• Promisiune neonorată: deputaţii au legiferat nivelul de 1%, ca maxim admis pentru concentrarea acţiunilor şi concertarea acţionarilor
• Excedentul de acţiuni trebuie vîndut, deşi am fost asiguraţi că nu va fi admisă această obligaţie
• Cătălin Chelu afirmă că nu se va supune
Bursei i s-a tăiat respiraţia ieri, la auzul veştii că deputaţii au aprobat Ordonanţa care îi obligă pe investitorii concertaţi la SIF-uri să-şi vîndă excedentul de peste 1% din acţiuni: preţurile SIF-urilor s-au prăvălit cu o zecime, pînă cînd conducerea BVB a oprit tranzacţiile.
Specialiştii pieţei sînt revoltaţi că deputaţii au ignorat întreaga dezbatere purtată în subiect, de aproape o lună. Cu toţii ajunseserăm la concluzia că în nici un caz nu trebuie să apară obligaţia unor vînzări forţate, ci, doar, limitarea drepturilor de vot. Dezbaterea a fost însoţită de fluctuaţii neobişnuite ale cotaţiei acţiunilor SIF şi nu o singură dată, specialiştii pieţei au observat că discuţiile în problemă au condus la pierderi masive în valoarea portofoliilor conţinînd SIF-uri.
De la această observaţie a şi pornit senatorul Varujan Vosganian să liniştească piaţa, anunţînd că, în Comisia de Buget, Finanţe, Bănci (pe care o conduce), a ajuns la consens politic în jurul soluţiei prin care să limiteze votul acţionarilor concertaţi, dar ei să aibă dreptul să-şi păstreze excedentul de acţiuni.
Iar intenţia senatorului a avut şi succes, căci piaţa s-a calmat.
Cu atît mai mult a explodat revolta, ieri, cînd actorii pieţei de capital au aflat că politicienii nu au onorat această promisiune.
• Investitorii sînt revoltaţi de decizia deputaţilor
Investitorul în SIF-uri Cătălin Chelu atacă dur atitudinea CNVM, considerînd că această ordonan-ţă a fost întocmită din cauza "obedienţei CNVM în primul rînd în faţa domnului Băsescu şi în al doilea rînd în faţa consiliilor de administraţie ale SIF-urilor, care au aprobat în ultimii şapte ani transferul unor comisioane uriaşe către CNVM". Cătălin Chelu susţine (aşa cum a mai spus-o) că nu va vinde nici o acţiune SIF.
Domnia sa consideră prevederea prin care investitorii sînt obligaţi în termen de 90 de zile să-şi vîndă deţinerile de peste 1%, ca fiind o "naţionalizare" şi a afirmat că, dacă va fi nevoie, va da în judecată Statul Român, pentru a-şi apăra dreptul de proprietate.
• Nici brokerii nu vor să accepte această ordonanţă
Dan Paul, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Societăţilor de Valori Mobiliare, a caracterizat ordonanţa ca fiind "o regulă proastă care urmează unei reguli bune şi nu face altceva decît să distrugă întreaga piaţă". În opinia domniei sale, această ordonanţă serveşte "strict menţinerii în funcţie a membrilor din consiliile de administraţie ale SIF-urilor".
Brokerii nu sînt dispuşi să renunţe atît de uşor. Dan Paul a afirmat: "În numele ANSVM, vom face lobby la preşedintele României, domnul Traian Băsescu, pentru ca această ordonanţă să nu fie promulgată. Preşedintele ţării a declarat în numeroase rînduri că urmăreşte să distrugă sistemul ticăloşit iar această ordonanţă nu face decît să îl protejeze".
• Senatorul Varujan Vosganian: "Vot neatent"
Varujan Vosganian, preşedintele Comisiei de Buget Finanţe a Senatului, a declarat că "această ordonanţă, probabil votată din neatenţie, are implicaţii majore asupra pieţei de capital".
Varujan Vosganian afirmă: "Decizia pe care au luat-o colegii mei s-a dovedit dezastruoasă pentru piaţa de capital, titlurile SIF pierzînd pînă la 11% înainte să fie suspendate de la tranzacţionare".
Senatorul liberal susţine că aplicarea acestei prevederi va determina ca în următoarele trei luni, la Bursă, să fie vîndute titluri SIF de peste 100 milioane de euro, luînd în considerare numai relaţiile soţ-soţie sau tată-socru ale investitorilor, relaţii care intră sub incidenţa acţiunii concertate.
• Nesimţire parlamentară
Niciodată nu ne-am putut lăuda că am impus piaţa de capital atenţiei politicienilor, dar votul de ieri ilustrează că o ignoră cu nesimţire.
Este limpede că deputaţii nu au urmărit problematica legii şi că iniţiatorii modificărilor din proiect au pierdut controlul procesului de legiferare, căci acceptaseră temeiul unor observaţii judicioase. Iar ele ar fi trebuit să se reflecte în textul aprobat, ceea ce nu s-a întîmplat.
Avem convingerea că dacă legea ar fi vorbit despre dreptul parlamentarilor la bilete de tramvai gratuite, atunci ar fi izbucnit furtunoase dezbateri dacă să se instituie din nou clasa a doua şi clasa întîi la transportul electric.
Aşa, însă, deputaţii au ridicat mîna mecanic. Nu-i privea.
Ceea ce - o spunem din nou - este o nesimţire.