PLASAMENTE ALTERNATIVE The Sunflowers in 2022

La National Gallery din Londra, două mult prea tinere fete decid ca, urnite de preaplinul acumulat în mult prea scurta, până acum, lor viaţă, să arunce cu supă dintr-o cutie, un lichid ce părea a conţine coloranţi alimentari, pe o pictură deja colorată, de tragicul Vincent van Gogh. Sunt convins că aceste două "monumente ale inteligenţei" habar nu au cine este acest pictor şi ce viaţă a avut. Genialul artist, care s-a sinucis la 37 de ani, fără să vândă vreo pictură, a trăit în secolul al XIX-lea şi nu a avut de a face cu utilizarea petrolului, faţă de care seninele făpturi cică protestau. Nici marii decidenţi sau marii profitori din utilizarea petrolului nu au simţit vreun strop din mizeria aruncată de pubere pe o capodoperă la care se uitau ca vandalii la cetatea Romei. Până la urmă cine a avut de suferit din bullshitul ăsta trist şi deloc funny? Păi, eu, evident, adică noi ăia care muncim la greu pe unde putem ca, la un moment dat, cu bănuţul strâns, să ne ducem la Londra, sau alt oraş cu lumină artistică, de cultură şi civilizaţie, să ne încântăm de astfel de capodopere. Din cauza unor astfel de zărghiţi o să avem noi probleme în a vizita muzeele şi a ne bucura de capodopere. O să se pună pază, interdicţie de a fotografia, acces în număr restrâns, în loc de mers liniştit, timp nelimitat, admiraţie liberă, fotografiat intens, ce mai, prietenie sinceră pe viaţă.

Nu s-a înţeles nimic din acest aşa-zis protest, astfel că rămâne încă un act infam de vandalism. Nu este protest, este tâmpenie, prostie violentă, este vandalism, comunism anarhist, primitivism, agresiune. Am citit reacţii multe, cu excepţia celor extremiste, şi nu am decantat nicio logică, nicio eficienţă, niciun Dumnezeu. Bunăstarea şi liniştea naşte monştri ai democraţiei de care duşmanii ştiu să profite. Şi lovesc acolo unde ideile sunt puţine şi fixe sau lipsesc cu desăvârşire. Doar cine nu a trăit în frig şi întuneric poate susţine că salvează omenirea dacă stinge lumina cu 30 de secunde mai mult pe zi. Şi ar fi dispus să accepte, pentru nişte gaz trimis cu dedicaţie de Kaghebin, masacrele din Ucraina sau ameninţarea cu nucleara ori de câte ori frustratul se simte nebăgat în seamă.

Ciudatele făpturi şi-au scos din sânii tricoului plin de revoltă un strop de clei pe care l-au întins pe mânuţele lipsite de vreo formă de muncă sau activitate utilă societăţii şi s-au lipit cu membru superior stâng de perete, cu dreptul neapucând vreo liană, scuze mai inteligentelor primate, ci fluturând cutia goală de supă. Pe orificiul oral, cea cu părul vopsit atât de prost încât zici că şi asta este un protest, a lătrat, gretin thunbergian, un mesaj din care, pe lângă stropi de salivă, transpare ceva cu justiţia şi hrana, dar şi cu preţul artei. Pictura este din 1888 şi a scăpat fără afecţiuni şi din acest act tembel de vandalism. Sper ca autoarele să plătească pagubele. Pubere şi pubele.

Pictura agresată de cele două fiinţe este celebra "Floarea soarelui" de Vincent van Gogh. O capodoperă, am văzut, mai de mult, chiar exemplarul vandalizat, şi m-am convins că aşa este. Pentru artist, acest subiect a fost unul reprezentativ, drag, intens. Sunt mai multe picturi cu această temă, în mai multe muzee, cel puţin unul într-o colecţie privată. Deşi piesa însupată de protestăriţe a fost apreciată la vreo 80 de milioane de lire sterline, aceste picturi sunt inestimabile. Nu din snobism, ci din pură apreciere, dacă nu înţelege cineva de ce arta este imensă şi încearcă să o atragă în tot felul de acţiuni ce denotă o mare frustrare şi inutilitate în faţa marilor rezonanţe culturale. Vandalii nu înţeleg, dar dacă văd că lumea apreciază, scot cuţitul. Un nazist notoriu se lăuda că ar scoate pistolul. Neocomuniştii scot cutia de supă. Una dintre gretine chiar părea vopsită în cap cu o astfel de supă. A vomat o întrebare ce trebuia să fie tunătoare: ce are valoare mai mare, arta sau viaţa?, dar ar fi trebuit să ştie, responsabilă cum se crede cu trezirea omenirii, că viaţa este nepreţuită.

Prima "Floare a soarelui" de Van Gogh a apărut într-o licitaţie la Christie's din 1987. Atunci, preţul a crescu de cinci ori, în nici cinci minute de licitaţie telefonică, ajungând la 24,75 de milioane de lire. S-a calculat că acel preţ ar însemna, în 2021, cam 74 de milioane, exact cele 80 vehiculate în prezent ca mare evaluare.

Minunata viziune cu floarea-soarelui în glastră, de Vincent van Gogh, a mai slujit odată pentru un protest. Autorul este pictorul român de uriaş succes internaţional Adrian Ghenie şi, desigur, nu este un act de vandalism, şi o operă de artă cu mesaj, chiar premonitorie. "The Sunflowers in 1937" este o reinterpretare de mari dimensiuni a celebrei picturi a lui Van Gogh. Doar că imaginea ne arată nu o copie a luminoasei picturi, ci, aşa cum ar fi arătat floarea-model după ce a trecut printr-un foc. Pentru cine a făcut ceva mai multă şcoală decât Greta de bază, în anul 1937, cel din titlul lucrării lui Ghenie, naziştii germani, sub directa coordonare a dementului care scotea pistolul la cultură, au organizat o expunere de "artă degenerată", la Institutul de Arheologie din Munchen. Erau acolo, în primul rând, artişti evrei şi avangardişti, dar şi cei asociaţi cu tulburări mentale sau orientări reprimate de regimul hitlerist. Şi Vincent van Gogh era acolo. Alegoria lui Ghenie capătă noi sensuri în contextul vandalizării cu supă, se pare că vandalii lobotomizaţi îl urăsc pe Van Gogh.

Emblematica pictură a lui Adrian Ghenie, protest artistic pentru artă şi împotriva vandalilor, a fost vândută în februarie 2016, la Sotheby's, în Londra, cu 3,12 milioane de lire sterline, echivalentul a 4 milioane de euro. Acum ar fi trebuit să vorbim despre preţurile de milioane reuşite de pictura lui Ghenie în ultimii ani, de la Londra până la Hong Kong. Dar le-am tot invocat pe cele vechi, să mai vorbim şi de noutăţi. Uite, de exemplu, joi, 6 octombrie, la Sotheby's, în Londra, "Turning Point 1" de Adrian Ghenie a primit 2.408.750 de lire sterline. Este o pânză mare, de 1,5 metri pe 3, evaluată între 2 şi 4 milioane de lire sterline. Pictura din 2009 a fost vândută într-o licitaţie de seară, numită "Post-war and contemporary art evening auction".