OPINII De ce nu poţi subscrie titluri de stat prin băncile de stat?

Lansarea recentă a unor emisiuni de titluri de stat pentru populaţie în cadrul programului Fidelis ocoleşte iarăşi CEC-ul şi Banca Românească din procesul de subscriere. Statul nu s-a mai împrumutat din septembrie în cadrul programului Tezaur-titluri de stat în lei pentru populaţie vândute prin intermediul Trezoreriei şi Poştei. În schimb, avem a doua tranşă de titluri de stat prin programul Fidelis (titlurile urmează să fie listate la BVB după încheierea subscrierii), după cea încheiată în august, atât în lei, cât şi în euro, iar băncile de stat sunt ocolite din nou. Cei care vor să subscrie clasic, fără să apeleze la un broker, au la dispoziţie doar sediile Băncii Transilvania sau BRD pentru subscrierile în lei, în vreme ce pentru euro se poate apela doar la un broker care face parte sau a încheiat un parteneriat cu sindicatul de intemediere (BT Capital Partners &Banca Transilvania, BRD şi BCR). De ce lipseşte însă CEC-ul din această ecuaţie (să admitem că reţeaua Băncii Româneşti este mai puţin dezvoltată)?

Cine a trecut vreodată printr-un sediu al Trezoreriei într-o zi când se puteau face subscrieri în cadrul programului Tezaur a remarcat probabil o mulţime de bătrânei care intenţionau să cumpere titluri de stat. Cu banii la sacoşă (procedura de virament în cadrul unui cont din Trezorerie este destul de complicată), ei aşteptau cuminţi să fie chemaţi să completeze formularele şi apoi să meargă la caserie să depună banii. Este exact prototipul micului investitor local care vrea să aibă siguranţa maximă pentru banii săi şi, din acest motiv, când alege o bancă această e CEC-ul ("cine ştie ce se mai întâmpla cu băncile private...").

Faptul că statul a putut lucra cu Trezoria şi oficiile poştale pentru titlurile de stat din cadrul programului Tezaur, dar a ocolit băncile de stat în procedura de subscriere a titlurilor din programul Fidelis ridică semne de întrebare. Nu i-ar fi prins bine şi CEC-ului nişte clienţi sau măcar nişte produse vândute în plus? Că este cunoscut faptul că în momentul când există un puseu de clienţi la ghişee de multe ori aceştia interacţionează cu banca şi în alte chestiuni decât cele pentru care veniseră (îşi reinoiesc carduri, îşi deschid noi conturi etc). Or, în cazul nostru, cine are bani la CEC dar vrea să subscrie titluri de stat în programul Fidelis trebuie să lichideze depozite la CEC, să îşi mute banii la BRD sau Banca Transilvania (cu sacoşa sau prin virament) şi apoi să revină la CEC pentru că prezenţa statului în acţionariat inspiră ceva mai multă încredere pentru deponenţi.

Faptul că nu există limită maximă de sumă pentru subscrierile în cadrul emisiunii Fidelis denotă că statul vrea să atragă cât mai multe resurse, dat fiind deficitul bugetar care tinde spre 10% din PIB, dar limitarea numărului băncilor prin care se face subscrierea vine cumva să contrabalanseze această intenţie, limitând numărul celor interesaţi (suma minimă subscrisă este 5.000 lei/1.000 euro astfel încât vor exista destui amatori de titluri de stat, instrumente cu risc minim şi impozit zero pe dobândă). Să fie doar o scăpare sau o strategie deliberată de şubrezire a deţinerilor statului, de oriunde or fi ele?