Pensiile private, o pradă tot mai uşoară pentru guvernele din Europa de Est

Au trecut doi ani de când guvernul Ungariei a naţionalizat fondurile private de pensii în numele măsurilor anticriză. Nicio autoritate europeană nu a protestat, pentru că scopul era nobil.

De atunci, traficul s-a aglomerat pe calea deschisă de Budapesta. În primul trimestru al anului trecut, Parlamentul de la Varşovia a aprobat o nouă lege a pensiilor, prin care s-au redus contribuţiile către fondurile de pensii private la 2,3% din salariul brut, de la 7,3%, în condiţiile creşterii accelerate a poverii sistemului de asigurări sociale asupra bugetului şi datoriei publice.

Slovacia a venit cu o măsură similară în vara acestui an, prin reducerea contribuţiilor către fondurile private de pensii la 4% din salariul brut, de la 9% anterior.

Dar aceste măsuri nu vor fi suficiente, în condiţiile în care finanţele publice nu mai pot face faţă recesiunii care se prefigurează, iar povara datoriilor publice, făcute în numele convergenţei europene, este tot mai apăsătoare.

În acest context, nu este de mirare că autorităţile poloneze iau în considerare jefuirea directă a fondurilor private de pensii. Cum este posibil? Nu a fost Polonia campioa­na economică a Europei în ultimii ani, când tot continentul se lupta cu recesiunea? Cifrele oficiale arată, într-adevăr, acest lucru, dar realitatea din teren pare să fie cu totul alta.

La începutul lunii august 2012, un articol Reuters arată că "Polonia ar putea să înşface fonduri din pensiile private pentru a stimula economia". Activele totale ale fondurilor de pensii private din Polonia se ridică la circa 74 de miliarde de dolari, conform unor estimări recente preluate de Reuters.

Această măsură face parte dintr-un plan de acţiune al guvernului Tusk, în cazul în care economia încetineşte dincolo de prognozele oficiale.

Reuters mai scrie că măsurile convenţionale de stimulare economică - creşterea împrumuturilor pentru finanţarea cheltuielilor suplimentare - nu mai pot fi utilizate de guvernul de la Varşovia, deoarece Polonia s-a apropiat periculos de limita constituţională a datoriei publice.

O sursă anonimă citată de Reuters indică faptul că reprezentanţii fondurilor private de pensii încearcă să ajungă la o înţelegere cu guvernul în ceea ce priveşte suma care va fi preluată de către fondul public de pensii.

Negocierile vor fi dure, în condiţiile în care anumite persoane din cercurile guvernamentale se simt frustrate deoarece, în opinia lor, "activele fondurilor private de pensii aparţin efectiv statului, dar nu pot fi utilizate pentru îmbunătăţirea situaţiei finanţelor publice", după cum mai scrie Reuters.

De aici până la atacul frontal împotriva a tot ceea ce înseamnă proprietatea privată nu mai este decât un pas. Iar Europa, nu doar partea sa estică, s-a angajat ferm pe această cale distructivă.

Dar poate că Polonia va reuşi un nou miracol economic şi nu va fi nevoită să treacă la confiscarea bunurilor private pentru a acoperi găurile lăsate prin jefuirea banului public.

Lars Christensen, analist şef la Danske Bank, declara recent pentru cotidianul Rzeczpospolita că "nu există niciun motiv pentru a fi speriaţi de o recesiune", deoarece "situaţia economică actuală a Poloniei este mai bună decât cea din 2007".

Am încercat să găsesc această jumătate plină a paharului în datele oficiale, dar nu am reuşit. Datoria publică a crescut cu aproape 10 puncte procentuale între 2008 şi 2011, de la 47,1% din PIB în 2008 până la 56,3% în 2011, conform datelor de la Comisia Europeană.

Urmărind presa poloneză din ultimele luni, am observat o înmulţire semnificativă a cazurilor de faliment în rândul agenţiilor de turism, cărora li s-a adăugat şi falimentul recent al companiilor aeriene low-cost OLT Express Regional şi OLT Express Poland.

Cum este posibilă o creştere accelerată a falimentelor din acest sector tocmai în perioada vacanţelor de vară? Simplu, venitul discreţionar al consumatorului polonez s-a redus drastic, pe fondul unei tendinţe persistente de contracţie a creditului de consum.

Mai mult, "economiile polonezilor se topesc", după cum scrie Warsaw Business Journal, care citează un raport al băncii centrale, iar Piotr Bujak, economist şef al băncii Nordea, a declarat că "pentru a menţine nivelul actual al consumului, folosim tot venitul şi nu economisim nimic pentru vremuri mai grele". WBJ explică şi de ce nu poate consumatorul polonez să economisească: veniturile nu sunt suficiente, preţurile sunt mari, iar creşterea salariilor nu ţine pasul cu inflaţia.

Deteriorarea perspectivelor sectorului financiar din Polonia a determinat marile bănci europene prezente pe piaţa locală să anunţe concedieri masive şi reducerea agresivă a numărului de sucursale, în special a celor orientate către clienţii retail.

Reducerea puterii de cumpărare a populaţiei a reprezentat, probabil, un element cheie şi în decizia companiei franceze Carrefour de a analiza oportunitatea rămânerii pe piaţa poloneză. Al doilea lanţ de retail la nivel global tocmai a anunţat că ia în considerare ieşirea de pe o serie de pieţe care nu sunt considerate de interes strategic, conform unui articol recent de la Reuters.

Polonia se află pe această listă, în ciuda unei populaţii de aproape 40 de milioane şi a unei ponderi de peste 60% a populaţiei urbane. Să fie doar nevoia urgentă a banilor pentru restructurarea gigantului francez sau un factor important îl reprezintă şi deteriorarea considerabilă a perspectivelor economice ale Poloniei?

Nu doar băncile şi lanţurile de retail îşi reduc operaţiunile din Polonia, ci şi companiile industriale, după cum a arată exemplul companiei 600 Group PLC din Marea Britanie, un producător important de echipamente industriale de precizie, adică o categorie de bunuri de capital necesare dezvoltării economice.

Compania britanică a anunţat că îşi va închide unitatea de producţie din Polonia, pe fondul unui program mai larg de restructurare şi reducere a costurilor, se arată într-o ştire Reuters de la începutul lunii.

Înrăutăţirea perspectivelor economice ale Poloniei este reflectată şi de un nou val de emigrare către Vest, conform unui articol din cotidianul Rzeczpospolita, preluat de Warsaw Business Journal. Fenomenul se manifestă mai ales în rândul tinerilor cu educaţie superioară, care se îndreaptă către Marea Britanie, Olanda, Germania şi Norvegia. Dacă ei pleacă, cine va mai contribui la fondurile de pensii? Şi cum vor fi ei primiţi într-o Europă de Vest în care se manifestă tot mai mult curentele xenofobe?

Aceste evoluţii la nivelul unei palete largi de sectoare economice, inclusiv construcţiile (n.a. vezi articolul "Fluier final pentru < miracolul > economic polonez", BURSA, 18.05.2012), arată că intenţiile guvernului de la Varşovia se vor materializa într-un viitor apropiat.

Poate că la început vor fi confis­cate doar 5 miliarde de dolari din fondurile de pensii private, sau poate 10 miliarde, dar procesul nu se va opri aici. În lipsa unor contribuţii suplimentare, creşterea vârstei de pensionare este o "soluţie" pe termen foarte scurt, menită doar să amâne prăbuşirea schemei piramidale reprezentată de sistemul public de pensii.

Noua recesiune europeană, care se instaurează pe fondul unor economii măcinate de datorii publice şi private superioare celor din urmă cu cinci ani, va confirma, probabil, că "miracolul" economic polonez nu a fost decât rezultatul unei bule a creditării, defazată faţă de restul continentului prin intermediul fondurilor europene alocate organizării Euro 2012. Campionatul de fotbal a trecut şi a lăsat în urmă datorii mari care se apropie de scadenţă.

Oare vor reuşi autorităţile poloneze să reziste în faţa tentaţiei de a jefui cu impunitate pensiile private?