Mi-a trebuit dicţionarul ca să înţeleg ce a vrut să-mi spună un amic din Paris, în mesajul primit înainte de alegerile de ieri: "Mica schimbare am văzut-o când eram la Bucureşti, afişată mai peste tot: erau nişte mutre cam patibulare... Faimosul Prigoană şi trotineta lui vor aspira tot oraşul şi dedesubturile lui..."
Surprinzător, cuvântul "patibular" nu este vreun franţuzism fără echivalent românesc, ci îl avem în limbă ca atare: "PATIBULÁR, -Ă adj. (Liv.) Vrednic de spânzurat; demn de spânzurătoare. [< fr. patibulaire, cf. lat. patibulum - spânzurătoare]."
E drept că mutrele "echipei" de primari antrenate de Puiu Iordănescu, cu care apare pe banner-ele electorale, sugerează că i-a cules nu de pe stadion, ci de pe maidan, dar, mă rog, poate fi o problemă cu talentul fotografului.
Un alt amic, vineri ar fi pus pariu cu oricine, cu oricâţi şi pe orice, că 75% dintre primari vor fi realeşi.
De ce?
Pentru că - raţiona el - marea majoritate a edililor a apucat să facă destul de mult (chiar dacă pe fond pare puţin) cât să conteze pentru comunitatea care îl votează.
Îi reproduc argumentul:
"Odată cu intrarea în UE, după o perioadă de relativă inerţie (până am învăţat să scriem proiecte şi să aplicăm), cam toţi edilii din ţara noastră au deprins < ştiinţa > de a accesa fonduri comunitare.
În ultimii opt ani, am avut mai multe tipuri de guvernări.
Nu există partid parlamentar care să nu fi fost la putere.
Asta s-a tradus, evident, în alocaţii bugetare generoase, pe anumite perioade de timp, pentru edilii afiliaţi politic.
Statistic vorbind, toţi edilii, indiferent de coloratură politică, au putut capitaliza electoral aceste alocaţii.
Nu mai votăm promisiuni, ci realizări.
Fântână cu cuc sau sală de sport în loc de islaz, nu contează.
Contează să fi făcut ceva.
Sistemul de vot uninominal - care a decuplat candidatul la alegeri de partid, însă l-a legat indisolubil de comunitatea locală (înţeleasă ca sumă de circumscripţii electorale) - a definitivat acest proces de < pragmatizare > a votantului român".
Este un argument realist, admirabil.
A doua zi, însă, amicul şi-a retras propunerea de pariu şi a renunţat la întreaga teorie.
De ce?
Pentru că aflase de miile de acuzaţii de fraudare a alegerilor.
Frauda învinge argumentul.
Amicul meu se dovedeşte realist.
Se pare că furtul electoral este conceput la scară naţională şi că nici vorbă să fie doar 2000 de semnalări de fraudă, cum a vehiculat presa, ci, la acceleraţia cu care au loc, astăzi se vor fi cumulat în jurul a 5000 de cazuri semnalate.
Asta înseamnă, mult mai multe, nesemnalate.
Rezultă că, da, parizianul a intuit dintr-o ochire: ne vom alege (cu) primari patibulari.
1. Exemplele pot continua.
(mesaj trimis de C.A. în data de 11.06.2012, 17:44)
Articolul reprezinta o sinteza.. Realitatea nuda este ca cine a avut resurse a dat de toate. Cine nu a avut resurse a respectast legea..De exemplu ,in Dolj,in municipiul unde ziceau cei hatri ca s-a rupt carul cu prosti, suma platita unor alegatori atingea 700-1000 roni. Unii, mai patibulabili ,au luat si de la unii si de la altii. ! Buletinele de vot in buzunarul sacoului,gata stampilate..! Doar se inlocuiau in buzunar... Cfm unor guri rele, o formatie politica: rosu,galben si PC au cheltuit in municipiul citat cam 700.000 roni ! Ne exprimam totusi nedumerirea-sine ira et studio- : Ce crede distinsul matematician Nicusor Dan,creatorul S.N Superioara de matematica din Bucuresti ca va putea face in jungla existenta la PGM Bucuresti ? Iluzii ...iluzii..Intr-alta ordine de idei ,Cabinetul V.Ponta are de rezolvat o problema dificila : creantele fostului Reich German fata de Romania. A caror valoare se ridica la suma de 19 mld.euro. Care se prescriu pe 12-oct 2012. ! PDF-ul respectiv,il detinem si noi ,are cam 150 de pagini ! Banii respectivi ar sta bine in trezoreria romaneasca ! Nu la BNR. Vom reveni asupra temei citate in cursul verii.