Am condus, timp de trei ani şi jumătate, cancelaria unui Preşedinte. Am cunoscut şi alţi oameni care au fost în poziţii similare, în România şi în străinătate. Aşa că ştiu că una dintre întrebările pe care ţi le pui întotdeauna, atunci când dai "la semnat" programul Preşedintelui, este următoarea: "Ce o să spună lumea?".
Instituţia Preşedintelui are ceva aparte. Mai mult decât oricare alta este o instituţie reprezentativă. Altfel spus, ce face sau ce spune Preşedintele este important pentru că angajează direct Statul şi Naţiunea. În mic, acelaşi lucru se poate spune despre un ambasador. Nu te faci doar tu de râs dacă apari în ziare cu pantalonii rupţi, ci şi ţara care te-a trimis. Dar măcar ambasadorul reprezintă România doar într-o ţară anume. Preşedintele o reprezintă peste tot, începând în propria sa ţară. Este, cum s-ar spune, o oglindă a corpului politic care i-a acordat mandatul.
Aşa că îmi este imposibil să înţeleg ce au avut în cap cei care au făcut programul vizitei lui Klaus Iohannis în Africa. Acesta a mai avut vizite încropite, cu un program "subţire", care erau doar ocazii de a se plimba şi de a se auzi vorbind. Dar aceasta este din cu totul alt film.
Omul a plecat pe 14 Noiembrie şi se va întoarce peste zece zile, pe 23 Noiembrie. Ideea acestui turneu este că România, după mai bine de treizeci de ani, reia "relaţiile tradiţionale" cu Africa. În traducere, înseamnă că reia turneele de tip "Nicolae Ceauşescu". Pentru că Ministerul Afacerilor Externe cultivă şi acum în admiraţia "Marelui Cârmaci".
Prima oprire, în Kenya. Acolo, în buna tradiţie a diplomaţiei ceauşiste, a lăudat ţara-gazdă ca un "exemplu de stabilitate". Haideţi să vedem. Kenya este pe locul 147 în lume la PIB nominal pe cap de locuitor. Un loc teribil, care o plasează între Haiti şi Insulele Solomon. În Indicele Percepţiei Corupţiei, Kenya este pe un jalnic loc 123, mai rău decât cazuri patologice precum Angola (116).
Mai bizar este altceva. Klaus Iohannis a lăudat Kenya ca având un rol important în discuţiile despre "schimbarea climatică". Mda... Dacă ne uităm pe cifrele emisiilor de bioxid de carbon, vedem că acestea au crescut, în Kenya, din 1990, cu 138%. Cine îi face Preşedintelui notiţele după care vorbeşte?
Apoi omul a fost în Safari, a văzut dansatorii africani şi s-a urcat în avion. Şi a aterizat în Tanzania. Aici, alt lucru bizar. România nu are ambasadă în Tanzania. Sigur, poţi face vizite oficiale şi acolo unde nu ai ambasador rezident. Dar dacă tot vorbeşte de "resetarea relaţiilor", poate că nu ar fi rău să începi de aici. Tanzania este o ţară mare (61 de milioane de locuitori), iar o ambasadă acolo ar acoperi şi alte ţări din zonă, precum Burundi sau Ruanda, unde nici acolo nu suntem reprezentaţi.
Gata cu cârteala, să vedem ce a făcut Preşedintele. Mai întâi, a nesocotit chiar indicaţiile MAE, care postează pe site-ul său: "Avertisment de călătorie: Există factori de risc - evitaţi deplasările ce nu sunt necesare!". Klaus Iohannis este însă un om curajos. A înfruntat leii şi leoparzii demn, de pe scaunul maşinii de safari.
Şi în rest?... Agenţia americană pentru ajutor şi dezvoltare (USAID) afirmă că în Tanzania sunt "încălcări are drepturilor civile, lipsă de competiţie politică, bariere în calea transparenţei publice şi lipsă de răspundere a autorităţilor publice". Preşedintele României însă preferă să observe doar partea frumoasă a vieţii. "Tanzania este un partener valoros în demersurile strategice ale ţării noastre". După care a fugit în minunata insulă Zanzibar.
Mai departe, urmează Republica Capului Verde. Acolo înţeleg că va primi cheia oraşului Praia. Klaus Iohannis îşi va lăuda gazdele, după care va pleca să vadă un sit turistic. Urmează Senegal.
Excursia aceasta este plătită de mine şi de dumneavoastră. Desigur, cu un avion privat de ultra-lux, un Gulfstream G550. E clar că omului nu îi mai pasă deloc de ce va "zice lumea".
Să privim vizita şi din alt unghi. Aceasta a fost posibilă doar datorită generozităţii guvernului Ciolacu. Administraţia Prezidenţială terminase deja fondurile pentru deplasări externe şi a primit o suplimentare. În vreme ce spitalele de stat se zbat fără fonduri, Preşedintele e sponsorizat să plece din ţară. Curioasă coincidenţă...
Tot zilele trecute, Ciolacu (PSD) a aruncat o bombă în Buget. Vrea să mărească pensiile cu 40 la sută, exact înainte de alegerile parlamentare. Nici pe vremea unor Dragnea sau Ponta nu am auzit de o asemenea enormitate. Intenţia PSD este clară: să taie de sub picioare craca liberalilor, cu care sunt, de formă, într-o coaliţie.
Unii dintre aceştia, din rândul doi, au sesizat capcana care li se pregăteşte şi au protestat. În mod normal, trebuia să o facă şi conducerea PNL. Domnul Nicu Ciucă a declarat, moale, că nu are nici o opinie. Cum este firesc la dânsul, nu are niciodată una şi nu va începe acum.
Dar Marele Absent este, din nou, Klaus Iohannis. Preşedintele României trebuia să fie primul care să denunţe acest adevărat atentat la finanţele publice. Însă acesta - surpriză-surpriză! - este plecat departe, în turneu. De unde se aud doar ritmul tobelor şi răgetele faunei.