va fi dubla impozitare si atunci ne certam degeaba. Dar prin impozitarea valorii tot liberalismul incearca si el o forma de echitate, insa pornind de la prezumtzia ca indivizii oricum nu pot fi egali. Si se explica tot prin argumentul de mai sus, ca taxarea se vrea o colectare a unei parti din valoarea produsa de economie pt acoperirea unor cheltuieli ale statului. E adevarat ca cine produce mai mult ramane cu mai mult, e adevarat ca pe sarac il impovareaza. DA. ADEVARAT! Zi'i cum vrei, zi'i nedreptate, zi'i imoralitate! dar nu'i spune ANTILIBERALISM. Asta e in liberalism, nu putem fi egali. Dar putem fi echitabili.
  3. Nu e treaba si nici intentia mea sa te stric pe dumneata cu dl Avramescu. Era suficient sa'mi spui c'ai inteles unde bat si ca nu esti de acord. Eu nu aplic in prietenie sau dialog "tranzitivitatea" . Prietenii inamicilor mei nu'mi sunt neaparat inamici si nici vice/versa. Asa ca no problem.
  4. Aferim. Raman la "imi face placere!"
  2.12.  Hai, să vedem! (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 02.09.2009, 19:53)
  1) Hai întîi să-l întrebăm pe domnul Avramescu ce fel de bază ar putea avea o taxă pe moştenire. Zici că substratul ar fi unul resentimentar, deci nu raţional. Sau ar fi ideologic, de stînga, adică tot resentimentar. Dar raţiunea poate fi alta. Cea de compensare a hazardului. A lăsa ceva pe seama hazardului, se opune într-un fel naturii societăţii umane, ce tinde spre previzibilitate. Nu zic că moştenirea ar fi ceva antisocial, ci e chiar obiectul unui drept ce decurge din cel de proprietate. Nu-mi dau seama în numele cărui principiu am putea justifica impozitul pe moştenire, dar caut o similitudine. Jocul de noroc de pildă, este ceva supus strict hazardului. Întocmai ca naşterea. O pleaşcă, precum cîştigul la loterie se impozitează. Atunci, şi naşterea în avere mare poate fi asimilată cîştigului la loterie. Nu ştiu dacă greşesc sau nu.
  O pot interpreta şi altfel. Ca pe pierderea unui bun. Legea japoneză de pildă, prevede ca găsitorul bunului pierdut să aibă dreptul de a pretinde păgubaşului pînă la 10% din valoarea bunului, la restituire. În mod similar, moartea face ca posesorul să piardă averea. Sau mai exact, averea pierde posesorul. Pentru un timp, averea nu mai aparţine nici posesorului nici moştenitorului. Iar faza asta tranzitorie, în care statul, să zicem, protejează averea, îl echivalează găsitorului bunului pierdut, pînă cînd moştenitorul îşi clarifică raportul cu bunul moştenit.
  Dar uite încă o "nedreptate strigătoare la cer". O veche lege olandeză, în vigoare şi azi, spune că o clădire abandonată mai mult de un an, îi dă dreptul unui terţ să o folosească. Se restaurează, cum ar veni, dreptul natural. Pe asta unde s-o băgăm? La stînga sau la dreapta?
  2.13.  Pai daca ai fi citit atent ai fi stiut (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 02.09.2009, 20:44)
  ...unde sa le bagam pe toate astea...dupa mine... Daca ramanem pe linia liberala, eu nu tzin sa le impozitam. Is faine legile de care povestesti, dar potrivirea lor trebuie discutata, parerea mea, si in functie de culturile la care ne raportam. Probabil ca ele vin din ancestralul natiilor respective. Nu spun ca n´avem ce invatza, nu spun ca nu se pot gasi si alte motivatii pentru taxare. Eu doar am incercat sa bornez cum ar gandi un liberal. Sa nu tragi nici concluzia ca´s ultraliberal. Eu n´as avea curajul sa ma declar ceva pt ca, dupa cum vezi suntem flexibili, oricand putem sa contrazicem cu viziunea prprie o ideologie de care ne atasam. Aici greseste iremediabil Avramescu. De exemplu eu, pot fi liberal in unele privinte, dar sunt ortodox in altele si unele lucruri nu se potrivesc. Bunaoara un crestin n´o sa´tzi spuna niciodata ca mostenirea poate fi asimilata unui castig la loto pt individul care n´a facut nimic pt ea. Dupa cum stii, daca mostenim pacatele parintilor (adica ni se atribuie dinainte o mostenire spirituala ), mostenirea materiale este lesne legitima. Deci nimic nu e pleasca daca vine de la descendentzi, dar paradoxal ai oricand acces la schimbarea destinului. Cu alte cuvinte, crestinismul e si liberal si conservator. De aia s´a si potrivit cu capitalismul, dar SUNT si LEGI TOTAL INCOMPATIBILE.Se poate specula mult pe tema asta.. .Poate o amanam pe martzea viitoare. Te felicit, nu stiu ce ore sunt pe la dumneata acuma, dar pari mereu fresh. Eu mai si obosesc...Te salut!
  P.S. Dar nu´mi cere sa´l intreb pe dl Avramescu ceva, ca de la el am toate raspunsurile... din pacate, pt mine dumnealui nu se poate mantui decat daca iese din cloaca in care singur s´a bagat. si nu vrea sa iasa din vanitatea de a nu recunoaste ca a gresit..
  2.14.  Natafletz, (la ora 20:44) E-n regulă (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 03.09.2009, 10:11)
  Mulţumesc, Nătăfleţ. Nici eu nu sunt habotnic. N-aş fi aşa conclusiv în ceea ce-l priveşte pe dl. Avramescu. Cred că-ţi faci un păcat. Dar, pînă la o eventuală replică a autorului, hai să vedem cum putem unifica moartea, averea şi hazardul, în aşa fel, încît, să instalăm oarecare echitate. Cînd zic echitate nu mă gîndesc la egalitarism, ci la o anume armonie în relaţiile sociale. E ca diferenţa între comunitate şi comunism. Uite, de plidă, aş fi gata să admit fără rezerve dreptul absolut de proprietate, de nimic limitat, dacă am trăi pe o planetă cu aria infinită. Dar, cum societatea este un organism cu limite, ce trăieşte într-un spaţiu limitat, trebuie să ne descurcăm în acele limite. E ca un organism. Cînd un organ/ţesut e hipertrofiat, sau, dimpotrivă, atrofiat, se instalează disarmonia, disfuncţia, iar la extrem, moartea. Arta armonizării cuprinde şi prevenirea hipertrofiei. Pentru că ceva hipertrofiat, mai devreme sau mai tîrziu, influenţează, în sensul subordonării, celelalte ţesuturi. Se ştie că, de pildă, ţesutul adipos nu este o masă nevinovată. El secretă hormoni ce fac ca restul organismului să i se supună, să producă ceea ce întregul nu-şi doreşte cu adevărat*). Strică o echitate ce dădea armonia întregului. Cam aşa s-ar justifica moral reducerea acumulărilor de putere, fie ea economică, financiară, politică, sau conjuncturală. Iar unul din locurile înguste, în care putem reduce puterea acumulată, este chiar ananghia existenţială a puternicului. La urma urmei, hiena are rolul său igienizant, unanim recunoscut. Sună cinic, dar trebuie să admitem că, statul are dreptul, şi îşi poate asuma în proporţie de 1% rolul de hienă. Rămîne să integrăm funcţia de hienă în tabloul general. Poate data viitoare.
  
  ---------------------------- ------
  *) Una din formele pervertirii funcţionale a organismului este chiar massmedia, nu întîmplător, ghidată prin "hormoni mercantili de opinie", secretaţi de oligarhia de pradă. Infiltrarea grăsoasă cuprinde şi statul însuşi. A afirmat-o chiar unul din oligarhi, ce inventaria vreo 150 de înalţi funcţionari de stat plătiţi de el. Staza produsă de un sistem oligarhic obez slăbeşte însăşi osatura statului. Suferim de osteoporoză de nemişcare. Iar oseteoporoza de nemişcare se tratează numai prin mişcare. Despre formele de mişcare, poate cu alte ocazii.
  2.15.  Dar... (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 04.09.2009, 11:39)
  ...eu nu m'am proclamat intratat de liberal incat sa nu accept aceasta echitate sau argumente morale pt o taxa sau alta. Problema mea era "ce ne proclamam vs. ce suntem de fapt". Si da, ai spus un mare adevar pe care nici liberalii nu'l "vad" din cauza fixatiilor ideologice. LIBERALISMUL ABSOLUT NU POATE EXISTA INTR'UN SPATIU LIMITAT. Tocmai de aia functia economica mai nou a introdus si variabila spatiala. Liberalii vad echilibru peste tot, ei is aproape darwinisti, fara interventia nimanui se regleaza tot prin selectia naturala. Apropos, pt ei "hienele" sunt asigurate tot de mana invizibila, deci, din acest punct de vedere, liberalii te'ar contrazice. Eu iti dau dreptate. Si inca ceva, ce le scapa liberalilor din vedere. Exact ce'ai spus. MASS/media e o frana pentru echilibru, pt ca poate manipula. Nu interventia si reglementarile distrug echilibrul, ci pierderea echilibrului prin evolutie naturala denatureaza comportamentul liberal si reclama interventia. Liberalii se bazeaza pe comportamentul rational care ar regla societatea. Or, ce rationalitate sa ai cand media poate inventa nevoi adica poate fabrica "cerere" in sens economic. Si un al treilea factor pentru care liberalismul absolut nu mai poate fi instaurat este "provizionul pentru risc". Tot liberalii au "amanetat" economia viitoare. Pulverizarea si depersonalizarea capitalurilor a facut posibila speculatia pana la o marja mult prea mare fatza de fluxurile economice reale. Asta face viitorul haotic, deci imprevizibil. Si atunci statul e singurul capabil sa faca provizioane pt acoperirea acestor riscuri.
  Una peste alta, judecand fie numai sub motivatia economica, fara alte argumente morale, e nevoie de taxare. Doar ca nu ne mai putem revendica "ultralibertarieni"... Si numai bine iti doresc!!!
3. Norme conexe
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 01.09.2009, 13:43)
1) Un impozit pe moştenire poate fi ocolit cu uşurinţă, dacă legea nu pune limite la cedarea averii, sau a părţi din ea, în timpul vieţii titularului. Astfel, legea japoneză limitează cadorisirea terţilor, în timpul vieţii, la 30 milioane yen de persoană (cca. 300.000USD) fără obligaţii fiscale prilejuite de transferul de proprietate propriu-zis. Oricum, dacă bunurile cedate sunt mobile, ele se consideră venit în contul primitorului, venit ce face obiectul impozitului pe venit. Cînd bunul cedat în limita cuantumului legal este unul imobil, după intabulare, el se supune numai impozitului funciar. Judecînd după limita legală de cadorisire, taxa pe moştenire se poate aplică în mod legitim de la 30 de milioane yen în sus. 2) În Dreptul civil japonez, şi pasivele se moştenesc. E interesant algoritmul prin care descendentul se poate lepăda de moştenirea cu valoare totală negativă, sau neconvenabilă, chiar dacă, în timpul vieţii decedatului, la un moment dat, moştenitorul a primit de la acesta o donaţie în limita legală. Moştenitorii direcţi, în termen de 30 de zile de la decesul titularului, pot depune declaraţii de renunţare la dreptul de moştenire. Urmează eşalonul doi de moştenitori, ce, la rîndul lor, au dreptul la renunţare, şi tot aşa, pînă cînd, toată averea intră în jurisdicţia creditorilor. Chiar dacă averea constă numai într-un ceainic ruginit.
1. 3.1.  @Marius Delaepicentru (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 01.09.2009, 16:13)
  Interesante detalii. Intr-adevar, in dreptul american chestiunea impozitului pe mostenire e tratata in tandem cu aceea a impozitului pe donatii, fiind, cumva, acelasi gen de tranzactie.
  3.2.  Pentru coerenţa morală (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Marius Dlaepicentru în data de 01.09.2009, 16:45)
  În viitoarea Constituţie, ar trebui să se specifice mai clar şi bazele morale ale organizării sociale. Cel puţin în forma: "Statul nostru se bazează pe muncă", formă pe care o putem găsi în Constituţia italiană. Iar interpretarea va fi în sensul că orice altă formă de pricopseală este interzisă, sau, după caz, permisă doar în anumite condiţii. Cu riscul de a fi şi eu luat drept "comunist" *) afirm că articolul 27 din Constituţia japoneză, ce prevede atît dreptul la muncă, cît şi obligaţia de a munci, are tocmai rolul de a fixa baza morală a vieţuirii.
  -------------------
  *) e drept, sunt trăitor într-o societate în care comuniştii nu au decît 9 locuri (din 480) în Cameră, şi alea mulse prin redistribuire,
  3.3.  Comunismul cu patalama, etica, religia si spiritul (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 01.09.2009, 18:56)
  ...popoarelor. Vezi dumneata dle de la epicentru sau de unde oi fi s'oi trai dumneata. Comunismul poate fi si ideologie cu "statut" consemnat, ca in cartzile din care preda dl Avramescu, dar poate fi si "structura mentala" la un popor sau altul. Sau poate fi, pur si simplu, mod de a gandi al unui individ care poate se percepe liberal, dar in acelasi timp, nu suporta ca alt individ sa porneasca in viata cu un avantaj. Potzi sa ai matale si jumate de comunst in parlamentul Japoniei, daca ai alt filon cultural decat cel care a nascut capitalismul, tot nu esti capitalist pana la ADN. Nu sunt un cunoscator al japonezilor si nu vreau sa ma pronuntz categoric, dar din bruma mea de cultura generala "recunosc" ca intr'o societate ca cea Japoneza, poti stipula si obligatia de a munci, dar intr'o societate occidentala (mai bine spus, crestina) n'ai sa poti gasi prevederea asta NICIODATA. Chiar daca putem baga formule generaliste de genul "statul nostru se bazeaza pe munca". Da, corect, e o societate cu "economie", iar la baza economiei sta munca. N'a descoperit Marx asta. Dar una e sa'ti bazezi statul (Organizarea) pe munca si cu totul altceva e "obligatia de a munci". Hai sa nu'i luam pe "parazitii de mostenitori". Ce te faci bunaoara cu un ascet? Poate vreau sa fiu calugar si nu vreau sa ma ingrijesc de trup, deci "munca" in intelesul social mi'e straina. Traiesc pe un munte si mananc poame. Ce faci cu mine? Ma repudiezi? Ma condamni? Sau alta, problema. Cum diferentiezi doua activitati in munca si nemunca. Poate eu, individ, consider activitatile mele "parazitare" drept o forma de munca. Prostituata considera activitatea ei munca, dumneata o numesti depravare. Daca vrei o astfel de prevedere cu "obligatia de a munci", tre sa DEFINESTI munca prin aceeasi constitutie... sau o lasi acolo de pamplezir precum suntem noi "stat national" fara sa fim de fapt ...sunt convins ca societatea japoneza are o astfel de acceptiune data muncii, scrisa sau nescrisa. Degeaba n'au comunisti in parlament. Eu ma mir chiar si pentru aia 8, banui ca acolo unde sunt alte filosofii de viata si ideologiile au alte formulari. Nu le putem analoga tzac/pac ca dl Avramescu. Dar e limpede ca japonezii sunt colectivisti si chiar egalitaristi. Se vede cu ochiul liber, dar la noi n'ar merge asta nici daca ne'o cere Isus insusi...Cat despre "baze morale ale organizarii sociale" DA primesc, dar la fel de generale ca si "munca", "bunatatea", "iubirea de aproape"... cuvinte MARI, dar mari si ca MARJA de acceptiune...
4. Mi-e greata de tine...
(mesaj trimis de Sorin Morariu în data de 01.09.2009, 21:30)
...Jivina comunista ! Dorinta de a asigura un viitor stralucit copiilor a fost motivul crearii multor averi. Un astfel de impozit ar impinge la consum exagerat in timpul vietii si la desconsiderarea valorilor, sau mai rau, la apatia unor vizionari in a se implica in afaceri, prin privarea lor de aceasta nobila motivatie. Sa-ti bagi in c... aceste ganduri, pupincurist nenorocit ce esti.
1. 4.1. Sorin Morariu (la ora 21:30) (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 02.09.2009, 03:24)
  Cărei jivine comuniste te-ai adresat? Că suntem două pînă acum.
  Hai să-ţi spun o poveste adevărată. Soţia mea e factor poştal. Pe motocicletă. Anul acesta a primit, pentru a doua oară consecutiv, o scrisoare de felicitare pentru că a condus cel mai mare număr de kilometri per litrul de benzină. Cum ar veni, e cel mai eco-poştaş din Japonia. Odată cu patalamaua, a primit şi un evantai ca premiu. Un te-miri-ce, de 500 yen (cca 15 lei). Pe statul de plată s-a trezit cu cîteva zeci de yen în minus, evidenţiaţi în rubrică separată, şi reprezentînd impozitul pentru evantaiul primit. (Bine, la corecţia de sfîrşit de an fiscal, s-ar putea să-şi recapete o parte din ei.) Te-ai fi aşteptat ca recompensa să fie gratis. Nu e. Concluziile le poţi trage singur.
  Oricum, dacă ai avea într-adevăr convingeri liberale, te-ai abţine de la insulte cel puţin.