Irinel Columbeanu are mulţi bani, nu şi mulţi centimetri în înălţime. Faptul în sine nu are absolut nicio relevanţă şi, de regulă, nu marchează devastator viaţa celor care se împacă foarte bine cu gîndul că nu sînt cu nimic mai prejos, intelectual şi profesional, decît cei care ajung, ridicîndu-se doar pe vîrfuri, coşurile de pe terenurile de baschet. În cazul lui Columbeanu, lucrurile se pare că sînt ceva mai complicate. El se prezintă ca un performer în lumea afacerilor, dar ambiţia lui supremă nu se rezumă la atît: dorinţa care îl macină este să arate tuturor că, în pofida unui fizic mai puţin spectaculos, este cel puţin la fel de sortit succesului şi în cruciada pentru cucerirea sexului frumos. De aici, obsedanta goană după noi şi noi "trofee", de preferinţă culese de pe podiumul paradelor de modă, domnişoare cît mai crude, la propriu şi la figurat, dar dotate de la Dumnezeu cu picioare aproximativ la fel de lungi ca şi talia irezistibilului seducător. Felul în care Columbeanu înţelege să trăiască şi să ierarhizeze frumuseţile vieţii ar trebui să fie o chestiune care îl priveşte în exclusivitate şi orice cuvînt despre subiectul ăsta ar fi cu totul deplasat. Cu o condiţie: ca şi el, la rîndul lui, să se respecte pe sine însuşi şi, mai ales, să-şi respecte semenii. Din momentul, însă, în care ajunge să se simtă mult prea sărac, pentru că lumea încă nu-l ştie în toată avuţia şi în toată adoraţia în care se scaldă, şi abandonează decenţa unei vieţi private în căutarea senzaţiilor tari, pe care speră să i le aducă celebritatea, de orice calitate ar fi ea, lucrurile se schimbă şi dreptul de a-ţi spune părerea despre spectacolul la care eşti invitat nu ţi-l mai poate contesta nimeni. Nu noi ne uităm prin gaura cheii, în dormitorul lui Irinel Columbeanu - el vine peste noi şi ne toarnă în cap tot ce i se pare mai spectaculos din viaţa lui de "macho" de baltă.
S-au auzit deja comentarii despre emisiunea difuzată de B1 TV. S-a pus în discuţie postura în care apare o elevă de liceu; s-au lansat întrebări retorice dacă ăsta e modelul de "izbîndă" spre care trebuie să aspire tinerele care pornesc să-şi facă un rost în viaţă; CNA a fost somat să delibereze asupra orei cele mai potrivite la care se poate da pe post o emisiune de factura celei realizate "by Monica Gabor"; inspectoratul de învăţământ a înţeles, în cele din urmă, că e vorba de o problemă în care este implicată o jună care, de bine de rău, se numeşte încă "elevă" şi că ar trebui să vadă felul în care persoana în cauză respectă normele obligatorii pentru toată lumea. În fapt, tot ceea ce se întîmplă mi se pare expresia desăvîrşită a ipocriziei cvasi-generalizată în care am ajuns să trăim. Promiscuitatea în care se bălăcesc cele mai multe dintre emisiunile de "divertisment" este un fenomen asupra căruia nimeni nu a găsit o dată de cuviinţă să se pronunţe; avalanşa fotografiilor semi-nude în care eleve de liceu se îmbulzesc să umple paginile tabloidelor nu indispune nici instituţiile abilitate cu protecţia minorilor şi nici Ministerul Educaţiei şi Cercetării; prostituţia la vedere practicată prin tot felul de rubrici de mică-publicitate valorifică din plin nefericita disponibilitate de-a se vinde a multor eleve şi studente. Sîntem, nu-i aşa? o ţară liberă, în care fiecare face ce vrea cu trupul şi cu sufletul lui! Din punctul acesta de vedere, protagoniştii emisiunii ce ţine afişul canalului familiei Păunescu nu sînt cu nimic mai buni sau mai răi decît toţi retardaţii care ajung peste noapte vedete naţionale.
Există, totuşi, o notă cu totul aparte în cazul asupra căruia mă opresc. Ea ţine, în exclusivitate, de caratele "eroului principal" al spectacolului: Irinel Columbeanu. Fără să am sub ochi cifrele care reflectă avuţia pe care o stăpîneşte, înclin să cred că este unul dintre oamenii bogaţi din România. De regulă, aceştia nu se prea omoară să apară nici pe posturile de televiziune şi nici în paginile ziarelor; când o fac, sînt extrem de laconici şi se referă strict la domeniile în care îşi derulează afacerile. Columbeanu este primul dintre ei care se produce într-o emisiune mondenă. Mărturisesc că, deşi nu am văzut primele episoade, am aşteptat întîlnirea cu el cu un interes sincer, real şi plin de bunăvoinţă. Nu-l văzusem şi nu-l auzisem vorbind niciodată şi eram extrem de curios să aflu ce este în mintea şi în sufletul unui businessman autohton, a unuia dintre cei care, zi de zi, trudesc din greu pentru un loc tot mai sus în topul publicat de ziarele financiare. Ei bine, îl acuz pe Irinel Columbeanu de a-mi fi provocat una dintre marile deziluzii din ultima vreme. L-am urmărit minute lungi, pe parcursul cîtorva emisiuni, şi de fiecare dată m-a uluit prin puţinătatea gîndului, prin lipsa oricărei idei demne de o minimă atenţie, prin vulgaritate şi prost gust. Mă uitam la el şi mă întrebam cum se poate ca un om atît de mediocru, atît de sărac cu duhul, să fi fost vreodată în stare să gîndească şi să finalizeze o afacere. Şi totuşi, se pare că a fost în stare. Că există o zonă în mintea lui în care conexiunile se fac spectaculos, cu precizie şi originalitate. Din păcate, acest perimetru e extrem de redus. În rest, aşa cum se prezintă în numărul de circ de la B 1, numai beznă!