OPINII Titlurile de stat cu scadenţă la un an sperie bancherii

Se pare că titlurile de stat cu scadenţă la un an sperie bancherii. Am fost martor la aşa ceva încercând să-mi mut nişte economii parcate la dobânda de 2% pe an într-un depozit pe 6 luni la Banca Românească. După ce am semnat viramentul în locul operatorului de ghişeu a venit însuşi şeful de sucursală să mă întrebe de ce vreau să mut banii şi, când i-am povestit că îi "trădez" pentru oferta Trezoreriei, să îmi ofere ceva în plus. Adică 3% pe an la scadenţa de 12 luni dacă rămân clientul băncii. Sigur, tot sub cei 3,5% pe an pe care îi plăteşte statul pe aceeaşi scadenţă dar "dacă vom calcula că pierdeţi nişte bani lichidând depozitul înainte de termen poate ajungem tot pe acolo". De fapt, nu era nici pe departe aşa, o dobândă neimpozabilă de 3,5% plătită de stat echivalează cu una de 3,9% impozabilă pe care o oferă bancherii. Să nu uităm de comisioanele de administrare ale contului curent, de taxele de retragere numerar etc. Nu ştiu dacă şi la alte bănci lumea primeşte oferte concurente care să arate dacă nu disponibilitatea de a concura statul măcar preocuparea că dispar nişte fonduri obţinute la costuri mici de la deponenţi (să nu uităm totuşi că Banca Românească derulase nişte oferte promoţionale prin toamna pentru recapitalizare şi nu e uşor să vezi că îţi pleacă din clienţii noi) dar cred că sunt şanse ca măcar la băncile de mici dimensiuni aşa ceva să se întâmple mai frecvent.

Avem acum scadenţe de 1 an, 2 ani, 3 ani şi 5 ani pentru titlurile de stat. Mai lipseşte să apară unele la 3 şi 6 luni pentru ca oferta băncilor să fie concurată complet (nu mai pun la socoteală depozitele la o lună din cauza câştigului derizoriu din dobândă). Nu există impozit pe dobândă, nici comisioane la stat. Sunt în continuare hopuri birocratice (nu poţi cumpăra direct prin internet acele titluri de stat, trebuie deschis cont la Trezorerie, alimentat prin virament de la bancă şi apoi mers din nou la Trezorerie pentru subscriere). Banii pot fi retraşi însă şi înainte de scadenţă acum (e drept că se pierde dobânda dar aşa se întâmplă şi la bancă) iar asta e o mare uşurare pentru cei care se temeau că îşi blochează banii o perioadă mai lungă şi nu au variante de rezervă în caz că apar cheltuieli neprevăzute.

Cine ar mai miza în aceste condiţii pe depozitele la termen în lei? În primul rând, cei care au planificată o anumită investiţie şi un orizont de câteva luni pentru asta. Nu ar avea de ce să se complice cu o scadenţă mai lungă. Apoi cei care nu au aflat încă de dobânzile mai mari şi lipsa impozitului şi comisioanelor la titlurile de stat. Şi cei care nu au încredere în actualul Guvern ar fi de luat în calcul, deşi când e vorba de randamente calculele matematice şi nu cele politice ar trebui să primeze.

Nu ştiu dacă Finanţele chiar au făcut un calcul sau doar şi-au potrivit paşii dar modul în care au crescut gradual interesul pentru titlurile de stat cam seamănă a strategie care să contracareze şantajul/jocul dur al băncilor, tot mai pretenţioase când vine vorba să împrumute statul. Mai întâi am avut o primă emisiune la 5 ani în vara anului trecut. Apoi una la 3. A urmat scadenţa la 2 ani şi, iată, din această lună avem şi titluri de stat la un an. Dacă în aprilie-mai apare şi scadenţă la 6 luni, mai multe bănci vor începe să supraliciteze pentru  a-şi păstra clienţii, după modelul Banca Românească. Mai lipseşte o ofertă de titluri de stat în valută şi jalea va fi maximă pe strada bancherilor.