OPINII Crizele monetare vor fi înlocuite de cele geo-politico- sanitare

Pe vremuri, bursele se mişcau în tandem cu politica monetară-creşteau dobânzile, se contractau pieţele, scădeau randamentele obligaţiunilor şi dividendele păreau brusc mai tentante. Numai că, după ultimele crize majore, mă refer la criza subprime şi pandemia în curs, gradul de îndatorare a crescut atât de mult la nivelul statelor încât o majorare a dobânzilor ar face serviciul datoriilor publice nesustenabil. Deja se rulează cu deficite mari, unde s-ar ajunge dacă ar creşte dobânzile, s-ar contracta cererea, statele ar colecta din taxe şi impozite mai puţin şi pe deasupra ar trebui să plătească şi dobânzi mai mari ca să se refinanţeze?

Partea proastă este că la dobânzile minuscule din prezent, un PER mediu la nivelul pieţelor bursiere dezvoltate de peste 30-40 nu mai pare o exagerare (în acest moment indicele PER - raportul dintre preţul unei acţiuni şi profitul pe acţiune realizat de companie - are valoarea de 37 pentru indicele american S&P500). În acest fel, dacă doar jumătate din profitul raportat ar merge spre fondul de dividende şi tot s-ar obţine mai mult decât din depozitele la termen, având în vedere că o dobândă la termen de 1%, considerată destul de bună în anumite părţi ale lumii ar corespunde unui PER de 50 în această ipoteză (de exemplu, dacă preţul unei acţiuni este de 100 de dolari şi profitul pe acţiune de 2 dolari, iar dividendul oferit acţionarilor este de 1 dolar).

De remarcat că în timpul corecţiilor generate de blocarea economiei în primăvară PER-ul mediu aferent indicelui S&P500 căzuse la valoarea de 20. Oricum, PER-ul poate creşte fie prin aprecierea cotaţiilor, fie prin prăbuşirea profiturilor (la începutul lui 2010, în timpul crizei financiare, PER-ul mediu era de 65 pe respectivul indice).

Or, în lipsa unor mişcări ale pieţelor date de fluctuaţiile de dobândă, ce ar putea genera volatilitate la bursă în perioada următoare? Cred că ne vom raporta la altfel de evenimente pentru a admira căderi şi reveniri spectaculoase. Nu din sfera monetară, ci din cea politico-economico-sanitară. Un faliment important va atrage corecţii pe linie ale cotaţiilor, similar în cazul unui mic război economic, unui conflict marginal, unei noi crize sanitare, unui scandal pe pieţele crypto etc.

Aşa cum orice creştere de dobândă era interpretată ca afectare a profiturilor corporative viitoare pentru că firmele se vor împrumuta mai scump, acum vom auzi lamentări că un faliment important va afecta toate sectoarele pentru că afacerile sunt interconectate, că deranjul din piaţa monedelor virtuale va afecta băncile care creditează speculatorii, că încordările din zona energiei vor afecta consumatorii şi, deci, cererea din economie, că un nou virus ne va împinge iar în izolare, mă rog, se pot găsi tot soiul de consecinţe alarmiste bune să smulgă un plus de volatilitate şi profit din pieţe.

Consecinţa este că la PER-uri de peste 30 nici nu prea mai contează să stai pe acţiuni pentru dividende pe pieţele mari. Decât să culegi anual un amărât de 2% mai bine aştepţi pe cash o corecţie de peste 10-20% şi intri cu aplomb după, potenţialul de câştig va fi oricum mai mare decât să ne tot raportăm la comparaţia cu depozitele. Iar raportat la BVB, decât să culegi un 3-4% din dividende în condiţiile în care ai 3% şi din depozite, mai bine aştepţi acţiunile mai jos, eventual cu banii plasaţi în obligaţiuni listate. Sigur, mai există încă acţiuni româneşti care oferă peste 5-6% randament la dividend (iar preţurile vor rezista bine aici în cazul unor corecţii mai ample), dar numărul lor e din ce în ce mai mic.