Oficial, sezonul "la opere de artă" a început deja. În prima vânzare Alis de după vacanţă văd un fel de sinteză a tendinţelor de până acum de pe piaţă, multe déja-vu-uri. Unul dintre acestea este reprezentat de ofertele ce provin din colecţii vestite, construite cu pasiune şi pricepere. Adică, din vechime.
O acuarelă cu personaje de Aurel Cojan, din colecţia legendarului Octavian Moşescu, din 1960, s-a dat cu 1,3 mii de lei. A fost expusă la expoziţia dedicată originalului artist în 2014, de centenar, la Galeria Dialog a primăriei Sectorului 2. Acolo a fost colegă de simeză cu un autoportret al artistului în tinereţe, în creion pe hârtie, evaluate la 250-300 de euro, dar care nu s-a vândut. Mult mai colorat şi mai mare, un inedit nud de deja centenara Medi Wechsler Dinu a fost şi el evaluat la 250-350 de euro, dar nu s-a dat. Nu este într-o stare de vis, dar provine din colecţia familiei cu nume greu în istoria culturii române, ba chiar mondiale, Medi Dinu-Ştefan Roll. În ultimul timp, din această sursă au mai apărut diferite piese în licitaţii şi pe care, deşi nu au rupt gura pieţei, le-am semnalat ca pe un act important pentru comerţul româneasc cu artă, ramura culturală.
O altă colecţie cunoscută licitaţiilor din ultimul timp este cea alcătuită de Constantin Doncea, primar comunist al Bucureştiului, de prin anii proletcultismului. Un autoportret în această atmosferă, al lui Ion Bitzan, a rămas nevândut, estimarea cu care a intrat în licitaţie fiind de 1,2-1,6 de mii de euro.
Chiar dacă nu avem menţiunea unei colecţii de provenienţă directă, de unde au poposit drept în licitaţie, au căutare şi lucrările cu dedicaţie din partea autorului. Asta înseamnă că, la un moment dat, de început, piesa s-a aflat într-o posesie vestită, ce ar fi putut fi foarte bine o colecţie. O acuarelă de arhitectul George Matei Cantacuzino, nesemnată, dar cu o dedicaţie pentru doctorul Stamatiad pe spate, s-a dat cu 900 de lei. În următoarea licitaţie Alis, de duminică, apar şi alte oferte cu dedicaţie. De remarcat este un peisaj în ulei pe carton de Şerban Rusu Arbore, un pictor mai rar în peisajul plastic din ultimii ani. Piesa are o dedicaţie din 1958 pentru George Călinescu, pe spate, este estimată la 350-450 de euro, iar licitaţia va porni de la 1,2 mii de lei.
Artmark ne oferă, săptămâna viitoare, în două zile cu mai multe şedinţe, şi două colecţii. Una este de sculptură, şi nu ni se spune cine e fericitul colecţionar, şi o a doua este alcătuită de doctorul Mircea Athanasiu, fost profesor de anatomie artistică la "Grigorescu". Nu sunt multe piese de la doctor, vreo 34 întâi, şi un pic spre finalul licitaţiei, o serie de gravuri de Aman, cum au tot apărut pe piaţă, între 400 şi 900 de euro, alte gravuri de Nicolae Vermont, Arthur Mendel, Richard Canisius şi profesorul Simion Luca. Mai sunt câteva portrete sculptate, inclusiv o mască realizată de colecţionarul profesor doctor. Picturile din colecţia doctorului se vând şi ele cu preţuri sub mia de euro, doar câteva trecând peste acest prag, dar nu cu hotărâre. Cea mai mare estimare este de 2,5 mii de euro, dar este atenuată de menţiunea că preţul de pornire va fi sub estimarea minimă, de 1,8 mii. În discuţie este o "Constanţă veche" de Marius Bunescu.
Minimul estimării la Bunescu, 1,8 mii de euro, devine maxim la o pictură de Steriadi, o margine de oraş mult mai picturală şi mai nuanţată. Parcă pentru a se încadra cu starea meteo a acestor zile, o pictură de Dimitrie Serafim se numeşte "Vin ploile", arătându-ne un pâlc de pădure într-o lumină noroasă. La aceeaşi evaluare, 6-9 sute de euro, vine în vânzare o altă pictură de Dimitrie Serafim, un colţ de sat, Ghighiu, numit în clar.
În oferta Alis de duminica aceasta avem o piesă de 8-16 mii de euro, trei între o mie şi o mie şi jumătate, iar restul strict sub o mie de euro. Este vorba de estimarea superioară, altfel preţurile de pornire se duc şi mai jos. "Case la Balcic" de Dărăscu, oferta cu cea mai mare estimare, va porni de la 30 de mii de lei, fiind ultima în vânzare. Înaintea ei se va încerca vânzarea unei lucrări intitulate "Păsărarul" de Sorin Ilfoveanu, măcar cu 4,5 mii de lei, anunţaţi în pornire. De la 3,6 mii de lei va porni licitaţia pentru "Fată cu pălărie verde" de Octav Angheluţă, iar vânzarea unei imagini profesioniste cu o balerină în roz şi în penumbră interbelică, semnată Fried Pal, ar trebui să aducă minim 3,5 mii de lei, aşa, de pornire.
Lăsăm preţurile deoparte şi ne uităm la ofertă. Gheorghe Baba este tatăl mult mai cunoscutului Corneliu Baba iar un buchet de liliac, în dulcele stil clasic Mitteleuropa, cu semnătura sa, este propus cu doar o mie de lei. Un peisaj de Medi Wechsler Dinu pleacă de la o mie de lei iar portretul în acuarelă al sorei artistei, supranumită Baby, este propus cu numai 900 de lei. O marină de Dimitrie Ştiubei, în guaşă pe un carton, nu foarte mare, poate fi cumpărată cu 700 de lei.
Vine la rând Goldart, cu o şedinţă ce se va desfăşura luni. Titlul vânzării, "Imagini româneşti în pictura secolului trecut", este respectat şi onorat cu o defilare cu unele dintre cele mai bune şi adevărate creaţii plastice. Începutul este al contemporanilor zilelor noastre, mulţi tineri, dar deja pictori. În ordinea intrării în scenă, vorbim de Luminiţa Gliga, Letiţia Oprişan, Ana Ruxandra Ilfoveanu, Aurel Pătraşcu, Tudor Plăieşu, Dumitru "Luţu" Bostan. Preţurile sunt, în general, sub mia de euro. Trec peste această limită, dar nu cu mult, Ion Pacea (1.900-2.000 de euro), Elena Popea, două oferte, cea mai scumpă sperând chiar la 3,3 mii de euro, Schweitzer-Cumpăna, dar nu mai mult de 2,2 mii de euro, Octav Băncilă şi Ion Gheorghe Vrăneanţu, cel mult 3 mii de euro, Ţipoia, Adam Bălţatu, Aurel Băeşu. Deşi semnat doar M. Ştefănescu şi fără o localizare certă, putem bănui o bucată de gard de Cotroceni în uleiul pe carton estimat la 750-900 de euro. Practic, fiecare ofertă din lista Goldart de luni merită toată atenţia, pentru că întruneşte trei calităţi: piese bune, semnate de nume mari sau cunoscute, iar preţurile sunt decente şi demne de tot respectul. Să profităm, dacă nu pentru portofelul nostru, măcar pentru suflet şi, cine ştie, vreo colecţie ce există sau se prefigurează. Colecţia personală de pictură, făcută pe baze neconcurenţiale şi directe, ajută la o gamă mare de boli, detoxifiază, rezolvă depresia, dizolvă grijile, alungă coşmarurile, creşte sânii şi potenţa, alungă coşurile ce au zăbovit până la 40 de ani, rezolvă problema banilor de prisos, dă un scop în viaţă, îţi face intelectul de aur pur, este cool şi de fiţe, maşini scumpe au toţi, dar o anumită pictură o poate avea doar un singur colecţionar, te învaţă şi te îndrumă, reduce stresul şi ambiţiile absurde, vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor / Şi, mai presus de toate, un OM-vorba în versuri a lui Kipling.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2015, 13:32)
aveti dreptate, colectiile se faceau in vechime cu pasiune si pricepere.
acum se "investeste "in arta, carti, etc..
de cele mai multe ori prost.
colectionari nu mai exista decat foarte putzini si de regula nu ies la lumina.
exista investitori si indrumatori de investitori.
primii niste naivi, ca sa nu spunem urechisti de a dreptul, ultimii niste semidocti cel mult.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 26.09.2015, 21:36)
De acord cu anonimul de la 13,32!
Ana