OPINII Scrisoare deschisă, Domnule Presedinte

În urmă cu o săptămână, Consiliul de Coordonare a Organizaţiei PNL Bucureşti a hotărât să recomande sectoarelor 2 şi 5 excluderea din rândul membrilor PNL a dlor. Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica.

Probând o naivitate care frizează prostia, am sperat că, în timpul cel mai scurt, opinia publică, toţi cei care continuă să creadă în capacitatea PNL de-a depăşi plauzibil criza pe care o traversează vor lua act cu satisfacţie de intervenţia dumneavoastră fermă, prin care vă desolidarizaţi de decizia luată şi cereţi celor două organizaţii de sector să dovedească responsabilitatea şi buna-credinţă obligatorii în astfel de situaţii.

Mi-am imaginat că aţi putea fi în stare de un asemenea gest de corectitudine măcar din două motive.

Primul ţine de evaluarea corectă, obiectivă a relaţiilor dintre PNL şi dnii Stolojan şi Stoica. Fireşte, faptul că vorbim despre doi foşti preşedinţi ai partidului induce de la sine în discuţie suma meritelor incontestabile în virtutea cărora au fost aleşi. Dar ceea ce e valabil apriori, la modul general, în cazul celor doi liberali s-a confirmat pe deplin, prin serviciile importante făcute partidului. Valeriu Stoica a fost preşedintele care a avut clarviziunea ce a permis PNL să evite soarta PNŢCD şi a înţeles primul importanţa unei construcţii politice care să plaseze PNL printre potenţialii câştigători ai alegerilor din 2004 (Alianţa D.A.) - iar Theodor Stolojan a fost omul care, după turul de forţă din 2000, când i-a asigurat PNL locul în Parlament, a readus în fruntea Guvernului un prim-ministru liberal, în 2004, după o întrerupere de 67 de ani. Cu doi oameni politici care şi-au probat în modul cel mai exemplar devotamentul faţă de cauza şi soarta partidului nu este admisibil să te comporţi la fel cum ai face-o cu doi rătăciţi, ajunşi din greşeală în rândurile partidului. Asta, fireşte, neînsemnând că, în virtutea unei recunoştinţei bine-meritate, cei doi ar fi deasupra oricărei judecăţi, în măsura în care, prin absurd, ar ajunge să acţioneze împotriva partidului căruia i-au dat atât de mult. În context, întrebarea care se pune este una singură şi extrem de simplă: "Pentru ce vină sunt judecaţi Valeriu Stoica şI Theodor Stolojan?". Iar răspunsul este la fel de simplu: pentru că au vorbit. Pentru că au exprimat cu voce tare un punct de vedere critic faţă de felul în care conducerea actuală gestionează evoluţia partidului. Pentru că, din postura de coechipieri, s-ar fi făcut vinovaţi de-a fi marcat în propria poartă! (Vezi "rechizitoriul" lui L. Orban) Într-un partid în care, în toată istoria lui, libertatea de opinie, discursul pe mai multe voci au constituit valori de referinţă, astăzi doi lideri marcanţi sunt puşi la stâlpul infamiei pentru că au îndrăznit să spună că lucrurile nu merg bine, că lipsa unei viziuni strategice se simte în deciziile incoerente luate la vârful partidului, că lipsa unui mesaj clar şi convingător se resimte mai acut ca oricând, că democraţia în partid este în gravă suferinţă şi, consecinţă firească la toate astea, partidul pierde constant încrederea electoratului.

Domnule Preşedinte,

Rândurile de faţă nu îşi propun să se constituie într-o pledoarie în favoarea opiniilor dlor. Stolojan şI Stoica, la care personal subscriu cu toată convingerea. Încearcă însă să sensibilizeze logica elementară la care cu toţi avem acces şi să vă invite să răspundeţi la o chestiune esenţială: Chiar vă puteţi imagina că şi cele mai înverşunate atacuri la adresa partidului, indiferent de cine le lansează, ar avea cel mai mic impact în rândul opiniei publice dacă electoratul nu ar împărtăşi la rândul lui punctele de vedere ale celor care critică astăzi PNL? Hohote de râs şi vorbe de ocară ar fi răs-punsul pe care oamenii de pe stradă l-ar da celor care încear-că să-i prostească şi să le arate bârne acolo unde, în ochii lor, nu se vede nici măcar un fir de paie. Problemele cu care se confruntă PNL nu sunt invenţiile unor oameni rău intenţionaţi, frustraţi sau puşi în slujba unor forţe ostile, ele exprimă o realitate care neasumată şi respinsă de un cor de yesmani, prin tot felul de tertipuri ieftine, va ajunge să împingă ireversibil partidul pe o pantă descendentă, din care nu se ştie când şi cu ce costuri va mai putea fi recuperat. A refuza dialogul şi a sancţiona delictul de opinie, a exclude din rândurile partidului oameni care i-au dat atât cât au făcut-o dnii. Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica înseamnă nu numai a te dezice de tipul de cultură instituţională propriu prin excelenţă unui partid liberal, dar înseamnă o revenire inadmisibilă la politica lui "Cine nu e cu noi e împotriva noastră", "piatra filozofală" a oricărui partid abandonat liberului-arbitru şi totalitarismului.

Al doilea motiv pentru care am considerat că am motive să aştept intervenţia dumneavoastră ţine de tipul de comportament pe care mi-am imaginat că îl cultivaţi. Un elementar fair-play obligă un om de onoare să respecte şi să aplice în relaţiile cu cei din jur aceleaşi norme în spiritul cărora a fost tratat. La nobleţe nu se poate răspunde decât cu nobleţe, iar cinstea nu poate fi răsplătită decât cu cinste.

V-aţi numărat printre cei mai aprigi contestatari ai preşedintelui Valeriu Stoica. În şedinţele de partid sau în spaţiul public, ori de câte ori aţi avut ocazia, nu aţi pregetat, la fel ca şi ceilalţi membri ai grupului care îl avea în frunte pe dl. Dinu Patriciu, să blamaţi cu acuzele cele mai grave felul în care era condus partidul. În momentul în care a avut de ales între un Congres extraordinar, care ar fi dus cu siguranţă la ruperea PNL, şi retragerea din fruntea partidului în care fusese ales în mod statutar, dl. Stoica a optat pentru cea de a doua soluţie şi salvarea unităţii partidului. Niciodată pe toată durata "asediului" pe care l-aţi exercitat, Valeriu Stoica nu a adus măcar o dată în discuţie ideea sancţionării sau a excluderii dumneavoastră din partid. Cred că nu vă pun în nicio dificultate dacă vă cer să mărturisiţi că nici măcar în visele cele mai frumoase, în vara fierbinte a lui 2004, nu v-aţi imaginat că peste noapte veţi ajunge preşedintele PNL şi, urmare firească, primul-ministru al României. Incredibilul s-a produs datorită prin excelenţă felului în care dl. Stolojan a înţeles să pună mai presus de orice considerente personale interesul partidului. Chiar dacă nu vă număraţi printre amicii politici ai fostului preşedinte al PNL, chiar dacă aţi avut suficiente diferende legat de funcţionarea partidului, în clipa în care starea de sănătate l-a constrâns să se retragă temporar, Theodor Stolojan nu a ezitat să vă desemneze preşedinte-interimar, convins fiind că reprezentaţi soluţia optimă.

Decizia lui, care a surprins pe mulţi şi, cu siguranţă, în primul rând pe dumneavoas-tră, mi s-a părut o lecţie de onestitate şi de subordonare necondiţionată în faţa cauzei PNL ce ar fi trebuit urmată.

Domnule Preşedinte,

Faţă de modul în care aţi fost tratat, de felul impecabil în care vi s-a respectat întotdeauna dreptul la opinie consider că aveaţi datoria morală imperativă să interveniţi imediat şi să cereţi nu un tratament preferenţial, ci doar res-pectarea dreptului la o corectă abordare a poziţiei pe care se plasează azi cei doi lideri ai PNL: Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan. Aţi fi realizat atunci grotescul întruchipat peste orice imaginaţie în aşa-zisul "complet de judecată". Şi aţi fi înţeles că şi Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan nu numai că înseamnă capitole faste din istoria PNL, dar reprezintă un capital cu o valoare de necontestat, de care PNL nu poate să se lipsească. Sigur, liniştea în partid e un deziderat la care e normal să aspirăm. Dar "liniştea" pe care vreţi să o instalaţi în PNL, prin execuţiile publice pe care dovediţi că sunteţi gata să le patronaţi, este liniştea care, în vremuri de dureroasă amintire, a fost impusă prin sinistrele procese politice şi marile epurări.

Ce are comun practicarea unor asemenea metode cu esenţa liberală a PNL este o întrebare care ar trebui să vă dea insomnii pentru că este întrebarea la care va trebui să răspundeţi. Ca preşedinte al partidului, sunteţi cel dintâi responsabil de deciziile majore pe care acesta le ia. Sunteţi dator să interveniţi şi să stopaţi imediat atacul imund care s-a pus la cale nu atât împotriva lui Theodor Stolojan şi a lui Valeriu Stoica, cât, în primul rând, împotriva intereselor PNL.

Istoria vă va judeca.

Domnule Preşedinte,

Nu am făcut publică scrisoarea de mai sus la data la care am scris-o pentru că nu am vrut să perturb în niciun fel atmosfera festivă proprie evenimentelor majore desfăşurate zilele trecute la Bucureşti: confirmarea aderării României la UE, la 1 ianuarie 2007, şi sommet-ul francofoniei. Între timp, Delegaţia Permanentă a PNL i-a exclus din rândurile membrilor partidului pe dna. Raluca Turcan şi pe dl. Cristian Boureanu, ambii acuzaţi şi găsiţi vinovaţi pentru delictul de opinie. Aţi patronat această ruşinoasă "judecată", fără să vă tulbure o clipă gândul nedreptăţii deciziei luate şi al gravelor prejudicii pe care le aduceţi onoarei şi credibilităţii unui partid care, în toată istoria lui, de la înfiinţare (1875) şi până în 1989, nu a şi-a exclus vreodată un membru!

În ceea ce mă priveşte, mă simt obligat să vă mărturisesc că aţi irosit şi ultima speranţă că veţi ajunge vreodată să vă dovediţi demn de şansa care v-a fost oferită să accedeţi în fruntea unui partid de anvergura P.N.L. Nu am nicio îndoială că, pe drumul pe care aţi pornit, tot mai mulţi liberali se vor simţi datori faţă de conştiinţa lor să vă spună în faţă şi răspicat acelaşi dureros adevăr