Poveste fără sfârşit

Scurta furtună din PSD nu înseamnă sfârşitul epopeii. Personajele acestui nou poemation eroi-comic sunt antrenate pentru un serial cu multe episoade. În ultimii ani, clivajele interne din PSD s-au înmulţit, iar victoria temporară a unei părţi nu înseamnă şi sfârşitul poveştii. Dar numirea lui Liviu Dragnea la Interne nu are cum trece neobservată. Dincolo de interesul de a slăbi prin fracţionare PSD-ul în cât mai multe grupări, jocul lui Gabriel Oprea a fost şi o etapă în lupta de putere din partid. Părăsit spectaculos de susţinătorii săi, fostul ministru a fost sacrificat nu în numele imposibilei "unităţi" de partid, ci al intereselor grupurilor judeţene influente care au înţeles că riscau să nu mai aibă acces la resurse. Din această perspectivă, Liviu Dragnea este mult mai maleabil. Dar lupta dintre Centru şi Periferie nu s-a tranşat încă nici în partid, nici la nivel administrativ.

Când Dragnea a anunţat ca principalul său obiectiv va fi descentralizarea administrativă şi financiară, şi în general "reforma administrativă", a dat implicit asigurări că nu se va interfera cu preşedintele Băsescu în problemele legate de ordinea internă, dar a oferit garanţii susţinătorilor săi din partid, şi nu numai, că va "democratiza" accesul la resurse rezervate până acum guvernului central. Pentru a marca această "nouă direcţie", Dragnea a invitat, încă din prima zi de ministeriat, toată floarea cea vestită a administraţiei româneşti. Iar când în chiar prima sa alocuţiune în calitate de ministru şi-a plasat mandatul în continuarea ministeriatelor lui Ioan Rus şi Vasile Blaga, a dat de înţeles grupărilor interne din cele două partide că va încerca să asigure condiţiile politice şi administrative pentru ca puterea "baronilor" să se întărească.

Faptul că, în ultimul moment, Traian Băsescu s-a răzgândit şi nu a mai participat la ceremonia de instalare în funcţie a noului ministru de Interne, dovedeşte că preşedintele nu a dorit să legitimeze prin prezenţa sa "noua direcţie". Aşa că, doar cu prezenţa lui Mircea Geoană şi a lui Dan Nica, inaugurarea noului mandat de ministru a părut doar o afacere de partid. Iar acest fapt va da de gândit atât acelor aleşi ai PDL care eventual s-ar fi lăsat "convinşi", cât şi reprezentanţilor grupărilor marginalizate din PSD, că proiectul "unificator" al lui Liviu Dragnea nu are şi girul Cotorceniului.

Curioasa şi surprinzătoarea cădere a lui Gabriel Oprea, personaj care se bucura cu doar o zi înainte de şedinţa BPN-ului pesedist din 12 ianuarie de susţinerea unor Marian Oprişan, Miron Mitrea, Ioan Rus şi, oarecum Victor Ponta, nu a schimbat arhitectura internă a partidului. Poate că pe termen scurt situaţia internă din PSD şi raporturile acestui partid cu PDL s-au mai limpezit, dar pe termen mediu sau lung "scandalul Oprea" va creşte gradul de instabilitate din partid şi ar putea chiar anticipa divizarea sa. Căci, dincolo de aparenta sa "unitate", PSD luptă în continuare pe mult prea multe fronturi.