Papa, necruţător cu goana după cadouri

Suveranul Pontif a pus, din nou, la zid tendinţele lumii moderne, care ratează constant adevăratele sensuri ale marilor sărbători religioase. Papa Francisc a reamintit că sărbătoarea Crăciunului, care comemorează naşterea lui Iisus în tradiţia creştină, nu poate fi redusă la o "sărbătoare tradiţională frumoasă'' şi la "vacarmurile cumpărăturilor''.

Papa a reamintit care sunt adevăratele "mize" ale sărbătorii de la final de an: "A sta în tăcere în faţa ieslei: aceasta este invitaţia, pentru Crăciun. Ia-ţi un pic de timp, mergi în faţa ieslei şi stai în tăcere. Maşina publicitară invită să ne schimbăm cadouri mereu noi pentru a ne face surprize. Dar mă întreb: aceasta este sărbătoarea care îi place lui Dumnezeu? Ce Crăciun ar vrea El, ce cadouri, ce surprize? În aceste zile se aleargă, probabil ca niciodată în timpul anului; dar astfel se face opusul a ceea ce vrea Isus. Va fi Crăciun dacă, asemenea lui Iosif, vom da spaţiu tăcerii; dacă, asemenea Mariei, vom spune "iată-mă' lui Dumnezeu; dacă, asemenea lui Isus, vom fi aproape de cel care este singur; dacă, asemenea păstorilor, vom ieşi din ţarcurile noastre pentru a fi cu Isus. Va fi Crăciun, dacă vom găsi lumina în peştera săracă din Betleem. Nu va fi Crăciun dacă vom căuta strălucirile sclipitoare ale lumii, dacă ne vom umple de cadouri, prânzuri şi cine, dar nu vom ajuta măcar un sărac, care se aseamănă cu Dumnezeu, pentru că la Crăciun Dumnezeu a venit sărac. A trăi Crăciunul în­seamnă a face ca Isus, venit pentru noi nevoiaşii, şi a coborî spre cel care are nevoie de noi. În­seamnă a face ca Maria: a ne încrede, docili faţă de Dumnezeu, chiar fără să înţelegem ce va face El. A trăi Crăciunul înseamnă a face ca Iosif: a ne ridica pentru a realiza ceea ce vrea Dumnezeu, chiar dacă nu este după planurile noastre. Sfântul Iosif este surprinzător: în Evanghelie nu vorbeşte niciodată: nu există un cuvânt, al lui Iosif, în Evanghelie; şi Domnul îi vorbeşte în tăcere, îi vorbeşte chiar în vis. Crăciunul înseamnă a prefera glasul tăcut al lui Dumnezeu în locul zgomotelor consumismului. Dacă vom şti să stăm în tăcere în faţa ieslei, Crăciunul va fi şi pentru noi o surpriză, nu un lucru deja văzut. Iubiţi fraţi şi surori, vă urez Crăciun fericit, un Crăciun bogat în surprizele lui Isus! Vor putea să pară surprize incomode, dar sunt gusturile lui Dumnezeu. Dacă le vom accepta, ne vom face nouă înşine o surpriză splendidă. Fiecare dintre noi are ascunsă în inimă capacitatea de a se surprinde. Să ne lăsăm surprinşi de Isus la acest Crăciun."

Papa nu se fereşte să vorbească des­chis despre teme sensibile, chiar dacă adesea acest lucru stârneşte reacţii nefavorabile inclusiv în sânul Bisericii.