Privat versus public?

Se pare că pentru autorităţile române virusul Sars-CoV 2 acţionează diferit în sectorul privat faţă de cel public. Altfel nu se poate explica de ce de astăzi şcolile private ar rămâne deschise pe când cele publice vor fi în vacanţă până cel puţin pe 5 noiembrie (cel mai probabil până spre sfârşitul lunii viitoare). O discriminare care este prezentată de ministrul Educaţiei ca un fel de accident de parcurs, dar care pare mai degrabă o maşinaţiune.

Chiar explicaţia pe care o oferea ieri ministrul Educaţiei, şi anume că articolul 8.1 din Hotărârea 91 a CNSU din 22 octombrie privind suspendarea cursurilor în prezenţă fizică în toate grădiniţele şi şcolile private a fost scos din Hotărârea de Guvern, este dovada celui mai meschin iluzionism administrativ. Cum se poate "pierde" un articol al unei Hotărâri a CNSU pe drumul spre guvern? Dar, de fapt cine l-a făcut "pierdut"? Căci ministrul se apără explicând că articolul există, dar că nu poate ministerul Educaţiei reglementa schimbarea structurii anului şcolar pentru instituţiile de învăţământ privat. Ori, Hotărârea CNSU prevede, expressis verbis, în articolul 10, că "Măsurile prevăzute în prezenta hotărâre produc efecte doar în situaain ţia aprobării lor prin acte normative ale Guvernului sau, după caz, ale conducătorilor ministerelor sau organelor administraţiei publice centrale". Dar astfel de formule nu se prea regăsesc în hotărârile precedente ale CNSU pe care le-am consultat. Spre exemplu, în Hotărârea 65 din 2 septembrie 2021, prin care se instituiau măsuri privind deschiderea anului şcolar, la articolul 2 se stabilea că "Prezenta hotărâre se comunica¢ pentru punere în aplicare prin ordine Ministerului Educaţiei şi Ministerului Sănătăţii şi spre ştiinţa celorlalte componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenta¢". De ce s-a adoptat această formulă dacă nu pentru a face o discriminare între învăţământul public şi cel privat fără ca, totuşi, "buna intenţie" iniţială a autorităţilor să nu fie pusă în discuţie?

Virusul nu cunoaşte diferenţa între public şi privat. Şi n-ar fi prima dată când sănătatea publică, prevăzută în articolul 34 din Constituţie ("34.1 Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat; 34.2 Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice"), este subordonată unor obiective economice. În orice caz, sănătatea publică nu se reduce la sectorul public şi nici nu poate fi subordonată obiectivelor economice. În logica constituţională, titlul al doilea, Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, din care face parte şi articolul 34, este, alături de unele prevederi ale Titlului I (caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială), esenţial, motiv pentru care la articolul 52, Limitele revizuirii, la alternatul al doilea, se prevede că "nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora". Ori, dacă sănătatea publică este o prioritate absolută, atunci autorităţile au obligaţia să o asigure. Ceea ce nu s-a întâmplat! La refuzul obstinat de a propune din timp măsuri şi restricţii care să nu transforme valul al patrulea al pandemiei de Covid într-o catastrofă sanitară se adaugă şi această ultimă făţărnicie. În principiu, toate acestea ar fi fost făcute în favoarea sectorului privat. Dar, de fapt, ele discreditează pe nedrept acest sector. Iar, în final, toată această întârziere deliberată şi foarte probabil deloc economică, ci mai degrabă ideologică, afectează buna funcţionare a economiei şi credibilitatea statului român.