OPINII Armaghedon SRL

Una din îndeletnicirile care, pe zi ce trece, devine tot mai dragă inimii românilor, este scrierea de Armaghedoane.

Armaghedonul era, în timpul guvernării PSD, o formă de luptă de sorginte haiducească împotriva "partidului-stat" şi era calea prin care cei oropsiţi dezvăluiau lumii întregi malversaţiunile la care se pretau mai marii zilei. Faptul că erau "semnate anonim" nu ţinea de evlavia cu care autorii manifestelor respectau scriptura demiurgului Conuţ Iancu, ci de elementara precauţie pe care dezvăluitorii şi-o luau în faţa gravelor sancţiuni la care s-ar fi expus, dacă şi-ar fi pus semnătura în clar.

Au fost alegerile, lucrurile s-au schimbat cum s-au schimbat, cei care se credeau blestemaţi să guverneze cît veacul au trecut ruşinaţi pe băncile Opoziţiei, toţi cei care au azi ceva de spus o fac, eliberaţi şi de cea mai mică temere. Cu o singură excepţie: autorii de Armaghedoane. Ei nu numai că îşi continuă activitatea, dar chiar şi-au lărgit spectaculos aria investigaţiilor, fapte ce cu mintea nu le gîndeşti şi se aştern sub ochi pe pagini întregi de ziar; de un singur lucru nu ne este dat să ajungem să avem parte: identitatea celor care scriu aceste denunţuri fără de sfîrşit. Şi odată ajunşi aici, judecata noastră este pusă într-o reală dificultate, cel puţin în logica elementară, la care avem acces. Deci, bonzii zilei sînt chemaţi să ia atitudine şi să sancţioneze cu toată severitatea oameni care se fac vinovaţi de o listă fără de sfîrşit de abuzuri, de scandaloase acte de corupţie, de tot felul de ilegalităţi, de folosirea înaltelor poziţii în care se află în scopuri strict personale, de transformarea instituţiilor în fruntea cărora încă mai sînt unelte ale fostei puteri politice.

Autorii incendiarelor materiale sînt, aşa cum singuri se prezintă, "oameni de bine din sis-tem" (servicii secrete, procurori clasici, procurori anticorupţie, spioni, poliţişti etc. etc), care de ani de zile sînt martori neputincioşi la toate grozăviile care s-au petrecut, sub oblăduirea fostei puteri politice, şi care astăzi, deplin încrezători în noua putere politică, vin şi se pun în slujba ei şi cer să se facă dreptate. Adică cei încriminaţi să fie daţi deoparte şi în locul lor să fie numiţi oameni neîntinaţi. Pînă aici totul e de o frumuseţe tulburătoare, singurul lucru care rămîne fără răspuns e întrebarea: de ce autorii ţin să rămînă şi azi, în continuare, anonimi? Pentru că le este frică? Exclus! Frică de ce şi de cine? Atîta vreme cît, într-adevăr, sînt convinşi că în România s-a schimbat ceva, datoria lor elementară ar fi să probeze această convingere prin asumarea adevărurilor grave pe care le reclamă şi să-şi decline identitatea. Ar fi o dovadă irefutabilă de onestitate şi de bună-credinţă şi, în acelaşi timp, ar oferi celor solicitaţi să declanşeze cercetările cuvenite un nepreţuit ajutor. "- Da, ar putea lua cuvîntul bravii anonimi, dar ce ne facem noi dacă cei pe care vrem să-i dăm în gît sînt mai tari ca noi şi reuşesc să-şi aranjeze ploile, şi să-i ducă de nas pe noii veniţi şi să rămînă tot ei mai departe în pîine?" Ei, şi aşa ajungem la o problemă veche cît lumea şi care pare aproape insolubilă în spaţiul nostru mioritic: identificarea posturii care să-ţi permită să fii şi cu sufletul în rai şi cu... Cu alte cuvinte, cum putem convinge despre credinţa noastră într-o idee, dar fără să o spunem răspicat, cu voce tare? Cum putem fi gata să ne angajăm într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, dar fără să ne ştie nimeni? Cum să ne imaginăm că putem clinti şi munţii, dar fără să mişcăm un deget? Cum să ne bălăcim la infinit în dulcea noastră duplicitate, dar oamenii să ne acorde stima şi încrederea lor?...

Şi, pentru ca tacîmul să fie complet, cum dracu" să-mi scot şi eu din cap sîcîitoarea bănuială că cei mai mulţi dintre acţionarii la acest Armaghedon SRL nu sînt cu nimic mai buni decît tovarăşii lor, pe care vor acum să-i dea la o parte, să le mai ia şi ei un pic locul?...