PRECUM ÎN CER, AŞA ŞI PE PĂMÂNT Avion deturnat de securitatea din Belarus, ca să aresteze un ziarist anti-Lukaşenko

Dictatura din Belarus a ajuns şi în văzduh. Pe 23 Mai, o cursă a companiei Ryanair care decolase din Atena cu destinaţia Vilnius a fost interceptată de un avion militar Mig în spaţiul aerian al fostei republici sovietice Belarus. Pretextul, complet iresponsabil, a fost al unei alerte cu bombă. Complet inventate de "autorităţile" din fosta republică sovietică. Odată ajuns la sol, pasagerii au fost daţi jos. Avionul a fost reţinut timp de şapte ore.

Acesta este un act de piraterie aeriană. Motivul? Iniţial s-a raportat că autorităţile din Belarus l-au arestat pe Roman Protasevich, oponent al regimului lui Lukashenko. Mai nou, se pare că au fost arestate nu mai puţin de şase persoane. Se pare că pretinsa alertă cu bombă a fost iniţiată de KGB-işti din Belarus care erau la bord ca pasageri şi care s-au luat la bătaie cu echipajul pentru a-l convinge să aterizeze.

Vom vedea ce va mai fi. Nu de alta, dar Uniunea Europeană are dinţii din pâslă. Un preşedinte american, Theodore Roosevelt, spunea: "Vorbeşte încet şi umblă cu o măciucă mare" (Speak softly and carry a big stick). Liderii UE se pare că s-au decis să acţioneze în răspărul acestei formule. Sunt convins că după câteva zile de indignare prefăcută, se vor întoarce la politica "angajamentului constructiv", pe care o practică cu atâtea dintre dictaturile planetei.

Noi, însă, trebuie să observăm ceva. Trăim timpuri ciudate. Iar una dintre caracteristicile acestor timpuri este că dictaturile contemporane se extind în spaţii noi. Spaţiul virtual este unul dintre acestea. Republica Populară Chineză şi Federaţia Rusă domină o adevărată industrie mondială a hacking-ului. Dar despre asta, cu altă ocazie.

Acum să ne rezumăm la spaţiul aerian. În 2014 lumea era zguduită de ştirea doborârii unui avion de pasageri malaezian (zborul 17) deasupra Ucrainei. Autorii erau separatiştii susţinuţi de Moscova, iar arma crimei o rachetă din arsenalul brigadei 53 de apărare antiaeriană a armatei ruse, "transferată" către rebelii din Donetsk. Au murit 289 de oameni.

În 2015, un avion militar rus (un Suhoi-24M) a fost doborât de armata turcă în spaţiul aerian al Turciei. Înainte de a fi doborât avionul primise, din partea controlorilor de trafic turci, zece avertismente de a-şi schimba cursul.

Aceste incidente sunt doar vârful icebergului. De ani de zile avioanele militare ruseşti se angajează în intercepţii periculoase ale zborurilor NATO sau în survoluri apropiate ale navelor alianţei nord-atlantice. Exact ce vor să demonstreze cu aceste copilării nu e clar. Probabil că guvernul rus se bucură când isprăvile piloţilor săi apar în ziar.

Însă ce a făcut acum Lukashenko este chiar mai grav. Să forţezi, în timp de pace, aterizarea unei aeronave de pasageri sub ameninţarea rachetelor şi să arestezi, la grămadă, pasageri, este nemaiauzit. Cum s-a ajuns aici?

Spaţiul aerian nu este - vorba românului - un sat fără câini. Este reglementat de reguli stricte. Acestea au fost impuse, treptat, în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, de puterile occidentale, în special de Statele Unite. Era firesc să fie aşa, câtă vreme industria transporturilor de pasageri era dominată de aceste state.

Iniţial, Uniunea Sovietică şi aliaţii săi au încercat să se impună prin forţă brută în spaţiul aerian. Lista incidentelor grave din timpul Războiului Rece este considerabilă. În 1952 aviaţia militară sovietică a doborât două avioane suedeze în spaţiul aerian internaţional deasupra Mării Baltice.

În 1955, aparate militare ale regimului comunist din Bulgaria au doborât o cursă civilă israeliană (El Al 402), incident în care şi-au pierdut viaţa 58 de oameni. În 1978, avioane militare sovietice au tras asupra unei curse civile coreene (KAL 902). Avionul a aterizat forţat pe gheaţa unui lac. Au murit doi dintre cei 109 pasageri şi membri ai echipajului. În 1983 o altă cursă (KAL 007) a liniilor coreene a avut o soartă mai tragică: 269 de morţi şi zero supravieţuitori după ce a fost doborâtă de un Suhoi-15 sovietic.

După încheierea Războiului Rece, o vreme aceşti actori ai haosului s-au mai potolit. Cleptocraţii din Rusia aveau nevoie de legături aeriene cu Londra, pentru a-şi cheltui miliardele jefuite. Problemele au reînceput însă din momentul în care autoritatea Occidentului a intrat în declin.

În câţiva ani, incidentele aviatice au revenit la nivelul din vremea Războiului Rece sau chiar l-au depăşit. Dictatorii din spaţiul (ex)comunist au exportat în ceruri acelaşi gen de instabilitate şi de violenţă pe care îl cultivă pe străzile din ţările lor. Acelaşi dispreţ elementar pentru viaţa omenească. Acelaşi sentiment că ei pot să joace pe degete toată lumea. Lukashenko, piratul care a deturnat o cursă Ryanair, nu este excepţia. El este regula. Client fidel al lui Vladimir Putin, cel care declara recent că "va scoate dinţii" duşmanilor Rusiei istorice, despre care tot el afirma că se întindea în tot imperiul ţarist. Să sperăm că există ceva radare pe acolo.