OPINII Iresponsabilii

În Franţa, ceea ce în limba română se numeşte independenţa opiniilor (parlamentarilor) se traduce prin "irresponsabilité" (iresponsabilitate). În vechea formă a Constituţiei exista chiar un paragraf special referitor la independenţa opiniilor, articolul 70, abrogat în 2003, dar conţinutul său se regăseşte integral în alineatul 1 al articolului 72 privind imunitatea: "Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului". De acelaşi tratament constituţional beneficiază, de alt­fel, şi preşedintele. În Franţa, "iresponsabilitatea" protejează parlamentarii de orice punere sub acuzare pentru acţiunile întreprinse în exercitarea mandatului reprezentativ. Dar nu forma juridică a termenului, ci forma comună, şi nu în franceză, ci în română îmi apare ca relevantă pentru momentul politic actual. Căci nu juridic, ci politic se manifestă ires­ponsabilitatea politicienilor români. Iar votul de astăzi privind suspendarea preşedintelui e pe cât de politic, pe atât de "iresponsabil". Niciunul dintre parlamentari, oricare va fi votul lor, nu va putea fi tras la răspundere pentru poziţia exprimată.

În aceste condiţii, disperarea cu care PSD şi PC s-au aruncat asupra deciziei Curţii Constituţionale odată ce a fost publicat avizul consultativ al acesteia, demonstrează, odată în plus, miza jocului. Nu e o simplă bătălie pentru putere, nu e o încercare de reechilibrare a raporturilor de forţe, ci o luptă pe viaţă şi pe moarte. După ce a fost comentată ironic sau tendenţios, decizia a fost deconspirată de Mircea Geoană ca rezultat al imixtiunilor ilegale ale lui Traian Băsescu în activitatea Curţii Constituţionale. O hârtie scrisă de mână şi care conţine presupuse informaţii privind dosare ale unor judecători de la Curtea Constituţională a fost proba. Pentru PSD, faptul că George Maior, directorul SRI, până acum opt luni membru de frunte al partidului, respinge acuzaţia, contează mai puţin. Iar Dan Voiculescu a plusat, afirmând că deţine informaţii că şi Florin Coldea, prim-adjunctul SRI, bănuit că ar fi oferit informaţiile preşedintelui, a făcut poliţie politică împreună cu Daniel Morar. Nici faptul că SIE şi Curtea Constituţională au dezminţit nu mai are vreo importanţă. În fond, preluarea iniţiativei după şocul reprezentat de publicarea deciziei Curţii Constituţionale de marţi conta mai mult. Dacă Mircea Geoană e convins că deţine o informaţie indubitabilă sau a fost victima unei intoxicări vom afla abia după ce votul privind suspendarea va fi dat. Suntem în plin scenariu ucrainean.

Avizul Curţii Constituţionale presupune că viitorul preşedinte al României, căci e din ce în ce mai clar că vor urma alegeri prezidenţiale anticipate, va avea o putere reală. Ce nu va mai putea fi contestată de partide. Pentru PSD, PRM şi PC, faptul că Traian Băsescu ar putea beneficia chiar de la sfârşitul acestei săptămâni de un statut întărit este de neconceput. Nici UDMR şi PNL nu par prea fericite de acest deznodământ şi chiar dacă oficial lasă libertate de acţiune membrilor, sunt tentate să voteze pentru sus­pendarea preşedintelui. Pasajul din avizul Curţii care a generat această furie afirmă că "prerogativele constituţionale şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii ţări îi impun Preşedintelui României să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa politică neputând fi rezumată la un simplu exerciţiu simbolic şi protocolar". În condiţiile date, încă doi ani şi jumătate cu Traian Băsescu preşedinte deveneau imprevizibile.

Partidele şi "iresponsabilii" lor au optat pentru suspendare. Vor urma alegeri, dar în condiţiile pe care le vor stabili. Iar, cu Nicolae Văcăroiu preşedinte interimar, se prefigurează deja un guvern PSD, condus probabil de Mircea Geoană, posibil contracandidat al lui Băsescu în alegerile prezidenţiale anticipate, dar şi mai sigur, şef al guvernului care va organiza toate alegerile în România de acum până în 2008. Guvernul Tăriceanu II pare, în aceste circumstanţe, un guvern de tranziţie. Între timp, deficitul de cont curent al României s-a dublat, ajungând la peste două miliarde de euro.