OPINII De ce a mai fost necesară creşterea dobânzii de politică monetară la 7%?

Băncile care s-au împrumutat cu două mâini de la BNR în intervalul martie-august cu dobânzi Lombard de 3,50-6,2% pot să dea confortabil banii înapoi acum, când dobânda la facilitatea de depozit a ajuns la 6%, după ce şi-au peticit găurile din bilanţuri.

Pentru neavizaţi, poate părea surprinzător că indicii Robor la 3 şi 6 luni, cei luaţi în calcul de bănci la calculul dobânzilor la credite, au început să scadă după majorarea dobânzii BNR, în 10 ianuarie.

BNR a urcat dobânda de politică monetară de la 6,75% la 7%, dar indicele Robor nu a fost prea impresionat şi, mai mult, a început să scadă din acel moment. Astfel, de la la valori de 7,72% la 6 luni şi 7,45% la 3 luni consemnate în data de 10 ianuarie, următoarele trei şedinţe au adus scăderi.

Robor la 3 luni a evoluat în secvenţa 7,45%-7,44%-7,43%- 7,40%, iar Robor la 6 luni a avut o traiectorie asemănătoare: 7,72%- 7,71%-7,70%-7,65%.

Iar explicaţia acestei evoluţii este una singură, excesul de lichiditate. Sau, mai plastic vorbind, băncile şi-au făcut deja plinul de la BNR, şi-au astupat găurile şi nu mai încearcă să tragă totul pe turta debitorilor.

Dacă ne uităm la modul în care au fluctuat sumele oferite băncilor prin facilitatea de creditare de către BNR în 2022 şi sumele care au mers în facilitatea de depozit, observăm cum în lunile de primăvară-vară creditele au explodat literalmente în ciuda majorării dobânzilor.

În ianuarie 2022, media zilnică a tranzacţiilor de creditare era de numai 40,8 milioane lei (la dobânda Lombard medie de 2,61%), iar facilitatea de depozit atrăgea tranzacţii zilnice de 2,4 miliarde lei (la dobânda de 1%). În 11 ianuarie avusesem o primă majorare a dobânzii de politică monetară, de la 1,75% la 2%, dobânda Lombard urcând de la 2,50% la 3%, iar dobânda la facilitatea de depozit rămânând la 1%.

În 10 februarie avem o nouă creştere a dobânzii de politică monetară, de la 2% la 2,50%, dobânda Lombard urcă la 3,50%, iar cea la facilitatea de depozit la 1,50%.

În februarie, media zilnică a creditelor pe stoc urcă la 536 milioane lei (la dobânda medie de 3,33%), media zilnică a depozitelor atrase începe să scadă - 1,3 miliarde lei.

În martie nu avem nicio modificare de dobânda de politică monetară, dar creditul Lombard pe stoc creşte spectaculos la o medie zilnică de 10,5 miliarde lei (la dobânda de 3,5%), iar depozitele atrase reprezintă doar 404 milioane lei (la dobânda de 1,5%).

În luna aprilie avem o nouă majorare a dobânzii de politică monetară, tot cu 0,25 puncte procentuale, de la 2,50% la 3%, dobânda Lombard ajunge la 4%, iar dobânda la facilitatea de depozit la 2%.

Din mai însă, BNR schimbă ritmul de ajustare a dobânzii astfel încât avem o creştere cu 0,75 pp (la 3,75%), similar în cazul celorlalte dobânzi. Iar în iulie ritmul este în continuare accelerat, la 1 pp (dobânda BNR urcă la 4,75%, creditul Lombard la 5,75%, iar la facilitatea de depozit la 3,75%).

Ei bine, ce fac băncile în această situaţie? Continuă să împrumute bani de la BNR cu două mâini, în paralel cu majorările dobânzii de politică monetară, deşi dobânda la creditul Lombard urcă la fel de viguros.

În mai avem o medie zilnică pe stocul de creditare de 12,7 miliarde lei (la dobânda medie de 4,3%), iar stocul de depozite atrase are o medie de numai 305 milioane lei, la o dobândă medie de 2,6%.

Iunie, iulie, august sunt luni în care băncile continuă să împrumute masiv de la BNR (media zilnică este de 11,7 miliarde lei, 10,7 miliarde şi 11,8 miliarde lei), la dobânzi medii cuprinse între 4,75% şi 6,2%.

Iar din octombrie, valoarea creditelor Lombard acordate se prăbuşeşte spectaculos (3,8 miliarde media zilnică în octombrie, 694 milioane în noiembrie şi doar 13,3 milioane lei în decembrie), în vreme ce valoarea depozitelor atrase creşte la fel de spectaculos, de la 2,3 miliarde lei medie zilnică în octombrie, la 6,1 miliarde în noiembrie şi 10,9 miliarde în decembrie (la dobânzi medii între 5,2% şi 5,7%).

Cum se observă, nimeni nu mai vrea acum credite cu dobânda Lombard care a urcat în prezent la 8%, dar toţi se înghesuie să plaseze banii la BNR la dobânda facilităţii de depozit ajunsă la 6%. Şi, cum dobânzile ar putea rămâne la acest plafon o perioadă mai lungă (exceptând situaţia în care BNR mai urcă puţin dobânda de politică monetară) în 2023, toată lumea pare mulţumită.

Paşii descrişi mai sus reprezintă o schemă confortabilă de a umple găurile băncilor, rezultate fie din procesul de cumpărare de titluri de stat (creşterea dobânzilor generează o scădere a valorii contabile a acestora), fie din cel de creditare (restante la plată din partea debitorilor), astfel încât acestea să nu mai fie nevoite de majoreze marjele la noile credite, afectând economia.