OPINII Povestea formularului roz de la OTP Bank

Ce poate fi mai banal decât un ordin de plată între două conturi personale? Aşa credeam când am intrat într-o sucursală OTP Bank săptămâna trecută, cu gândul să mut nişte bani din contul meu curent în contul deschis la Trezorerie, în scopul achiziţionării unor titluri de stat (e vorba de ultima emisiune, cea cu maturitate la 2 ani, 4,5% dobândă şi o tombolă ataşată cu 1.000 de câştigători). Aveam un depozit care ajunsese la scadenţă la OTP, aşa că tocmai bun de trimis la înaintare prin ordin de plată, pentru a fi transformat apoi în titluri de stat. Aveam şi copilul din dotare la purtător, doar urma să terminăm repede. Numai că socoteala de acasă nu era valabilă şi la târg. La vreo oră şi jumătate după ce făcusem transferul, era în jur de ora 14, sunt sunat chiar de la OTP: "Trebuie să vă întoarceţi repede, e ceva în neregulă cu transferul dumnea­voastră". Ups, mă şi vedeam anchetat de DIICOT, cine ştie ce confuzie o fi la mijloc, dacă trec trept infractor? Mă întorc repede acasă, las copilul la televizor cu promisiunea că mă întorc repede, iau un taxi şi ajung la OTP destul de intrigat. "Aţi completat formularul uzual pentru ordinul de plată, cel alb, dar noi folosim pentru transferul în Trezorerie formularele roz", aud siderat. "Păi, păi, bine-bine, dar nu m-aţi văzut că am completat unul alb? De ce nu mi-aţi cerut să îl refac şi să completez unul roz?", mă bâlbâi, timp în care simt cum îmi ies din pepeni. "Da, eu nu am nicio vină, noi albe folosim uzual, dar din Centrală am fost rugată să refacem ordinul, până atunci e blocat", se apără cam stângaci fata din spatele ghişeului. Mă gândesc cum am alergat cu copilul pe stradă, cum l-am lăsat acasă singur şi m-am precipitat să iau taxiul să rezolv "problema" de la OTP şi iau o decizie emoţională: "M-am decis să renunţ la serviciile dumneavoastră, lichidez şi celălalt cont de depozit pe care îl am aici, chiar dacă nu e la scadenţă". "Cum doriţi, semnaţi vă rog pentru lichidare!", îmi spune neimpresionată fata de la OTP. Lichidez deci depozitul, care nu ajunsese la scadenţă, şi dau să completez un nou formular de transfer cu toată suma, depozitul iniţial care atinsese maturitatea şi depozitul actual, cel aflat înainte de scadenţă. "Nu se poate", îmi zice fata, "trebuie să completaţi un OP pentru prima sumă, cea pe care am blocat-o noi iniţial, altfel nu poate fi justificată operaţiunea, apoi încă un OP pentru depozitul actual, pe care l-aţi lichidat". "Păi de ce? Aşa, plătesc două comisioane de transfer!", ripostez eu. "Îmi pare rău, nu se poate altfel", primesc imediat răspunsul. Aşa că la cei 25 de lei aferenţi pentru transferarea primei sume, adaug alţi 8 lei (era vorba de o sumă mai mică, păstram mai puţin în ultimul depozit). Mai aflu că banii din al doilea transfer vor ajunge un pic mai târziu. Trecuse deja de ora 15 când se operau transferurile, aşa că urma să am de aşteptat tot week-endul prelungit de 1 Decembrie. Mă gândesc indignat la cele două comisioane plătite pentru cele două OP-uri şi anunţ solemn că vreau să închid şi contul curent. Deci să lichidez orice legătură cu banca. Din spatele ghişeului sunt privit indiferent, mi se dă să mai completez un formular (nici vorbă de scuze). Sunt anunţat că abia în 30 de zile se va opera închiderea contului.

Acum nu mai protestez, mă gândesc doar ca nu cumva în cele 30 de zile să fiu taxat pentru administrarea lunară a contului curent (5 lei), iar prin neplata lor să ajung la Biroul de Credite, în necunoştinţă de cauză. Sunt astfel de cazuri concrete la Biroul de Credit - persoane raportate de bănci din cauza a câţiva lei din plăţi restante.