Patronatul bancar - semn de normalizare sau de scindare?

Patru dintre cele mai mari bănci din ţara noastră, BCR, BRD, Raiffeisen Bank şi UniCredit Ţiriac Bank, au anunţat, la sfârşitul săptămânii trecute, că au de gând să înfiinţeze prima organizaţie patronală a sectorului, sub denumirea de Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR), estimând că aceasta ar putea fi înregistrată oficial până la sfârşitul primului semestru al acestui an.

Însă, această nouă organizaţie ar urma să se ocupe aproape cu aceleaşi lucruri precum Asociaţia Română a Băncilor, ceea ce a alimentat speculaţiile că cele patru bănci fondatoare ale patronatului ar fi nemulţumite de activitatea ARB.

Dar, să nu ne inflamăm, căci reprezentanţii CPBR s-au grăbit să motiveze, cel puţin formal, înfiinţarea patronatului pe lângă ARB, iar preşedintele Asociaţiei, Radu Graţian Gheţea, a adoptat şi el o atitudine diplomată, spunând că nu vede "nimic periculos" în înfiinţarea noii organizaţii.

Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR) îşi propune să promoveze interesele membrilor săi în relaţiile cu autorităţile, sindicatele şi alte instituţii "într-o manieră cât mai eficientă", se precizează în comunicatul transmis vineri.

Despre Asociaţia Română a Băncilor (ARB), reprezentanţii băncilor fondatoare ale CPBR precizează că nu poate să negocieze şi să încheie contracte colective de muncă.

Organizaţia a înaintat şi un document în care răspunde la ceea ce membrii săi consideră că sunt cele mai frecvente întrebări despre înfiinţarea CPBR, în care explică, în detaliu, rolul unei organizaţii patronale în cadrul unui sistem de economie de piaţă de tip social.

La întrebarea de ce nu au luat în considerare, mai degrabă, transformarea ARB într-un patronat, în loc să creeze o nouă entitate, reprezentanţii băncilor fondatoare răspund evaziv: "ARB, la înfiinţarea ei în anul 1991, a fost creată ţinând cont de particularităţile sectorului bancar de la momentul respectiv şi cu un anumit set de obiective.

Deşi CPBR şi ARB vor colabora şi se vor susţine reciproc, noi, ca membri fondatori ai CPBR, credem că a devenit necesară înfiinţarea unei organizaţii patronale care să respecte toate criteriile universal acceptate în domeniu pentru a umple golurile existente la nivel de reprezentare patronală în sectorul bancar românesc".

În documentul în cauză, aceştia susţin că rolul de reprezentare al ARB există doar la nivel consultativ, iar, în comunicat, Steven van Groningen, CEO Raiffeisen Bank, care a fost desemnat Preşedintele Consiliului Director al patronatului, a declarat că demersul are în vedere "întrunirea atributelor formale ale unei organizaţii profesionale ce poate reprezenta interesele sectorului bancar la toate nivelurile, anume social, instituţional şi ca angajatori".

Voci din piaţă ne-au semnalat că singura diferenţă care se prefigurează, în acest moment, între CPBR şi ARB este că prima va putea, în plus faţă de ultima, să negocieze, cu sindicatele, contracte colective de muncă la nivelul sistemului bancar.

Cele patru bănci fondatoare ale CPBR sunt, în continuare, membre ale asociaţiei, iar două dintre ele (BCR şi BRD) au reprezentanţi în Consiliul Director al ARB.

Subiectul transformării ARB în patronat a fost discutat timp de mai mulţi ani în cadrul asociaţiei, însă Adunarea Generală a Acţionarilor a decis să nu aprobe propunerea, ne-a declarat Radu Graţian Gheţea, preşedintele ARB.

Motivul pentru care nu s-a dorit ca asociaţia să se implice în negocierea unui contract colectiv de muncă, deşi ţara noastră este printre puţinele din Europa care nu are un astfel de acord la nivelul sectorului bancar, este că prezenţa masivă a grupurilor străine în acest sector a dus la existenţa unei multitudini de culturi organizaţionale şi, implicit, de contracte de muncă, ne-a explicat domnia sa.

Radu Graţian Gheţea a mai precizat că apariţia CPBR nu generează "nicio emoţie" ARB, pentru că nu reprezintă "nimic periculos", pentru aceasta.

Rămâne de văzut dacă evoluţiile viitoare îi vor da dreptate, în condiţiile în care patronatul şi-a propus să abordeze mai multe dintre temele de discuţie abordate şi de ARB, precum problema clauzelor abuzive sau "electorata".