OPINII O lege-mănuşă pentru exportatorii de gaze româneşti

Guvernul a adoptat o ordonanţă care, aparent, favorizează piaţa internă prin apariţia unor preţuri reglementate în sectorul gazelor, pe segmentul consumatorilor casnici şi pe cel al centralelor care produc energie termică (CET). În schimb, dispare supraimpozitarea producătorilor de gaze, o măsură care parcă ar vrea să îmbuneze OMV pentru acceptarea preţurilor reglementate.

Cum arată noua legislaţie? Producătorii de gaze sunt obligaţi să-şi vândă producţia la preţuri fixe furnizorilor consumatorilor casnici (cu 0,15 lei/Kwh) şi centralelor de producţie de energie termică ce alimentează sistemele centralizate de încălzire pentru populaţie (cu 0,25 lei/Kwh). În acest fel, preţul maxim plătit de populaţie, cu toate taxele incluse, indiferent de consumul gospodăriilor, va fi de 0,31 lei/Kwh. Legiuitorii s-au asigurat, astfel, că populaţia nu va tremura dacă preţul gazelor urcă necontrolat la bursa din Viena (unde ajunsese la un moment dat la 345 euro/Mwh, echivalent cu 1,7 lei/Kwh, de aproape şase ori peste ce s-ar plăti din aprilie de către populaţie).

Pragul de 0,31 lei/Kwh oferit celor care se încălzesc cu gaze este, însă, la nivelul preţurilor din martie, când se acorda şi o anumită compensare a facturilor pentru cei ce se încadrau în 1200 mc consum în sezonul rece, ceea ce ducea la un preţ efectiv în jur de 0,22 lei/Kwh. Sigur, se poate replica, cu observaţia că într-un consum de 300 mc lunar se poate încadra doar posesorul de apartament de 2-3 camere la bloc sau o familie cu o casă pe pământ care nu sare de 80 mp (şi asta cu mare economie la gradele din termostat), iar cei cu case mai mari la curte plăteau oricum mai mult. Preţul reglemetat în domeniul gazelor pentru populaţie plasat pentru un an la 0,31 lei/Kwh aduce din start, însă, o scumpire de peste 40% în facturile majorităţii celor cu centrale de apartament, ceea ce va fi perceput cu mare consternare când lunile reci vor reveni (ianuarie-martie 2022).

Cei care câştigă, însă, cel mai mult din noua lege sunt producătorii de gaze care scapă de taxa pe veniturile excepţionale şi au liber la export, în condiţiile în care costurile lor de extracţie le permiteau să aibă profit şi când gazul costa 70 lei/Mwh. Cum consumul populaţiei reprezintă doar o felie din piaţa gazului, noua ordonanţă de urgenţă ridică o nesperată minge la fileu OMV (grosul dividendelor plătite de Romgaz ajunge totuşi la statul român).

În concluzie, sub masca asigurării unui preţ reglementat pentru populaţie (costurile fiind însă mai mari decât în precedentele acte legislative cu preţ plafonat şi compensări), avem o eliminare a taxării profiturilor excepţionale pentru producători care îi va ajuta să îşi crească profitabilitatea.

Care erau alternativele? Revenirea la preţ reglementat la nivelul întregii economii, precum se desfăşurau ostilităţile înaintea liberalizării, şi interzicerea exporturilor de gaz, măsură justificată de situaţia de criză. În acest fel, resursele autohtone erau direcţionate doar spre piaţa internă şi gazul din import, mult mai scump, n-ar fi avut un impact devastator în facturi, având în vedere că ponderea importurilor n-ar fi depăşit 20-25% din totalul consumului.