PLASAMENTE ALTERNATIVE Vârsta inocenţei şi viaţa ca o pasiune

300 de euro este puţin? 2.000 de euro este mult? O mie de euro este mult sau puţin? Ne trebuie detalii, desigur, ca să dăm un răspuns, dar, să recunoaştem, astfel de întrebări se pun în mod curent. Nu putem da un răspuns corect dacă nu ştim pentru ce se cer aceşti bani. Sau, în aceeaşi notă de subiectivitate şi relativism, specifică pieţei de artă, putem spune că 300 de euro poate fi un preţ foarte mare, două mii un preţ extrem de mic iar mia de euro poate fi preţul optim.

La scurt timp după reluarea activităţii, adică a doua sa licitaţie, Vikart a venit şi cu a treia. A fost dedicată copilăriei şi s-a ţinut, tot online, pe 1 iunie. Au fost doar 105 oferte, faţă de 150, data trecută. S-au dat Ciucurencu, Samuel Mutzner, Tonitza, Vânătoru, Ţipoia, Piliuţă, Pallady şi mulţi alţii, inclusiv contemporani.

Preţul cel mare a fost de 4 mii de euro, primiţi pentru o pictură din acest an, numită "Jocul", parcă special pentru această licitaţie. Autor este Felix Aftene, unul dintre cei mai bine cotaţi artişti tineri şi contemporani. Pe locul al doilea, un alt contemporan bine vândut, cel puţin la Vikart, Florin Petrachi, cu 3,4 mii de euro.

Licitaţia s-a numit "Vârstele inocenţei", oferta având această temă. Şi, dacă ne amintim vorba lui Giordano Bruno, considerăm că dacă nu acela era titlul, dă bine până la urmă. "Fructele copilăriei mele", de Horea Paştina, sunt pe hârtie, cu acuarelă şi creioane colorate, formula potrivită pentru astfel de amintiri. S-a dat cu 350 de euro. Ion Iancuţ este sculptor, dar foarte cunoscut pentru pastelurile sale, cu aceleaşi personaje din lumea tridimensională. "Umbra plutitoare" s-a dat cu 400 de euro. Din opera marelui Samuel Mutzner, s-a vândut cu 450 de euro o acuarelă cu personaje pe hârtie, o "Familie" cam zgribulită, într-un peisaj urban cam gri. Acestea sunt primele trei oferte, cu un pas jucăuş de fix 50 de euro.

"Mândria mamei", o lucrare bine făcută, cu mână de maestru, de Octav Angheluţă, o mamă mândră de băiatul ei foarte mândru, cu inevitabila asemănare, portret dublu, a primit 1.500 de euro. Şi, cum începem să vorbim despre Dan Hatmanu la categoria celor care nu mai sunt printre noi, amintim "Bărcile" sale, la o mie de euro.

Gheorghe Vânătoru, cunoscut, mai mult, după semnătură, şi Gh. N. G., a apărut în licitaţie cu un braţ de flori, unul mare, pus într-un vas mare, în tonurile lui grele. S-a dat cu 900 de euro, preţ la care a plecat şi "Regele căluşarilor", ulei pe carton de Magdalena Rădulescu, artistă cu o biografie intensă, ca, de altfel, şi opera sa. Numită, sau numita, "Mătuşică", schiţată în grabă de Pallady, cu creionul pe carton, a fost achiziţionată cu 600 de euro.

Tonitza nu poate fi decât vedeta unei licitaţii. Am avut Tonitza, desigur, la licitaţia "Vârsta inocenţei" a Vikart. Conform principiilor de astăzi, unele dintre lucrările sale, cu goliciuni infantile, ar fi greu de acceptat. Sunt discuţii lungi şi grele de dus în aceste zone de atenţie, nu acesta este subiectul acum. În licitaţia la care ne referim a apărut una dintre cele mai documentate lucrări de acest gen ale lui Tonitza. Provine din colecţia şefului colecţionarilor din România, regretatul general şi pictor Vasile Parizescu, care ne-a lăsat povestea acestei picturi, în care o întâlnim şi pe Catrina, fiica lui Tonitza. Bibliografie: "Viaţa ca o pasiune. Colecţionarii", de Vasile Parizescu, volumul din 2012. În acest album, pasionatul colecţionar vorbeşte despre o serie de colecţionari care au activat la începutul anilor `90 în Societatea Colecţionarilor de Artă din România. Printre alţii, Vasile Parizescu scrie cuvinte emoţionant de frumoase şi, desigur, nemeritate, şi despre tânărul colecţionar de atunci, Marius Tiţa. Pictura a fost estimată la 30-60 de mii de euro dar nu a fost adjudecată. La fel a păţit o glastră mare cu "Muşcate", estimată la 20-35 de mii de euro. S-a dat, însă, un desen în tuş, semnat Tonitza, cu 1.300 de euro. S-a vândut şi o lucrare de Vasile Parizescu, un buchet de flori în vază, cu 700 de euro, un preţ care l-ar fi nemulţumit pe intransigentul artist. Din păcate, ca artist, Vasile Parizescu a trecut în lumea clasicilor, a celor care şi-au încheiat opera, nu mai plătesc, nu mai cheltuiesc. Asta înseamnă că, paradoxal, preţurile sale vor scădea, pentru că asta se întâmplă, preţurile contemporanilor sunt mai mari decât cele ale operelor încheiate pentru că avem, în prezent, costuri de producţie, efective şi inevitabile, mult mai mari decât în cazul lucrărilor vechi, unde aceste preţuri sunt zero, fiind deja amortizate.

Deşi sunt necunoscute sau, mai bine zis, puţin înţelese, toate evoluţiile contemporane, să vedem cum s-au comportat, în licitaţia de Ziua copilului, o serie de artişti din zilele noastre, poate chiar ai zilelor noastre. Pe lângă cei doi de pe podium, Felix Aftene şi Florin Petrachi, îi avem pe cei doi "mari" ai contemporaneităţii, Sorin Ilfoveanu şi Ştefan Câlţia. "Omul cu capra", lucrare din 2018 de Sorin Ilfoveanu, s-a dat cu 2.600 de euro. De Ştefan Câlţia s-a vândut doar o "Alegorie" în tuş pe hârtie, cu 1.800 de euro, dar nu şi "Toamnă târzie", ulei pe pânză estimat la 12-16 mii de euro.

Iulia Şchiopu, din Braşov, cu formaţie tehnică şi sejur în Italia, a fost în licitaţie cu o lucrare foarte interesantă, jumătate om, adică femeie, jumătate ceramică, şi jumătate strai popular. "Adu-mi apă, pasăre măiastră", compoziţia sa, a fost vândută cu 1.600 de euro. Tot pentru 1.600 de euro a plecat şi Don Quijote, nu unul oarecare, ci "Don Quijote de la Tescani", compoziţia din 2016 a lui Dionis Puşcuţă, artistul din Bacău care scoate din pânza albă personaje şi bestiarii în tuşe de cronică gravată

Prezenţa în licitaţia de 1 Iunie a pediatrului pictor Petru Damir este deja o metaforă. Lucrarea sa, "În aşteptarea unei himere", în care găsesc aspiraţii ce nu sunt chiar apanajul copilăriei, a fost adjudecată pentru o mie de euro. Un copil cu un porumbel în braţe, stând pe un scaun ce pare un jilţ, "Copil cu porumbel", de Codrin Mircea, un mare pasionat de artă, a reuşit o performanţă în domeniu, fiind adjudecat cu 1.800 de euro

Se întâmplă evoluţii contradictorii pe piaţa de artă, noi zicem că de la COVID, de fapt, de la perioada aceasta de pandemie, cu toate fenomenele acestea neamintâlnite, multe artificiale, care ne permit, totuşi, să ne aşteptăm la un viitor mai sincer.

Nici mai mult adevăr nu ar strica pentru că, dacă redevenim cei care eram înainte, când nu ştiam că se poate şi mai rău, înseamnă că 2+ luni de cugetare şi introspecţie nu au fost de ajuns să învăţăm lecţia.