PLASAMENTE ALTERNATIVE Avangarda is back in town

Este un lucru bine ştiut că românii sunt prezenţi la loc de cinste în avangarda artistică, chiar în epicentrul ei, la Paris, la începutul secolului trecut. Primele semne au fost, totuşi, în România, unde Victor Brauner, Tristan Tzara, Jacques Herold, dar şi scriitori, au lăsat simboluri contimporane şi alte amintiri frumoase. Găsim creaţia şi amintirea lor în marile muzee, în studiile ce le-au fost dedicate, dar şi în colecţii semnificative, alcătuite cu migală şi pasiune. Cristinel Popa este unul dintre puţinii români care au putut susţine această pasiune la un nivel ridicat, şi de documentare dar şi de colecţionare. Adică ştie multe dar şi colecţia lui e redutabilă! Din fericire sau nu, piese din această colecţie au apărut, recent pentru a doua oară, în licitaţie.

Vedeta şedinţei a costat 47,500 de mii de euro şi este o mandolină. Pictată. De Victor Brauner. În 1922, la 19 ani, pentru fratele lui, Harry, cunoscutul etnomuzicolog şi compozitor de mai târziu, care avea şi el doar 14 ani. Delicatul obiect a străbătut timpul, se apropie de centenar, şi a ajuns şi în colecţia lui Samy Kinge, de la Paris, cam autoritatea maximă în această materie. Cel puţin, aşa aflăm din prezentare, chit că acolo scrie Sammy, cu doi m, şi nu cu unul singur, cum este corect. Al doilea preţ al licitaţiei a fost de 25 de mii de euro, şi tot pentru o lucrare Brauner.

Nu trebuie să ne mire bogăţia şi spectrul larg al ofertei Brauner din colecţia în discuţie. Licitaţia a început cu "Signe", cromolitografie din 1963, care a primit 1,6 mii de euro, mai mult decât estimarea maximă. Aceleaşi coordonate se pot aplica şi la "Traces et Interstices", cromolitografie din 1963, adjudecată cu 1,6 mii de euro, estimarea maximă fiind tot de 1,2 mii. În schimb, "Bestiaire", cromolitografie din 1963, pentru care se aştepa 1,2 mii, s-a vândut cu 2,5 mii de euro.

Colecţia şi chiar licitaţia conţin o gamă impresionantă de afişe, fiind cea mai generoasă ofertă de afişe Victor Brauner văzută în vreo licitaţie de la noi, şi nu numai. Afişul expoziţiei de la galeria pariziană Rene Drouin, din decembrie 1948 - ianuarie 1949, s-a dat cu 1,6 mii de euro, pornirea fiind de doar 500. Mai multe afişe Brauner sunt încă disponibile.

Jules Perahim a început avangarda în România, în anii 30, dar tot aici a practicat şi realismul socialist. A plecat în Franţa, în 1968, când avea deja 55 de ani. A regăsit opţiunea din vremurile tinereţii, curăţată de naivităţi şi obsesii, şi a creat câteva serii foarte interesante şi importante. În licitaţia de care discutăm apare o singură pictură în ulei, una deosebită, chiar din 1968, vândută cu 7 mii de euro. Să remarcăm şi două guaşe, schiţe de scenografie pentru "Oedipe", din 1958, vândute cu 1,6 mii şi, respectiv, 1,5 mii de euro. "Ultimul pas spre Nirvana", o tehnică extrem de mixtă, cu gravură, tuş şi laviu, semnată Perahim, în creion, a primit 900 de euro.

Un artist cu începuturile de avangardă intensă dar care a rămas prizonier al ideilor şi idealurilor comuniste este Max Herman Maxy, cunoscut ca M. H. Maxy. Pictura " Ţărănci spălându-se", semnată Maxy în dreapta, jos, a fost vândută cu 18 mii de euro, în marja estimării. Sub alt titlu, în care ţărăncile sunt altceva, lucrare a fost publicată în 1929.

În povestea avangardei artistice, cărţile sunt foarte importante. Mai ales cele care sunt opere de artă în sine, prin concepţie şi realizare. Nu lipsesc din colecţia lui Cristinel Popa, care are pasiune şi pricepere la aşa ceva, şi, deci, nici din licitaţie. "Brunidor. Portofolio Numero 2" de Robert Altman, apărută la Paris în 1947-1952 a fost vândută cu 9 mii de euro, peste estimarea maximă de 8 mii. Conţinutul său constă şi în 5 litografii şi 2 gravuri semnate de nume mari ale avangardei: Jean Helion, Fernand Leger, Jacques Herold, Henri Michaux, Toyen, Andre Masson şi, desigur, Victor Brauner. Apropo, pentru specialişti, se scrie Jacques, cu c, şi nu Jaques. Aşa scria, cel puţin, în Franceza de-a ll-a, unde nu este vorba de clasa de la tren. Sau în toate materialele despre avangardistul francez, născut la Piatra Neamţ.

"Le Miroir du Merveilleux", de Pierre Mabile, apărută la Paris, în 1962, ascunde 5 gravuri iar pe prima pagină are semnăturile autorilor: Victor Brauner, Max Ernst, Jacques Herold (aici chiar apare corect), Wifredo Lam (scris greşit Wilfredo) şi Matta, chileanul, care apare incorect, ca Sebastien. Exemplarul 86 din 99 astfel numerotate s-a dat, la licitaţie, cu 3,250 de mii de euro. Tripleta acestor volume de artă este completată de " L'ExtrLme-Occidentale", de Gherasim Luca. Ediţia din 1961, semnată olograf de autor, cu 7 gravuri semnate de Victor Brauner, Jean Arp, Max Ernst, Jacques Herold (apare iar forma greşită), Wifredo Lam, Matta şi Dorothea Tanning, a fost adjudecată cu 3,5 mii de euro.

Fotografiile istorice şi de istoria artei sunt altă pasiune a colecţionarului astfel că în această licitaţie am avut o fotografie adjudecată cu 14 mii de euro, deşi estimarea maximă era de doar 5 mii. Este o fotografie care îl arată pe Brâncuşi, zâmbind uşor, stând pe un scaun jos, avându-i parteneri în cadru pe doi câini, simpatici de tot, care pozează cu pricepere, unul fiind chiar celebra căţea a sculptorului, Polaire. Pe spate are o ştampilă cu numele autorului, celebrul Man Ray, care l-a făcut pe maestru să se apropie bine de arta şi lumea fotografiei.

O altă fotografie, care arată doar mâna, de fapt palma, lui Brâncuşi, dar ţinând un ciocan de sculptură, a fost vândută cu 4,5 mii de euro, de 9 ori mai mult decât se cerea la început. O altă fotografie scumpă, din licitaţie, ni-l arată pe Tristan Tzara, într-o poziţie de studiou, frumoasă compoziţie. A fost vândută cu 4,250 de mii de euro, preţul de pornire fiind de doar 900.

Deşi nu ne uimeşte cu preţuri mari sau mult crescute, aş evidenţia două portrete, Natalia Dumitrescu şi Alexandru Istrati, moştenitorii lui Brâncuşi şi colegii lui de mormânt, două portrete surprinse fotografic de Aurel Bauh, marele dar puţin cunoscutul artist fotograf român. Cu doar 200 de euro s-a dat o fotografie de Irina Ionesco, o foarte controversată artistă a genului, din Franţa, care la început de septembrie a împlinit 90 de ani.

Să încheiem, totuşi, cu un accent care ne aminteşte şi de Brâncuşi, şi de arta fotografică, şi de afiş, ca obiect de colecţie. Cu 500 de euro, pornind de la 100 de euro, a fost vândut afişul expoziţiei lui Man Ray, deschisă la Museum of Art din Los Angeles, acum 54 de ani, la 25 octombrie 1966.