OPINII Alegeri la limita supravieţuirii

Sub semnul crizei şi al austerităţii promovate de fostul guvern, alegerile locale 2012 nu au fost un test pentru capacitatea democraţiei locale de a se adapta cererilor societăţii, ci un vot sancţiune fără precedent în istoria post-decembristă a României. Deşi nu era pregătit, PDL se află la limita supravieţuirii sale politice. Primele alegeri locale în care primarii au fost aleşi printr-un sistem electoral majoritar într-un tur de scrutin (după ce din 2008 preşedinţii consiliilor judeţene erau aleşi prin acelaşi sistem) au consemnat o surpriză: scăderea impactului personalizării votului, în special în marile oraşe şi la consiliile judeţene, în favoarea unei politizării care nu are precedent decât, eventual, la alegerile locale din februarie 1992. Calculul PDL, care sconta pe efectul mecanic al sis-temului electoral, a fost infirmat în câteva cazuri care sunt mai mult decât ilus-trative. Pierderea majorităţii consiliilor judeţene şi probabila basculare a unor baronate solid ancorate în zona PDL încă acum câteva luni de zile, precum Timiş, Dâmboviţa sau Suceava, dovedeşte cât de mare a fost gradul de politizare a votului şi cât de determinaţi au fost românii să folosească votul sanc-ţiune.

Cu toate acestea, efectul mecanic al sistemului electoral a favorizat primarii în funcţie candidaţi la propria lor succesiune, care, în majoritatea cazurilor, şi-au recâştigat mandatele. Acestui sistem electoral i se datorează şi scăderea competiţiei pentru funcţia de primar, media candidaturilor fiind la nivel naţional de 4 candidaţi pentru un mandat de primar.

Dacă votul de la alegerile locale a fost expresia clară a consecinţelor crizei economice şi a politicilor de austeritate promovate de Traian Băsescu şi guvernele sprijinite de aces-ta, proporţia înfrângerii PDL transformă alegerile locale din 2012 într-un adevărat plebiscit al politicii prezidenţiale. După acest succes al USL-ului - facilitat şi de preluarea recentă a guvernării, care a frustrat PDL-ul de zestrea de guvernare de care beneficiază cei ce se află la putere - ipoteza suspendării lui Traian Băsescu trece din planul dezideratului în cel al posibilului. Şi, faţă de referendumul de demitere din mai 2007, când propunerea de demitere era respinsă cu 75% din voturi, iar prezenţa nu ajungea la 50%, opinia publică, contrară lui Traian Băsescu, pare astăzi decisă să se mobilizeze la urne. Şi dacă problemele economice au influenţat deja alegerile locale, considerate în folclorul jurnalistic ca apolitice, este puţin probabil ca aces-tea să nu influenţeze atât alegerile parlamentare din toamnă, cât şi un referendum de demitere a preşedintelui.

Prezenţa la vot, de peste 60%, foarte bună nu doar pentru alegerile locale, ci pentru toate tipurile de alegeri din România, este cu atât mai elocventă cu cât cifrele oferite de Direcţia de Evidenţă a Populaţiei par supradimensionate (18,3 milioane de votanţi la o populaţie totală, conform recensământului din 2011, de 19 milioane). Prezenţa la vot, ce poate fi echivalată cu cea de la alegerile prezidenţiale din 2009, poate fi revendicată ca un semn al legitimităţii politicilor USL. De unde şi speranţele, dar şi riscurile acestui scrutin-test. Căci, dacă şi alternativa USL-istă se compromite, atunci alternativa devine populismul. Iar alegerile locale din iunie 2012 au confirmat sondajele: cea de-a treia formaţiune politică din România este PP-DD.