Pentru cei care acum încă mai aplaudă

Cel puţin în partea asta de lume în care ne-a aruncat şi pe noi istoria nu cred că sunt mulţi, indiferent de glagorie, şcoli sau avere care n-ar fi gata să declare "cu mîna pe conştiinţă" că divorţul dintre morală şi politică este unul deja pronunţat, cît se poate de obişnuit şi, la urma urmei, normal. Păi, nu merge vericule altfel. Cum, adică, să nu minţi, dacă faci politică? Nici dracu nu te votează dacă te apuci să spui în gura mare adăvărul. Lumea vrea iluzii, promisiuni frumoase, olecuţă de drog ideologic să mai poată rezista o tură la frecuşul dur cu realitatea. Cum să nu furi, dacă faci politică? Păi, şi cheltuielile cu propaganda, la partid, la ăla, la ălălalt şi cui mai trebuie, cu ce să le plăteşti? Din salariu? La ce să faci politică, dacă nu iei şi tu o halcă din ce învîrte statul şi ăi de le-a pus Dumnezeu mîna în cap şi se ocupă de "afacerile" lui? Faci politică nu de amorul artei, ci ca să ai şi tu măcar o vreme, măcar o dată, acces la "Putere". Licoarea aceea fermecată care îţi îngăduie să te joci cu vieţile şi destinele muritorilor de rînd sau ale celor care nu mai sunt muritori de rînd, dar sînt sub tine şi trebuie să asculte. Orice le-ai cere şi orice le-ai impune. Păi, dacă nu bei paharul ăsta pînă la fund, măcar o dată, la ce să mai faci politică? Mă rog, nu e poruncă din cele zece, la care au redus unii morala, care să nu fi fost încălcată sistematic şi astfel transformată în unealtă a politicii, aflată la loc de cinste în trusa oricărui profesionist sau veleitar. Ok, înţeleg! O limită trebuie totuşi să fie undeva! Sau nu mai trebuie?

Cînd lumea a ridicat din sprîncene şi a întrebat ce-i cu armata aceea gata de luptă la hotarele Ucrainei, Putin s-a uitat senin în ochii "camerelor de luat vederi" şi ne-a spus cu toată seriozitatea şi, desigur, sinceritatea, că este vorba despre manevre şi aplicaţii. Rusia poate să facă ce vrea pe teritoriul ei, nu?!

Lumea, o lume largă şi pestriţă l-a aplaudat. Nici o lună mai tîrziu, acelaşi Putin se uita din nou în ochii camerelor de luat vederi şi anunţa marţial mapamondul că va conduce, da... da... chiar el va conduce o operaţiune militară specială în Ucraina menită să denazifice şi să dezarmeze această ţară condusă de un regim marionetă al Occidentului care pregătea aderarea Ucrainei la NATO şi, astfel, aducerea la porţile Rusiei a gurilor de foc ale balaurului capabil să o nimicească. Desigur, cu aceeaşi candoare şi seninătate în ochi ne-a spus că operaţiunea este în deplină concordanţă cu principiile şi prevederile Cartei ONU!! Din profunzimile Rusiei eterne ca şi de pe diferite alte meridiane ale lumii s-au auzit din nou aplauze. Da, da... aplauze susţinute. 164 de state reprezentate la ONU au susţinut totuşi că este vorba despre o agresiune şi că Rusia se află în flagrantă încălcare a dreptului internaţional? Tot ce se poate! Vreo 35 de alte state au preferat însă dacă nu să aplaude, măcar să se abţină!!! În Rusia, însă, aplauzele au fost reale, calde şi susţinute. Lumea şi nu puţină s-a apucat imediat să adune nisip şi ciment pentru monumentul Marelui Erou, cel care a avut tăria să ridice în sfîrşit sabia împotriva împilatorilor Rusiei şi a ruşilor, oriunde s-ar afla ei!!! Mă rog, deocamdată cei din Ucraina. Mîine, cine ştie? Poate vine rîndul şi celor din Australia, SUA, Israel, Canada sau, mai aproape, aici, în România, Polonia, Bulgaria, Ţările Baltice. Înfuriat de faptul că nu a avut în trei zile capul lui Zelenski pe tipsie, aşa cum îi promiseseră solemn generalii armatei şi ai serviciilor de informaţii, Putin a transformat operaţiunea de denazificare şi dezarmare într-o operaţiune de pedepsire şi nimicire a populaţiei ucrainiene, de distrugere sistematică a infrastructurilor civile, de la blocuri de locuit, la spitale, şcoli şi grădiniţe, pînă la depozite de alimente şi infrastructuri necesare vieţii sociale. Aplauzele s-au înteţit considerabil. Nici un ucrainian nu trebuie să rămînă nepedepsit! Dînd dovadă de un veritabil şi adînc patriotism, deşi se aflau în timpul lor liber, nişte simpli turişti ruşi aflaţi în Spania s-au apucat să-i ardă o bătaie soră cu moartea unui barman ucrainean, aflat şi el în Spania, dar la lucru, pentru simplul şi întemeiatul motiv că era ucrainean. Aşa, ca să ţină minte cine sunt şi ce pot ruşii şi cît trebuie să încaseze ucrainenii de la ei. Oriunde s-ar afla, de ce nu şi în Spania!!! Cînd s-a izbit de rezistenţa militară a Ucrainei, potenţată fără îndoială de sprijinul venit din partea ţărilor euro-atlantice, Putin a zăngănit insistent legătura de chei de la buncărele sale nucleare. Vrea careva să se pună cu mine? Să vină la tetea, că-i dau eu un război de n-o să-l poată duce! Atomic!!! Aţi auzit "majoritatea mută" a Rusiei articulînd cel mai slab sunet care ar putea fi interpretat drept împotrivire, cîrtire sau măcar dezaprobare? Nu, lumea a aplaudat, cu satisfacţie! Ha, ha... să vină să le dăm noi război, dacă vor război şi dacă le dă mîna!

Nu încape umbră de îndoială, în Rusia, dar şi mult dincolo de graniţele ei, există un "public" politic care îl aplaudă pe Putin. Iar, dacă nu-l aplaudă pe faţă, oricum nu ar ridica nici măcar un deget împotriva lui, nu ar schiţa nici cel mai slab gest de împotrivire faţă de ceea ce face. Pentru toată această lume el este doar un lider politic aflat în exerciţiul legitim al funcţiunilor sale. Atît şi nimic mai mult. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi-l pe Macron! Crime de război, criminal de război?... Vai, dar cum se poate să se pronunţe cineva cu cuvinte atît de "neparlemantare" la adresa unui om politic atît de important!!! O nesăbuinţă, ce mai! Celor care astăzi încă îl aplaudă pe Putin trebuie să le spună totuşi cineva cuvintele dure ale lui Trahanache: "Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are"! Lectura lor este însă departe a avea ceva de a face cu comicul sau cu farsa. Ele sunt o sentinţă mai grea decît o lespede de mormînt. Traducerea non-caragialiană este aceea că o societate în care interacţiunile umane nu mai ţin cont cîtuşi de puţin de morală este pradă corupţiei. Corupţia oamenilor de rînd produce şi susţine corupţia politicienilor, iar corupţia politicienilor devine etalon, îndemn şi model pentru corupţia oamenilor de rînd. Rezultatul este un infern în care nimic omenesc nu mai este posibil. Prea puţin mai contează dacă, în cele din urmă, devine un infern al distrugerii atomice! Oamenii fuseseră distruşi cu mult înainte de aprinderea fitilului nuclear.