Opinii Automarginalizarea rromilor

Crima săvârşită săptămâna trecută în Italia trebuie să readucă în atenţia publică nu numai exportul de infracţionalitate, ci şi problema rromilor despre care nu am avut încă o dezbatere sinceră la nivel naţional, parcă intimidaţi că cineva de aiurea ne-ar putea acuza de rasism sau xenofobie. Dar, în ultimii 17 ani, noi toţi est-europenii am evoluat cultural şi economic, în schimb, rromii nu s-au mişcat decât fizic, ducând cu ei o problemă socială dintr-un spaţiu geografic într-altul, ca în evul mediu. Rromii au probleme, dar şi creează probleme serioa-se altora. Această situaţie nu ţine de specificul lor etnic şi nici de trăsăturile lor rasiale, ci de cultura de marginalizare socială şi economică pe care singuri şi-au creat-o, ajutaţi de indiferenţa şi nesimţirea noastră pe care o confundăm cu toleranţă. Prin urmare, germenii criminalităţii, mai cu sea-mă în rândul cetăţenilor români de etnie rromă, nu apar în Italia sau în altă ţară, ci în România. Şi pot să întăresc această afirmaţie după modul în care tratăm problemele rromilor în România. Iată cum: sunt rromi care cerşesc pe stradă, în intersecţii, în metrou şi prin tramvaie. Este un caz de infracţiune prevăzut de art. 326 Cod penal. Intervine poliţia, domnul Cristian David, ministru de interne, să aplice legea? Nu. Ba mai mult! Rromii mai primesc şi bani de la oameni, fiind astfel încurajaţi să continue cerşetoria, dar în niciun caz să muncească. În condiţiile astea, nu are niciun rost să ne mai mirăm că întâlnim rromi care cerşesc pe străzile din Paris şi Roma, unde "vadul comercial" este mai mare, când de fapt noi i-am învăţat aşa, iar rromii s-au complăcut în această stare. Mulţi rromi refuză să-şi trimită copiii la şcoală, deşi în România învăţământul de stat este gratuit. Există chiar şi un Ordin al Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5083/26.11.1998 cu privire la sprijinirea accesului în şcoli profesionale, licee şi universităţi al tinerilor rromi. Prin urmare, nu există nicio discriminare în învăţământ, cel puţin legal, dar puţini rromi exploatează această oportunitate. Nu-i interesează pe părinţii lor, aşa cum nici inspectoratele şcolare judeţene nu s-au preocupat să-i aducă pe rromi în şcoli, copii sau adulţi în egală măsură, aşa încât aceşti oameni n-au nicio şansă să scape de sărăcie. Mulţi rromi adesea ocupă, în mod ilegal, case vechi sau părăsite pe care le transformă rapid în ruine sau în cocine de porci. Oricine poate vedea asemenea locuri sordide prin Bucureşti, precum şi în satele din Oltenia, Muntenia sau Transilvania populate de rromi. Atunci când unii rromi se aşază într-o casă încep teroa-rea psihologică: îşi extind mizeria pe la vecini, fac un zgomot insuportabil cu manele, scandaluri, ţipete de copii şi nunţi, iar uneori proferează ameninţări la adresa vecinilor care îndrăznesc să protesteze. Intervine vreo autoritate? Evident că nu. Ştim cu toţii asta. Totuşi, în baza legislaţiei în vigoare, aceste situaţii ar putea fi rezolvate de primării în colaborare cu poliţia, direcţiile de sănătate publică (în aplicarea Ordinului MS 536/1997) agenţiile teritoriale de mediu care îi pot sili pe rromii să păs-treze curăţenia în propriile case, ordinea şi liniştea publică. Autorităţile tot invocă faptul că rromii nu pot plăti amenzi, în cazul săvârşirii unor fapte contravenţionale. Nimic mai fals. Rromii pot munci în folosul comunităţii. Pentru casele cu "turnuleţe" construite de unii rromi care distrug în acest mod arhitectura tradiţională românească locală intervine cineva? Categoric nu. Din contră, autorităţile tolerează orice formă de construcţie ridicată de rromi, care cultivă estetica urâtului, împotriva planurilor de urbanism şi a regulilor de design urban. În fine, mai înfăţişez un caz. La jumătatea anului 2006, am fost în judeţul Călăraşi în satele afectate de inundaţii: Spantov, Chiselet şi Mănăstirea. La Spantov, am întâlnit rromi cu care am stat de vorbă. Nu făceau nimic alt-ceva decât să se autovictimizeze. Toţi declarau că sunt bolnavi şi fără ajutor de la autorităţi, ori că nu li se oferă un loc de muncă, deşi erau sănătoşi tun, apăsaţi doar de oboseala zilelor toride şi de praf, ghif-tuiţi cu conserve primite de la stat pe gratis. La capătul celălalt al satului, un german cu doi români ridicau casele de lemn în care urmau să se mute provizoriu aceşti rromi. Niciunul dintre rromi nu a muncit măcar o oră la ridicarea vreunei case, deşi erau ale lor. Toate aceste realităţi se reproduc la altă scară atât în Italia, cât şi în alte state din Uniunea Europeană.

Sărăcia şi autovictimizarea în care se complac unii rromi nu sunt scuze pentru mizerie sau săvârşirea infracţiunilor în România sau în străinătate. Într-o societate democratică toţi avem responsabilităţi în mod egal, dacă vrem să ni se recunoască drepturile şi să fim respectaţi ca oameni. De aceea, aştept din partea autorităţilor publice şi a comunităţii rromilor un răspuns adecvat la problemele rromilor care încalcă legea sau îşi acceptă sărăcia aici în ţara noastră. N-avem nevoie ca guvernul italian sau alt guvern străin să creeze locuri de muncă pentru rromi sau alţi cetăţeni români. Asta-i o prostie, care, culmea, vine şi din partea unui premier liberal care ştie că locurile de muncă nu sunt create de un guvern şi care ar trebui să fi aflat că focarele de infracţionalitate sunt create în România. Avem legi şi resurse pe care să le utilizăm pentru rromii care trebuie integraţi social în România. Rromii trebuie obligaţi să-şi trimită copii la şcoală. Rromii trebuie pedepsiţi pentru cea mai mică încălcare a legii, nu să fie toleraţi mereu de poliţişti. Altfel nu au cum să fie încurajaţi să respecte legile şi regulile de civilizaţie. Rromii adulţi trebuie incluşi în programe educaţionale şi de formare profesională, întrucât mulţi dintre ei nu ştiu să citeas-că ori să exercite o meserie. Primăriile în colaborare cu poliţia şi direcţiile de sănătate publică trebuie să intervină pentru păstrarea igienei în casele locuite de rromi, precum şi a ordinii publice pe străzi. Prin urmare legi există, dar nu avem autorităţi publice care să le pună în aplicare. De aceea, pur şi simplu sunt revoltat de neputinţa Guvernului Româ-niei care este îngrijorat de xenofobia din Italia la adresa românilor, în condiţiile în care nu există niciun program naţional care să se adreseze rromilor şi un program de combatere a criminalităţii din Româ-nia. Câte mesaje trebuie să primim din străinătate ca neputincioşii din Guvern să înţeleagă ce au de făcut?