Preţuri înţelepte în aşteptarea întârziatei exuberanţe

A venit primăvara! De unde ştim? Nu din faptul că nu ar mai ninge, nici că elevii nu mai au speranţe să se închidă şcolile şi nici măcar pentru că am trecut la ora de vară, ca să nu mai vorbesc de echinox. Noi ştim că a venit primăvara pentru că s-a ţinut şi licitaţia de primăvară a Artmark, cea care dedică o vânzare bogată fiecărui anotimp.

La gura sobei, în mijlocul viscolului, organizatorii au avut timp să ne spună poves­tea ofertei din licitaţia de marţea asta. Cea mai tare, de departe, este istoria picturii lui Grigorescu care reprezintă "Casa de la Câmpina". Astfel, aflăm că res­pectiva pictură, estimată la 50-80 de mii de euro şi adjudecată la 75 de mii, a aparţinut lui Viorel Tilea, sau, mai exact Viorel-Virgil Tilea, ori V. V. Tilea. Probabil, în subconştient, de aici vine şi plăcerea unui fost preşedinte de a-i spune unui fost premier al său pe prenumele complet, Victor-Viorel, tot VV. Nepot al memorandistului Ion Raţiu, Tilea este celebru în istoria diplomaţiei, dar destul de puţin cunoscut de români. A fost trimis al României la Londra, în ultimii ani ai domniei lui Carol al II-lea şi, în martie 1939, acum 70 de ani, s-a prezentat la ministerul britanic de externe şi a spus că germanii vor proceda la dezintegrarea Româ­niei, după cum procedaseră, anterior, cu Cehoslovacia. Românii au negat existenţa unui ultimatum german dar cercetările anglo-francezilor i-au dat dreptate diplomatului român, ceea ce i-a făcut pe occidentali să fie mai atenţi cu germanii. Era martie 1939, înaintea pactului Ribbentrop-Molotov din august şi de invadarea Poloniei, la 1 septembrie 1939, şi declanşarea războiului între germani şi aliaţii franco-britanici. În 1940 aveau să vină şi amputarea teritoriului României, cu implicarea Germaniei aliate, întâi de către Rusia stalinistă, apoi de Ungaria hortystă şi chiar Bulgaria.

"Casa pictorului de la Câmpina" (valoare estimativă: 50.000 - 80.000) provine din colecţia istorică a diplomatului Viorel Tilea (1896-1972). Membru al marii familii transilvănene Raţiu, Tilea avea să devină un important diplomat şi demnitar român în perioada interbelică. Între 1938 şi 1940 devenea ministru plenipotenţiar la Londra, numele său fiind legat de "Incidentul Tilea", când acesta intervenea pe lângă Foreign Office (în 16 şi 17 martie1939), atenţionând asupra pericolului unei posibile agresiuni a Germaniei naziste asupra României. În urma acestui incident, Tilea avea să îşi piardă cetăţenia, moment în care cerea azil politic în Marea Britanie.

Povestea picturii de Nicolae Grigorescu spune că, în timp ce se afla la Londra chiar, Tilea a cumpărat, de la vestitul jurnalist Pamfil Şeicaru, câteva picturi de Grigorescu, Luchian, Tonitza, Şirato şi alţi artişti români. Se bănuieşte că atunci a intrat în colecţia şi proprietatea curajosului diplomat şi pictura vândută de Artmark în vânzarea primăverii. Ea a trecut dintr-o mână în alta, în sfera moştenitorilor lui V. V. Tilea, dar numai în străinătate. Acum, a revenit în ţară tocmai din Aus­tralia. Cât despre subiect, casa pictată este cea cumpărată de artist în Câmpina, cu mai bine de un secol în urmă.

Nu a fost singura pictură de Grigorescu în licitaţia de primăvară de la Artmark. "Fată din Rucăr", ulei pe lemn semnat cu roşu, a fost adjudecat cu 42.500 de euro. Un preţ identic a fost obţinut pentru o lucrare contemporană, celebru de contemporană. "Autoportret cu frunză", pictură în ulei pe hârtie din 2001, foarte bună şi frumoasă, semnată de Adrian Ghenie, a fost vândută la un preţ de 42.500 de euro, deşi estimarea se afla pe la un greu de explicat 12-18 mii de euro.

Dar nu cuplul Ghenie-Rucăreanca este pe locul al doilea al clasamentului ad hoc de primăvară din licitaţia de artă, ci o masă cu faţă în carouri şi cu diferite obiecte pe ea, de Petraşcu. 45 de mii de euro, estimarea de sus, au fost licitate pentru această pictură care, din 1936, când a fost realizată, a călătorit mult şi a avut parte de simeze cu vizibilitate şi albume luminoase. Desigur, au mai fost în licitaţie şi alte lucrări de Petraşcu, artist cu o cotaţie bună de ceva timp. Una dintre celebrele sale Veneţii, "Chioggia" mai exact, din timpul vizitei sale "de lucru" din 1924, a fost vândută cu 17 mii de euro. Cu 11 mii de euro a fost vândută o pictură de Petraşcu care reprezintă tot o masă, dar mai frugală şi destul de fructată. La aceşti bani, şi tot de o masă cu ceva fructe, vorbim şi la Dărăscu. Pânza astfel descrisă şi semnată a depăşit, la cele 11 mii de euro ale adjudecării, estimarea de numai 9 mii. De acelaşi autor, cu o estimare mai înaltă, dar o adjudecare mai redusă a fost lucrarea "Ciobănaşi cu oi, la Vlaici", vândută cu 9,5 mii de euro.

La 9 mii de euro avem o expresivă "Florăreasă", pictată foarte bine de Vermont. Estimarea sa maximă nu îndrăznea mai mult de fix jumătate, 4,5 mii de euro. E veselă, cu mâna în brâu, provocatoare. "La oglindă, pe gânduri", tot de Vermont, lucrătură de maestru, este o altă tânără luată cu muncile de mică, pictura fiind vândută cu 4 mii de euro, tot peste maximul estimat de 2,5 mii. Rău de tot pe gânduri, în dimensiuni din ce în ce mai mici, dar în pensulaţia de excepţie a meşterului, aflăm "Dor", o tânără mai mare în vârstă dar şi în griji, pictură de Vermont, care a fost vândută cu 3 mii de euro, sperându-se tot un preţ pe la jumătate, 1,8 mii. Preţul cel mare al genului a fost stabilit, însă, de Octav Băncilă, cu o tânără cu ghiocul, pe înalt ca "Florăreasa" lui Vermont, pânza fiind cu fix 10 cm mai înaltă. Preţul de adjudecare a fost de 14 mii de euro, estimarea maximă oprindu-se la 8 mii.

Din oferta realizată la început de primăvară, să amintim "Dimineaţă la Balcic" de Samuel Mutzner, piesă de excepţie adjudecată la 5,5 mii de euro, dar şi un inedit peisaj pointilist de acelaşi mare pictor, plecat la 14 mii de euro. Estimarea pentru acesta din urmă era de 12-18 mii. În general, în această licitaţie, preţurile nu au fost mari. Au fost decente, acceptabile şi accesibile. O fi de la vreme, au îngheţat şi s-au redus toate. Poate şi un pic de depresie, că iarna nu se mai termină, că nu mai vedem lumina şi culoarea, odată. Păi, le vedem mereu, există, se află pe simeze, în expoziţiile pictate de pictorii noştri, mari şi mici, conştienţi sau nu de valoarea lor, puterea harului lor. Iar preţurile, preţurile sunt înţelepte, lipsite de nebunie şi entuziasm dar, cine ştie, poate că inevitabila primăvară le va dezgheţa şi le va da şi exuberanţă, dincolo de calculul sobru şi strict.

Hai că se poate, au putut strămoşii noştri, acum un secol, ieşind din înfiorătoarea iarnă a războiului, să facă o Românie Mare frumoasă ca o primăvară.