PLASAMENTE ALTERNATIVE Amintiri şi tresăriri

Casa de licitaţii Alis, cea mai veche din România, îşi ţine din nou şedinţele de vânzare duminica. A mai făcut-o cu ceva ani în urmă, când era singura pe piaţă. Au făcut-o şi duminica trecută, când s-a petrecut o nouă demonstraţie antiguvernamentală, sub geamurile sale, în Piaţa Victoriei. Dar nu de politică vrem să vorbim, ci despre vânzările de obiecte de artă şi colecţie cu care se ocupă Alis, mai ales duminica. Din cele mai vechi timpuri, chiar de la începuturi, licitaţiile Alis se desfăşoară pe secţiuni specializate, fie de carte şi bijuterii, fie de sculptură şi pictură. Cred că fără excepţie, "Pictura" a adus cei mai mulţi bani şi preţurile cele mai înalte. De obicei ea rămâne ultima, cum ultima rămâne şi oferta de la care se aşteaptă cel mai mare preţ atins în urma licitaţiei insistente. De aceas-tă dată a fost altfel, nu ultima, ci penultima ofertă de la "Pictură" a adus cel mai mare preţ al licitaţiei. Este vorba de o pictură atipică de Eustaţiu Stoenescu, cu tonuri gri, ce a primit 27 de mii de lei, adică vreo 6 mii de euro. După care, "Flori de gutui japonez" a reuşit 20 de mii de lei.

La mare distanţă vine preţul de 8,5 mii de lei, deci sub 2 mii de euro, al treilea şi singurul pentru o pictură semnată de Piliuţă. Prima vânzare din afara podiumului este o natură statică de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, adjudecată cam cu o mie de euro, 5 mii de lei, mai exact. Urmează, o gravură. Este una, ni se spune, care îl reprezintă pe cneazul Dimitrie Constantinovici Cantemir, în 1712, iar preţul este de 4,3 mii de lei. Sub acest nume rusificat îl recunoaştem pe Dimitrie Cantemir, fiul savant al analfabetului Constantin Cantemir, născut cu exact un secol înaintea datării gravurii din vânzare. Gravura a fost aproape de geniul istanbulo-european Dimitrie Cantemir: la Paris a stat la un gravor francez cu care se împrietenise tatăl său pe când slujea în armata polonilor, iar Osipov l-a imemorializat în mai multe gravuri care, iată, străbat veacurile.

Au mai fost vândute o glastră înaltă cu flori de câmp, la 2,7 mii de lei, o tehnică mixtă, tuş şi acuarelă, semnată de Mutzner şi care, aflăm, o reprezintă chiar pe soţia pictorului, talentata pictoriţă Rodica Maniu, la 2,4 mii de lei, dar şi un vas cu scaieţi, tempera pe carton, chiar de Rodica Maniu, cu 2,3 mii de lei, un peisaj de iarnă în ulei de un specialist al Deltei în acuarelă, Partog Vartanian, cu 2,2 mii de lei, un Nicolae Brana cu 2 mii de lei.

Un moment interesant este vânzarea unei picturi de Vasile Parizescu, o "Iarnă în Bucureşti" din 1975. Provine din colecţia criticului de artă Marin Mihalache şi a fost vândută cu 1,8 mii de lei. Militar de carieră, scriitor şi mai ales pictor, Vasile Parizescu a depăşit hotărât 90 de ani şi conduce Societatea Colecţionarilor de Artă din România care se manifestă mai ales prin expoziţiile tematice ale colecţionarilor, ce se cam transformă în infuzii de piese contemporane atrase de unii mici "aghiotanţi" ai preşedintelui SCAR. Din când în când, generalul-pictor ne propune simeze ale operei sale şi, absolut remarcabil, volume extrem de interesante, ce se bazează pe amintirile exacte ale şefului colecţionarilor de artă din România. Un alt contemporan, Mihai Sârbulescu, vine aproape cu o pânză lipită pe carton PFL, din 1989, vândută cu 1,5 mii de lei. Iar sculptorul Ion Iancuţ ne propune, şi nu pentru prima dată, un pastel, unul cu personajele sale misterioase, în care îi recunoaştem mâna şi viziunea, şi care s-a dat cu 1,2 mii de lei.

Cu 1,2 mii de lei s-a vândut un peisaj numit rural, de Iosif Steurer, pictorul ce a venit din străinătatea originii sale în România, din prea plinul dragostei sale pentru pictoriţa româncă, Maria Ciurdea. Era născut la Viena şi s-a şcolit la Munchen, unde învăţa şi artista din România. Iar în România au venit în 1905. Au dus o viaţă de muncă şi satisfacţii profesionale, fiind prezenţi în miezul dezbaterilor artistice ale timpului şi în marile expoziţii de care citim prin istorie. Lucrurile s-au schimbat esenţial când au venit comuniştii. Maria a trecut la cele veşnice în 1967, iar Iosif Franz în 1971.

Nu s-a vândut, cu mia de lei care se cerea, o lucrare în creion şi acuarelă de Paul Gherasim, despre care, de doar câteva luni, vorbim la trecut. Împlinise 91 de ani când ne-a părăsit, în august trecut, şi era unul dintre cei mai respectaţi şi apreciaţi pictori, fiind autorul unei opere caracterizate de sensibilitate, subtilitate cromatică şi fior creştin. A studiat, cam în vremea războiului, cu Dărăscu şi Steriade, iar în 1985 a înfiinţat grupul Prolog, împreună cu Horea Paştina, Constantin Flondor, Mihai Sârbulescu şi Christian Paraschiv.

Desigur, vă aşteptaţi şi la alte veşti, de la alte "raioane", poate de la "Bijuterii", poate de la "Cărţi" şi "Diverse", dar cum "Pictura", am stabilit asta, vine cu preţurile mari, stăm cu toţii cu ochii pe ea, gata să anunţăm o tresărire de revigorare sau măcar de speranţă pentru cursul pieţei naţionale de artă.