PLASAMENTE ALTERNATIVE Prezentul şi viitorul, în "Ţara minunilor"

Preţurile mari rămân la urmă, pe ultimul loc al secţiunii de Pictură şi grafică din licitaţie. Aşa a fost dintotdeauna la Alis, nu cea din "Ţara minunilor", ci cea mai veche casă de licitaţii de artă de la noi. Duminica trecută, această poziţie, perfect descrisă mai sus, era deţinută de Arthur Verona, cu un diptic, adică două picturi, într-o ramă de-a dreptul spectaculoasă. Sunt două peisaje de pe firul Oltului, între munţi, unul cu mănăstirea Cozia, în toată splendoarea sa, altul cu râul tăind munţii. Estimarea a fost de 23-30 de mii de euro iar preţul de pornire de 100 de mii de lei.

Preţul, ameţitoriu, nu fu onorat. Dar se vându precedentul, un Dărăscu, "Apus la cafeneaua lui Mamut de la Balcic", cu 50 de mii de lei. Nici antepenultima ofertă, a treia în ordinea preţului, nu a găsit cumpărător, la 30 mii de lei. Era "Boneta albă", de Aurel Jiquidi. Mai departe am fi mers cu "Fată torcând", de Ştefan Popescu, neadjudecat la 16 mii de lei. Şi încă mai departe, 7 mii de lei neacordaţi pentru "Flori în ulcică verde" de Gheorghe N.G. Vânătoru, şi 5 mii cu aceeaşi soartă, "La câmp" de Dimitrie Mihăilescu. Înainte, însă, tocmai se vânduse "Flori şi fructe" de Ion Musceleanu, cu 4,5 mii de lei.

O piesă foarte bună, o acuarelă de Iosif Iser cu subiect derutant, dobrogean, dar nu suficient de Balcic, a plecat pentru trei mii de lei. Un ulei pe carton, "Ţăran cu cobiliţă", de Honoriu Creţulescu, a primit două mii, o iarnă de Bucureşti, de Hrandt Avakian, dar şi un portret de bărbat cu barbă, de Remus Troteanu, au primit, fiecare, 2,5 mii de lei, o acuarelă cu o curte şi casă, sub un soare puternic, atmosferă de vară urbană, de Aurel Băeşu a fost vândută cu mai puţin, 2,4 mii de lei. O ofertă aparte este farfuria pictată manual de autor, Mihai Gheorghe fiind acesta, pictor, scenograf, grafician, ceramist, adjudecată cu 1,4 mii de lei.

Al doilea preţ al licitaţiei Alis de duminica trecută a fost de 45 de mii de lei, deci peste 9 mii de euro, şi a fost obţinut de o pictură de Georges Mazilu. Desigur, este ultimul, dar în secţiunea "Artişti în viaţă". George Mazilu este chiar artistul de care am vorbit, cu ediţii Art Safari în urmă, când făcea primii paşi de revenire pe piaţa românească de artă, după ce îşi consolidase o cotă serioasă în străinătate, mai ales în Franţa, unde se stabilise. Acest preţ, normal pentru Mazilu, a fost obţinut pentru un minunat "Portret de femeie".

La licitaţia anterioară, de la sfârşitul lui mai, preţul record, dar record, nu glumă, a venit, la Alis, de la un contemporan, un mare artist, iubit şi bine cotat: Ştefan Câlţia. "Draperia albastră", imagine cu personaj feminin şi cu, într-adevăr, o draperie albastră, a primit 75 de mii de lei, adică vreo 16 mii de euro. La secţiunea Pictură, preţul nu trecuse de 24 de mii, obţinut cu lucrarea intrată ultima în licitaţia respectivei secţiuni, "Cap de evreu", de vestitul ilustrator al vremii, Octav Băncilă. De acelaşi autor, "Felii de pepene", ce-şi păstrau roşul rozaliu din 1908, s-a dat cu 4 mii de lei. Preţul de două ori obţinut, şi tot consecutiv, a fost cel de 6,5 mii de lei, de care s-a bucurat atât "Şalul galben", de Kadar Geza, cât şi "Vălul Veronicăi", pictură impresionantă de Ionel Ioanid.

De la contemporanii, pe care Alis are curajul să îi propună, să-l amintim pe Dumitru Macovei cu "Flori de toamnă", la 2,8 mii de lei, dar şi cu "Primăvară la Solonţ", cu trei mii, cu două săptămâni în urmă, pe Manuell Mânăstireanu, cu două portrete de expresie, în pastel, câte unul în fiecare şedinţă, primul la 2,2 mii de lei, al doilea, la jumătate, 1,1 mii. Să amintim şi de lucrarea "Impresia ritmică", de Mihai Voinescu, dată cu 2,6 mii de lei, şi de sculptura lui Ion Iancuţ, "Omul cu soarele", adjudecată cu 4,6 mii de lei.

Surpriza, la "Artişti în viaţă", vine din partea unei foarte tinere artiste din Republica Moldova, Valeria Glibiciuc, de numai 20 de ani. Lucrarea ei, "Escape", care nu aş putea spune că m-a uimit, a primit opt mii de lei. Care nici aceştia nu ar fi foarte mulţi, ci doar mai mulţi decât au primit alţi artişti, mai vechi şi mai cunoscuţi. Explicaţiile sunt simple, şi de aceea nici nu le mai formulez. Totuşi, aici sunt interesante diferenţele între două noţiuni foarte subtile, deşi vorbesc de fenomene diferite. Unul este acela de artist de care nu s-a auzit, aşa, în general, necunoscut unei pieţe sau vieţi artistice, şi altul este cel al unui artist despre care nu ai detalii, nu ai informaţii, îi vezi lucrările în licitaţii, poate chiar ani buni, dar nu ştii prea multe despre el.

Acesta ultim, nu este cazul Valeriei Glibiciuc, despre ea aflăm foarte multe doar googlăind niţel, beneficiind de un efort profesionist de stimulare a prezenţei pe acolo. Deşi foarte multe despre scurta ei carieră ar fi greu de adunat şi de spus. Iar viitorul este şi el deschis, poate ne aflăm la începutul unei cariere fulminante, esenţiale, existând ceva atuuri de vehiculat, sau asistăm la fanarea unei pasiuni, finalul unei intenţii ofensive de care iniţiatorul/ea s-a cam plictisit?

Până la urmă, însă, acest este rolul viitorului, să ne infirme sau să ne confirme pornirile noastre de a-l domina, de a şti ce are să vină şi să se întâmple, de a-l citi şi a-l pune în înscrisuri.