OPINII În doi-trei ani, sute de mii de locuri de muncă vor necesita abilităţi digitale

Dacă în urmă cu un an studiul PwC România Workforce Disruption Index arăta că, în următorul deceniu, 275.000 angajaţi români ar trebui să înveţe abilităţi digitale noi ori superioare (upskilling) pentru a-şi menţine sau găsi locuri de muncă, estimările în contextul pandemiei - care a accelerat digitalizarea - devansează termenul cu cel puţin cinci ani.

Deja considerată de mai mulţi ani un fenomen disruptiv pentru forţa de muncă, transformarea digitală a fost grăbită în ultimele luni odată ce multe activităţi s-au mutat în mediul virtual mai rapid decât se anticipa. În aceste condiţii, adaptarea competenţelor trebuie să aibă loc mai repede atât pentru că tot mai multe activităţi economice şi sociale se desfăşoară online, cât şi pentru că automatizarea va înlocui mai curând decât se prognoza unele locuri de muncă. Aceasta nu este o ameninţare, este un îndemn pentru angajaţi şi angajatori să fie pregătiţi pentru realitatea pe care trebuie să o gestionăm. Nevoia de abilităţi digitale tot mai sofisticate creşte rapid şi schimbă cererea pe piaţa muncii. În ultimele luni, am fost toţi obligaţi să evoluăm în lumea online - unii fiind abia în faza de "alfabetizare" digitală, în timp ce alţii au adăugat noi competenţe sau le-au dezvoltat pe cele existente. Au apărut instrumente noi de comunicare, s-au sofisticat cele existente şi s-au accentuat cerinţele de securitate cibernetică. Şi lucrurile nu se opresc aici. Trebuie să ne analizăm mai cu atenţie ceea ce ştim să facem efectiv şi cum ar putea să arate în viitor profesia pentru care suntem pregătiţi în acest moment.

Dacă ne uităm la industriile puternic afectate de criza pandemică, putem anticipa că multe activităţi se vor face diferit. HoReCa sau transporturile care, până de curând, necesitau într-o măsură insignifiantă competenţe digitale încep să adopte treptat digitalizarea. Sunt domenii despre care s-a vorbit mai puţin până acum ca fiind "ţintele" digitalizării sau automatizării, însă tot mai multe companii au început să exploreze interacţiunea virtuală acolo unde e posibil, chiar şi în acest domenii. În acelaşi timp, angajaţii aflaţi în pericol să-şi piardă locurile de muncă sau care şi le-au pierdut deja, trebuie să se reorienteze, fie să transpună în online o parte a activităţii, în măsura în care este posibil, fie să înveţe altceva.

Un impact mare au resimţit şi vor resimţi tot mai puternic, industriile unde digitalizarea şi automatizarea preiau treptat din locurile de muncă. În industria manufacturieră, de exemplu, roboţii sunt tot mai prezenţi. Presiunea asupra costurilor, mai ales ca urmare a crizei, va grăbi acest proces. Chiar şi în serviciile publice, se vede o tendinţa de digitalizare, mai ales după ce perioada de lockdown a pus autorităţile în situaţia de a găsi soluţii pentru a derula activităţi şi a oferi servicii publice fundamentale. Alte servicii, cum este telemedicina, au fost utilizate mai ales de către entităţi private, iar acum au început să fie familiare spitalelor şi clinicilor de stat. Şcoala online, un experiment cu totul nou pentru România, deşi a funcţionat cu sincope, este începutul unui proiect care, cu siguranţă, va continua.

Preocuparea pentru educaţie şi recalificare poate să atenueze presiunea asupra persoanelor "vulnerabile" pe piaţa muncii în viitor. România are nevoie de investiţii în educaţie atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, cu accent pe digitalizare, dar şi pe acele competenţe încă neînlocuibile de tehnologie: capacitatea de a lua decizii, să-şi exerseze creativitatea, să lucreze bine în echipă, să îşi dezvolte inteligenţa emoţională şi abilitatea de a învăţa şi a se reinventa, aptitudini care vor fi esenţiale pentru adaptarea la ceea ce se va cere pe piaţa muncii.

Responsabilitatea educaţiei, în mod realist pentru a atinge rezultate, trebuie împărţită între guvern, prin educaţia formală, angajatori, prin programele de formare la locul de muncă şi, nu în ultimul rând, fiecare individ în parte. Cei care sunt pro-activi şi investesc în propria educaţie, vor avea beneficii reale în următorii ani, restul, rămân la discreţia sistemelor de ajutoare sociale sau primesc locuri de muncă prost plătite. Investiţia este de timp şi energie, mult mai mult decât de bani, având în vedere multitudinea de instrumente accesibile mai ales online. De exemplu, aplicaţia generată de PwC, Digital Fitness App, este utilă pentru cei care vor să-şi verifice abilităţile digitale şi să se înscrie într-un plan de "fitness" digital.

Ce spun directorii generali din România despre upskilling

Înainte de criza generată de pandemia COVID-19, directorii generali intervievaţi de PwC România în cadrul CEO Survey 2020 arătau că una dintre cele mai mari preocupări ale lor este disponibilitatea competenţelor în cadrul organizaţiei, indiferent că era vorba despre abilităţi interpersonale, de lucru cu volume mari de date sau competenţe digitale. Totodată, cei mai avansaţi respondenţi în adoptarea unor programe de upskilling au arătat că principala provocare este păstrarea angajaţilor, în timp ce companiile la început de drum invocau motivaţia şi lipsa de resurse drept cele mai mari obstacole. Întrebaţi despre zonele în care companiile pe care le conduc derulează cele mai eficiente programe de upskilling, liderii le-au menţionat pe cele care pun accent pe creşterea productivităţii forţei de muncă (72%) şi pe creşterea afacerii (70%), respectiv proiectele în vederea reducerii lacunelor şi nepotrivirilor de competenţe (67%).

Deşi este de înţeles ca în această perioadă să punem la îndoială nevoia de investiţii în programe de training profesionale, atâta timp cât încercăm simultan să reducem costurile, trebuie să avem în vedere că există mai multe modalităţi de a folosi resursele interne pentru a oferi instruire. Chiar dacă implică cheltuieli, aceste programe sunt necesare şi nu trebuie privite ca un cost suplimentar, ci ca o investiţie în pregătirea echipei şi a organizaţiei pentru viitorul muncii.

Îmbunătăţirea competenţelor digitale este, prin urmare, o iniţiativă esenţială pentru afacere care ar putea fi abordată în orice moment în care există timpi morţi sau scăderi în productivitate. Pregătirea forţei de muncă a viitorului va necesita investiţii mari, dar costul inacţiunii va fi şi mai mare.