Ovidiu Tender: Astăzi, Bursa nu prezintă niciun avantaj

Reporter: Unele dintre companiile dumneavoastră, precum "Vulcan", au datorii la stat, iar altele, precum "Fecne" Bucureşti, sunt în insolvenţă. Ce planuri aveţi pentru ele?

Ovidiu Tender: Fiecare trebuie să-şi organizeze viaţa şi activitatea de asemenea manieră, încât dacă pot să trăiască, să meargă mai departe, iar dacă nu, să moară, pentru că nu are niciun rost să încerc să salvez ceva care nu mai poate fi salvat.

"Vulcan" are datorii la buget de circa opt milioane de lei, după câte am înţeles. Probabil că dacă nu ar avea 1.200 de angajaţi, ci doar douăzeci, "Vulcan" nu ar avea datorii pentru că nu ar avea de unde să acumuleze. Astfel, soluţia ca societatea să nu aibă datorii la buget ar fi să-şi concedieze salariaţii.

Statul va trebui să decidă dacă sunt un infractor pentru că am datorii la buget sau dacă sunt un "băiat bun" pentru că asigur 1.200 de locuri de muncă. Statul ar trebui să vadă ce înseamnă opt milioane de lei, raportat la cât plătesc în decursul anului pentru cei 1.200 de angajaţi şi ce eforturi fac ca să nu îi dau afară.

Eu pot să rezolv situaţia foarte repede. Îi dau afară pe toţi cei 1.200 de salariaţi, închid fabrica şi o vând la fier vechi.

Totuşi, în privinţa companiilor mele nu am semnale cum că ar fi ajuns într-o situaţie dramatică. Este adevărat, este o situaţie mai grea acum, însă companiile continuă să meargă.

Pentru mine acum ar fi fost cel mai bine să nu le am, dar dacă tot le am, este important să se menţină pe linia de plutire.

Reporter: De ce spuneţi asta?

Ovidiu Tender: Pentru că acum mă concentrez pe afacerile din Africa de Vest.

Există posibilitatea ca unele dintre companiile mele să îşi extindă activităţile şi în alte zone. Intenţionez ca "Vulcan" să îşi facă unităţi de producţie în câteva state din America de Sud, având în vedere că acum trans-portul unităţilor grele costă foarte mult. Am vrea ca în America de Sud să creăm "pui" ai Vulcan, unde să se facă partea grea a utilajelor, iar partea inteligentă să rămână aici, în România.

America de Sud înseamnă Columbia, Venezuela, Brazilia, Argentina, pieţe tradiţionale de export pentru "Vulcan"-ul comunist şi parţial, şi pentru cel capitalist.

Reporter: Aş vrea să vorbim despre relaţia cu acţionarii minoritari. Unii acţionari au fost dezamăgiţi, la un moment dat, de decizia "Prospecţiuni" să nu acorde dividende. Ce părere aveţi despre acest lucru?

Ovidiu Tender: Eu, ca acţionar al "Prospecţiuni", vreau să câştig din creşterea acţiunilor, în condiţiile în care investiţia mea în companie este pe termen lung. Dacă politica mea la "Prospecţiuni" ar fi fost pentru repartizare de dividende, adică de scădere, practic a capitalizării, atunci aş fi redus programul investiţional, ceea ce ar fi frânat din dezvoltarea pe care o prevăd şi pe care o doresc pentru companie.

Ar fi păcat să "scoatem" bani din societate, mai ales că acum ar fi necesari mai mulţi bani pentru că este loc pentru dezvoltarea segmentului în care activează.

Reporter: Care este implicarea dumneavoastră în managementul "Prospecţiuni"?

Ovidiu Tender: Absolut niciuna pentru că mai mult i-aş încurca, în loc să fac un bine. Totuşi, mă implic în stabilrea direcţiilor strategice de acţiune, de dezvoltare. De exemplu, Gehrig Schultz (n.r. şeful Prospecţiuni) a reuşit să să redea laboratorului companiei circuitul ştiinţific, pe care vrem să îl dezvoltăm cât mai mult şi să facem o adevărată afacere din el. La fel şi divizia de mediu şi cea de minerit...

Ideea mea este ca, la un moment dat, toate aceste divizii să fie grupate în societăţi diferite, iar "Prospecţiuni" să devină un holding.

Reporter: Care credeţi că este valoarea "Prospecţiuni" acum?

Ovidiu Tender: Cred că în viitor, valoarea companiei va ajunge la un miliard de euro.

Am cumpărat "Prospecţiuni" în anul 2000, cu două milioane de dolari. Astăzi, valoarea companiei este 250-300 de milioane de euro.

Reporter: Aţi putea să vă faceţi un exit cu un profit frumos...

Ovidiu Tender: Dar nu vreau. De ce să vând o vacă ce are potenţialul să se îngraşe şi să dea mai mult lapte şi să cumpăr apoi alta care nu-mi dă nimic?

Reporter: Spuneţi că vreţi să câştigaţi din creşterea pe termen lung a titlurilor PRSN. Totuşi, după ce compania a raportat rezultate foarte bune în primul semestru al anului....

Ovidiu Tender: Bursa nu a avut nicio reacţie.

Reporter: Mai mult decât atât, acţiunile au scăzut cu peste 10% într-o singură şedinţă. Cum vă explicaţi?

Ovidiu Tender: Nu are nicio legătură. Bursa nu are absolut nicio logică. Investitorii trebuie să aştepte intrarea în normalitate a economiei mondiale, adică, în niciun caz nu trebuie să vândă dacă pot să mai aştepte revenirea economiei. Jucătorii pe bursă au pierdut, însă investitorii pe termen lung la bursă pot să câştige. Doar jucătorii.

Reporter: Dar aveţi vreun avantaj sau vreun dezavantaj că "Pros-pecţiuni" şi "Vulcan" sunt listate?

Ovidiu Tender: Nu.

Reporter: Vă gândiţi să le mutaţi pe piaţa principală, pe piaţa reglementată, că ele sunt pe Rasdaq?

Ovidiu Tender: Este inutil, adică, dacă mut pe piaţa Obor, sau pe piaţa de la BVB, evoluţia acţiunilor nu are nicio legătură cu realitatea.

Astăzi, bursa autohtonă nu prezintă niciun avantaj. Este adevărat că şi bursele din străinătate s-au zgâlţâit bine.

Reporter: Cum vedeţi dumneavoastră criza şi cum credeţi că se va încheia?

Ovidiu Tender: Consider că este o criză de supraproducţie. Totuşi, nu există moment în istoria societăţii omeneşti, indiferent de forma ei de organizare în care să nu existe un segment de oameni care să fie beneficiari şi un segment care să nu fie beneficiari ai crizei.

Reporter: Cu alte cuvinte, unii au câştigat din criză şi alţii au pierdut.

Ovidiu Tender: Este important să vezi cum poţi să te aşezi în partea câştigătoare. Criza, pe de altă parte, generează afaceri profitabile, pentru că acum poţi să te menţii prin două căi: prin afaceri cu statul sau prin afaceri private, profitabile.

Reporter: Cum v-aţi poziţionat? Aţi câştigat sau aţi pierdut?

Ovidiu Tender: Am pierdut, teoretic, după cum bănuiesc că ştiţi, mulţi bani din scăderea capitalizării companiilor pe care le deţin la Bursă.

Reporter: Ceea ce este o pierdere fictivă, la urma urmei.

Ovidiu Tender: Da, este o pierdere teoretică. Dar am câştigat foarte mult pentru că am fost obligat să caut soluţii şi căi pentru profesionalizarea activităţii, pentru creşterea reală a productivităţii. Criza este o şcoală care pregăteşte companiile să facă faţă unei concurenţe reale la nivel mondial. Din păcate, sunt foarte puţine societăţi în România capabile să facă faţă acestei concurenţe. Sunt oameni cu bani în România, dar sunt puţini industriaşi care ştiu să facă activităţi cu care să poată ieşi pe pieţele externe. Dacă ar fi să mă întrebe cineva în urma acestor câţiva ani de experienţă, dacă ne-am întoarce în urmă şi aş avea de ales între a fi sau nu această criză, aş spune că da, că vreau să vină criza, a făcut foarte bine că a venit şi este benefică în sensul economic.

Reporter: Cum vedeţi dumneavoastră rezolvarea crizei?

Ovidiu Tender: Prin creşterea consumului. Cert este că această criză va reduce din capacităţile de producţie şi în consecinţă va reduce din acest surplus de producţie existent. Aces-ta este şi rolul unei crize, să cureţe piaţa de ce este inutil. Doar companiile care vor putea să face faţă concurenţei vor supravieţui. Văd rezolvarea crizei şi prin dezvoltarea unor regiuni, precum Africa, astfel încât să poată absorbi surpulsul de producţie.