O ultimă reducere a dobânzii înainte de adevăratul test al politicii monetare

Banca Naţională a României a redus ieri dobânda de politică monetară până la un nou minim istoric, de 2%, conform aşteptărilor de pe piaţă.

Pe lângă noua dobândă de politică monetară, BNR a anunţat şi îngustarea coridorului pentru cele două facilităţi oferite sistemului bancar, de creditare şi depozit, până la 1,75 puncte procentuale, de la 2 puncte procentuale anterior. Astfel, rata dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) a fost stabilită la 3,75%, în scădere cu 50 de puncte de bază, iar rata dobânzii pentru facilitatea de depozit a fost menţinută la 0,25% (vezi graficul 1).

În opinia membrilor Asociaţiei Analiştilor Financiar - Bancari din România (AAFBR), decizia BNR "ar putea fi ultima reducere a dobânzii de politică monetară din actualul ciclu", iar actualul nivel s-ar putea menţine până la sfârşitul anului viitor. Cu toate acestea, unele prognoze ale membrilor AAFBR arată că BNR ar putea iniţia un nou ciclu de majorare în 2016, care ar duce dobânda de politică monetară până la 2,75% în ultima parte a anului.

Noua reducere a dobânzii a fost justificată de BNR prin "persistenţa deficitului de cerere agregată şi a deflaţiei în zona euro", după cum se arată în comunicatul de presă. Toate acestea contribuie la menţinerea unor presiuni ridicate asupra preţurilor, a căror evoluţie nu constituie, deocamdată, o ameninţare la adresa ţintei de inflaţie.

Prin reducere dobânzii de politică monetară, Banca Naţională speră să oprească procesul dezintermedierii financiare (n.a. reducerea ponderii activelor bancare în PIB), dar aici sunt alte forţe care acţionează, dincolo de aria de influenţă a băncii centrale.

În martie 2013, când a început contracţia anuală a creditului neguvernamental, dobânda de politică monetară era la 5,25%. În februarie 2015, pe fondul unei dobânzi de 2,25%, declinul anual al creditului a fost de 3,7%, influenţat mai ales de contracţia soldului creditului în valută.

Tendinţa nu dă semne de inversare, deoarece gradul de îndatorare al populaţiei şi firmelor este încă ridicat, iar represiunea fiscală reprezintă o piedică majoră în calea încrederii economice (n.a. acţiunile ANAF din ultima perioadă reprezintă doar o fază acută a unui fenomen mai larg, reprezentat nu doar de nivelul extrem de ridicat al impozitelor, ci şi de cadrul general al normelor fiscale).

Din acest motiv, canalul de transmisie al politicii monetare către economie reală nu funcţionează conform aşteptărilor BNR, iar problemele din sistemul bancar reprezintă o piedică suplimentară.

Cu toate că diferenţa dintre dobânda activă şi pasivă din sistemul bancar este mai mare decât în faza acută a crizei (vezi graficul 2), pierderile unor jucători importanţi din sistemul bancar au explodat anul trecut. Motivul este simplu: recunoaşterea tardivă a pierderilor din creditare.

Prin reducerea dobânzilor în ultimii ani, BNR a "stimulat" tocmai acest proces al "ignorării" creditelor neperformante din portofoliile băncilor, pe lângă relaxarea condiţiilor de finanţare ale sectorului public.

În comunicatul de presă de ieri, BNR arată că "implementarea consecventă a unui mix adecvat de politici macroeconomice şi accelerarea reformelor structurale, alături de un proces sustenabil de intermediere financiară şi o remunerare adecvată a depozitelor bancare sunt esenţiale pentru consolidarea economiei româneşti şi întărirea rezistenţei acesteia la şocuri externe".

Deşi dobânda de politică monetară a ajuns la un nivel care nu mai poate avea efecte semnificative asupra reducerii costurilor de finanţare ale guvernului, semnalul de relaxare transmis de banca centrală va influenţa negativ tocmai unul dintre scopurile urmărite: accelerarea reformelor structurale. Exemplele în acest sens sunt multiple chiar şi la nivelul zonei euro.

În ceea ce priveşte creditarea sectorului privat, există şanse pentru reluarea acesteia, mai ales în condiţiile unei cereri scăzute?

Nu, dacă luăm în considerare şi concluziile ultimului sondaj al BNR privind creditarea companiilor nefinanciare şi populaţiei, din februarie 2015. "Agricultura este percepută ca fiind cel mai riscant sector. Totodată, în ramuri de activitate precum intermedierea financiară, imobiliare şi turism riscul de credit este considerat ca fiind în creştere", se arată în raportul de pe site-ul instituţiei.

Având în vedere indicatorii raportaţi de Institutul Naţional de Statistică, precum şi prognozele de creştere pentru următoarea perioadă, estimările băncilor privind riscul de credit contrazic statisticile oficiale. Explicaţia este una singură: bilanţurile bancare sunt departe de a fi curăţate complet, iar până la finalizarea procesului nu se poate vorbi de reluarea sustenabilă a creditării.

Din păcate, ritmul în care se derulează restructurarea sistemului bancar este prea lent pentru dinamica evoluţiilor de pe pieţele internaţionale.

Chiar dacă Federal Reserve va amâna peste aşteptări majorarea dobânzii, după cum indică semnalele din economia Statelor Unite, dezechilibrele majore determinate de relaxarea cantitativă a principalelor bănci centrale pot intra, în curând, într-o fază de corecţie pentru care nu mai există instrumente de intervenţie.

Abia atunci va veni adevăratul test al politicii monetare pentru Banca Naţională a României. După eşecurile anterioare, atât la nivelul politicii monetare cât şi a supravegherii bancare, oare mai poate obţine o notă de trecere?