PLASAMENTE ALTERNATIVE Maşini adevărate

Circuitul de la Monza a fost construit în 1922, fiind al treilea în lume care funcţionează încă, celelalte două aflându-se în Marea Britanie şi în Statele Unite. Circuitul de Formula 1 de la Monza, din acest an, a fost câştigat de englezul Lewis Hamilton, care a alergat pentru firma germană Mercedes. Pe locul al ll-lea a ajuns tot un şofer Mercedes, finlandezul Valtteri Bottas. Firma fanion a spiritului auto italian, Ferrari, a ajuns, la Monza, în acest an, pe locul al treilea, cu şoferul său german, Sebastian Vettel. La final, publicul italian a invadat pista într-un carnaval ad-hoc în care domina căluţul cambrat al Scuderiei şi cifra 70. În acest an se împlinesc şapte decenii de când a apărut pe lume primul Ferrari, 125 S, cu motor 1.5L V12. Desigur, maşină de curse, pentru că "tatăl" întregii poveşti este însuşi Enzo Ferrari, şofer de curse de acum un secol, care a transformat secţiunea de curse de la Alfa Romeo în propriul său "grajd" de campioni. Aşadar, Ferrari a fost întâi echipă şi apoi maşină. Prin anii '30, Ferrari concura cu Mercedes, exact ca acum câteva zile. După război, Enzo Ferrari a decis să îşi facă propria maşină şi să concureze Alfa Romeo, din care plecase. Succesul a venit repede, ca şi alte maşini care au creat legenda care este astăzi Ferrari. Enzo Ferrari a murit în 1988, la 90 de ani. Maşina probabil cea mai rapidă produsă de Ferrari trebuia să se numească F60 dar i s-a spus Enzo, în onoarea fondatorului. Au fost produse 400 de exemplare dintre care 399 au fost vândute, pe sprânceană, cam cu o jumătate de milion de euro bucata. O maşină a fost donată Vaticanului, în scop caritabil.

Ferrari este o legendă făcută din legende. Emblema Ferrari, "il cavallino rampante", este una dintre ele. Căluţul rampant, heraldic, era desenat, roşu pe fond de nori, pe fuselajul avionului de luptă al contelui Francesco Baracca, erou al Primului Război Mondial, în care Italia a luptat de partea cea bună, iar Mussolini şi Hitler au fost şi ei combatanţi, cu acelaşi grad de caporal, dar în tabere opuse. Se spune că, în 1923, după ce a câştigat o cursă de maşini, Enzo Ferrari a întâlnit-o pe mama eroului aviator iar aceasta i-a recomandat să-şi picteze pe maşină căluţul ridicat pe picioarele din spate pe care fiul său îl avea desenat pe fuselajul avionului cu care a câştigat un număr record de lupte aeriene. Ca locuitor al Bucureştiului, şocat de dedesubturile monumentului de la intrarea sau ieşirea din Biblioteca Centrală Universitară, nu pot să nu observ că logo-ul Ferrari are coada ridicată în timp ce căluţul de pe avionul contelui Baracca, la fel de pufos, altfel, avea coada lăsată în jos. De fapt, coada ridicată o are şi căluţul de pe stema familiei Baracca. Şi pe stema oraşului Stuttgart care este pentru Mercedes ceea ce Modena este pentru Scuderia Ferrari, adică locul naşterii.

O întâlnire a stat şi la baza relaţiei cu legendarul Pinin Farina. În 1951, constructorul Enzo Ferrari şi designerul Battista "Pinin" Farina s-au întâlnit ca vechii condottieri de pe vremuri, la o negociere pe teren neutru, nici la Modena, nici la Torino. De atunci, toate maşinile Ferrari au fost desenate de grupul Pininfarina, ce a transformat porecla în renume. Cu două excepţii, Dino, din 1973, maşină de colecţie de suflet, şi La Ferrari, care i-a urmat modelului Enzo, şi din care s-au făcut 499 de exemplare, vândute toate cam cu un milion de euro bucata. Nu avem informaţia că ar fi ajuns una şi la Vatican. Oricum, legenda Pinin Farina a transformat designul auto într-o afacere italiană, producători din toată lumea luându-şi câte un italian cu gust nativ la departamentul de profil.

Bohams, casa de licitaţii de artă britanică mai puţin cunoscută ca Sotheby's şi Christie's, deşi apropie şi ea sfertul de mileniu, este cea mai tare în materie de maşini de colecţie. De fapt, această casă a reuşit cel mai mare preţ pentru o maşină, obţinut vreodată pe glob. Era 15 august 2014, la tradiţionala licitaţie Quail Lodge de la Monterey, organizată de Bonhams, când, pentru Ferrari 250 GTO din 1962, s-au oferit 38,115 milioane de dolari americani, record absolut de piaţă, de fapt pentru întreaga lume a maşinilor de orice fel. Organizatorii se aşteptau chiar la 50 de milioane dar s-au mulţumit cu acest preţ de record care îl depăşea pe cel vechi, de doar 27 de milioane, obţinut tot de un Ferrari.

Nu a mirat pe nimeni că maşina cea mai scumpă din lume este un Ferrari. Modelul recordman 250 GTO a fost produs în doar 39 de exemplare, în 1962, deci înainte ca Vaticanul să completeze cifra rotundă cu o bucată suplimentară. Exemplarul din licitaţie are, însă, o istorie specială. A aparţinut, până în 2010, vreme de 49 de ani, lui Fabrizio Violati, un cunoscut om cu posibilităţi materiale şi cu pasiune pentru cursele de maşini. Chiar în anul producerii sale, maşina a produs şi un accident. De fapt, accidentul a fost produs, la 7 octombrie 1962, de şoferul maşinii, fostul campion francez de ski Henri Oreiller, care căuta, de vreo 10 ani, viteza pe autodromuri şi nu pe pârtiile înzăpezite. Maşina a avut şansa de a fi recuperată şi reparată foarte bine de Ferrari, imediat după accident. E altfel, după această maşină, participantele la curse au început să arate cum sunt cele din ziua de astăzi, şi nu precum "chiflele" pe care concurau Enzo Ferrari şi colegii săi de generaţie.

Mai puţin aventuros dar de-a dreptul delicios este modelul Ferrari 250 Testarossa din 1957. Un exemplar dintre cele 22 produse a fost vândut cu 9 milioane de euro, la o licitaţie organizată la sediul din Maranello al Scuderiei. Maşina respectivă avea o frumoasă istorie competiţională derulată mai ales pe continentul american, şi la Nord şi la Sud.

Probabil că multe dintre maşinile Ferrari ce au născut pasiuni scumpe pe la licitaţii sau alte vânzări sunt apoi prezentate public, în mândre expoziţii. Celebrul muzeu al automobilului Autoworld din Bruxelles, clădit pe colecţia regelui Leopold al ll-lea, prezintă chiar în aceste zile o cuprinzătoare expoziţie, "Ferrari 70 de ani", dedicată acestei aniversări. Sunt prezente şi prezentate, practic, toate tipurile de maşini ivite în lume cu il cavallino rampante pe ele. De fapt, aşa este cu Ferrari, vezi istoria pasiunii automobilistice la nivelul propriilor ochi uimiţi.