OPINII Ar fi cazul ca deponenţii să nu mai doarmă în papuci

Dacă arunci un ochi pe inflaţia de la jumătatea anului (plus 3,9% faţă de iunie 2020), pe aşteptările pentru decembrie (4-5%) şi pe dobânzile bancare la depozite, te cam apucă plânsul. Pentru că dobânzile sunt real negative bine de tot. Să vedem cum stau lucrurile la cele mai mari bănci.

La depozitele la termen în lei, BRD oferă dobânzi de 0,75% la 6 luni, 1,05% la un an şi 1,25% la 2 ani. BCR le propune clienţilor care au depozite la termen şi primesc veniturile în cont o dobândă de 0,9% la 6 luni, 1,2% la un an şi 1,55% la 2 ani (cei care nu primesc veniturile în cont au dobânzi un pic mai mici). Depozitele la termen în lei la Raiffeisen Bank oferă o dobândă de 1% la 12 luni şi 1,25% la 24 de luni. Dobânzile la termen la lei pentru depozitele la 6, 12 şi 24 de luni sunt la Banca Transilvania de 1%, 1,6% şi 1,65%, iar la CEC cele mai mari, de altfel, din acest grup, de 2,6% la 6 luni, 3% la un an, iar la 2 ani de 3,35%. În fine, la depozitele la termen în lei, BRD oferă dobânzi de 0,75% la 6 luni, 1,05% la un an şi 1,25% la 2 ani. Deci dobânzi în jur de 1% la un an pentru cele mai multe bănci de top şi un pic mai sus la 2 ani, în condiţiile în care inflaţia va fi cel puţin triplă în 2021.

Care sunt alternativele? În primul rând, titlurile de stat care nu au dobânda impozitată şi propun randamente ceva mai mari. De exemplu, 3,15% pentru titlurile la un an vândute prin Trezorerii în august. Aici statul şi-a lăsat în offside propria emisiune Fidelis recent listată la bursă, unde randamentele erau de 2,95% la scadenţa de un an, în comparaţie cu 3,15% pentru cele lansate recent prin Poştă şi Trezorerii. Probabil a contat faptul că nu s-a mai înghesuit prea tare lumea să împrumute statul la dobânzi real negative la ultima etapă a programului Fidelis, dar şi titlurile vândute în această lună prin Trezorerii, deşi cu dobânzi mai mari, tot randamente real negative propun.

Vestea proastă pentru cei care au cumpărat titlurile listate la bursă cu maturitatea de un an este că deja nu le mai pot vinde cu un mic câştig, cum fuseseră obişnuiţi, ofertele de cumpărare fiind afişate în prezent sub valoarea nominală. Dar, chiar şi în aceste condiţii, titlurile de stat tot aduc un câştig mai mult decât dublu raportat la dobanzile la termen la cele mai multe bănci mari - vezi BCR, BRD, Banca Tran-silvania etc.

În al doilea rând, dacă opţiunea rămâne depozitul bancar la termen, de ce să nu te zbaţi un pic la cea mai apropiată scadenţă pentru a culege dobânzi mai mari migrând la altă bancă mai generoasă? Că dacă nu ar exista o mare inerţie a celor care economisesc, nu îmi imaginez cum ar putea păstra băncile enumerate dobânzile lor în jurul a 1% la de-pozitele la un an.

Obligaţiunile listate la bursă, cu dobânzi de 8-9% pe an la lei, pot fi de asemenea o alternativă pentru cei dispuşi să tolereze un grad mai mare de risc. Emisiunile nu sunt garantate, iar în cazul în care bursa trece prin corecţii e posibil să dispară cotaţiile de cumpărare conjuctural. Dar, totuşi, e o mare diferenţă între 1% şi 9%. Un portofoliu diversificat ar dilua riscurile şi, dacă totuşi nu se poate merge cu inima uşoară spre o astfel de investiţie la bursă, există şi fondurile de obligaţiuni care oferă suficientă diversificare contra comisionului de admnistrare.

Una peste alta, ar fi cazul ca deponenţii să nu mai doarmă în papuci la dobânzi de 1%, forţând băncile cele mai rezer-vate cu dobânzile la termen să ridice un pic ştacheta. Iar câte vreme acestea nu se confruntă cu retrageri masive din depozite şi cu migraţia a deponenţilor, nici nu au interes să o facă.