Propoziţii incomplete

"Pentru ca libertatea individuală să fie garantată, e nevoie de judecători independenţi". Propoziţia, bine intenţionată, aparţine uneia dintre figurile proeminente în spaţiul public şi civic din România, doamna Dana Gîrbovan, preşedinta Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România. De la bunele intenţii, pînă la gîndirea consistentă, însă, este un drum lung, pe care trebuie să te încumeţi, nu doar un pas, doi, ci pînă la capăt, dacă vrei ca Adevărul să-ţi fie prieten apropiat şi să lucreze pentru cauza pe care o serveşti. În cazul de faţă, cauza nobilă a independenţei judecătorilor. Figurile de stil, chiar şi cele "bine găsite" nu sunt suficiente, mai rău, creează spaţii largi pentru inserarea neadevărului, a distorsiunii, a falsului şi a manipulării.

Legătura cauzală directă dintre independenţa judecătorilor şi libertatea individuală ("garantată") este doar o parte a adevărului. Dovada? Propoziţia, la fel de întemeiată în adevăr, care răstoarnă raportul: "pentru ca să existe judecători liberi este nevoie ca libertatea individuală să fie garantată". Cu alte cuvinte, dacă libertatea judecătorilor este o verigă în lanţul condiţiilor de drept şi instituţionale care asigură menţinerea libertăţii individuale, nu mai puţin adevărat şi important este faptul că, fără liberatate individuală, nu există nici libertate a judecătorilor!!! Suntem într-o dilemă de tipul: oul sau găina? Nici pe departe. Cauzalitatea circulară este unul dintre mecanismele fundamentale de suport pentru funcţionalitatea de tip complex, sistemic.

Dacă libertatea individuală este obiectivul care ne interesează şi nu puţine societăţi din "nucleul dur" al post-modernităţii, în ultimele două decenii, l-au aşezat în centrul unei furtuni de controverse şi acţiuni politice, atunci trebuie să începem cu începutul. Baza temeliei fundamentului, Constituţia! Dominat de o perspectivă hiper, ultra şi reducţionist etatistă, textul nostru fundamental, în treacăt fie spus, nu cunoaşte Libertatea cu literă mare, ci doar cîteva libertăţi ale cetăţenilor, respectiv, libertatea persoanei îngustată la faptul că "autoritatea" nu poate să dispună de ea discreţionar. Individul, ca supus al statului, este singurul subiect al Constituţiei noastre. Subiecte colective nu avem. Chiar şi "Naţiunea" este doar indirect presupusă, din afirmaţia că statul este unul naţional. Cu toate acestea, subiectul colectiv indicat drept deţinător al suveranităţii nu este naţiunea, cum ar fi de aşteptat şi coerent, ci o altă entitate: "poporul"!!!??? Conform Constituţiei României nu faptul că suntem "Oameni", fiinţe cu drepturi şi libertăţi fundamentale, inalienabile în orice sistem de organizare politică şi statală, ne conferă atributul Libertăţii, ci faptul că suntem cetăţeni ai statului. De aceea avem doar cîteva libertăţi şi acelea ciuntite de mai mare dragul prin chiar textul Constituţiei, nu mai vorbesc despre potopul de legi revărsate peste bietul cetăţean care, practic, anulează Libertatea şi o înlocuiesc cu un şir interminabil de servituţi imperative faţă de stat, golind de conţiut chiar şi drepturile şi libertăţile acordate cu parcimonie. Faptul că textul Constituţiei noastre aşează lumea cu capul în jos şi picioarele în sus, făcînd din stat subiectul principal şi din Om doar un "cetăţean" aservit acestuia, se vede în toată splendoarea lui din conţinutul art. 20. Din acesta rezultă clar că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este valabilă şi pe meleagurile noastre mioritice, doar pentru că Măria Sa Statul a binevoit să fie parte la nişte tratate internaţionale şi, în mărinimia lui de necuprins, a decis că legis-laţia internă nu poate contraveni prevederilor acestui text fundamental. De aici reiese cît se poate de clar şi fără echivoc că, dacă într-o bună zi statul numit România se retrage din aceste tratate care rescunosc Declaraţia Universală, atunci devenim ce-am fost şi mai mult decît atît, adică sclavi legaţi în lanţuri ai bunului plac al Statului numit România!!!!! Cam aşa stăm cu fundamentele, doamna Gîrbovan, iar dumneavoastră care ştiţi aceste găuri negre ale textului constituţional ceva mai bine decît milioanele de "cetăţeni" ai României care cred că trăiesc liberi, doar pentru că aşa le spune propaganda politică, ar trebui să trimiteţi mai des şi mai hotărît la aceste fundamente strîmbe şi şubrede pe care stă Libertatea în România, inclusiv necesara libertate a judecătorilor.

A doua temă de legitimă îngrijorare în legătură cu incompletitudinea propoziţiei doamnei Gîrbovan este creată de privirea izolată a judecătorilor în sis-temul corpului instituţional care se numeşte cu un singur cuvînt Justiţie. Cu legi făcute atît de prost şi ale căror consecinţe desăvîrşesc distrugerea socială a României; cu un nivel de profesionalizare care ţine corpul judecătorilor şi pe cel al procurorilor, deopotrivă, mult sub limita mediocrităţii; cu o func-ţionărime ministerială la justiţie şi cu politicieni în cabinetul ministerial care nu înţeleg, nici în ruptul capului, ceea ce ne spun raporatele MCV, de la prima ediţie şi pînă astăzi, anume că un sistem judiciar în care pentru aceleaşi fapte sunt date două sau mai multe sentinţe diferite, ori în care eşti trimis în judecată pentru ceva şi eşti condamnat pentru altceva nu poate fi numit un sistem judiciar compatibil cu statul de drept; că un sistem instituţional subordonat prin normă legală unor instituţii extrajudiciare, cum sunt serviciile de informaţii; cu un sistem judiciar în care actul şi decizia finală a judecăţii nu realizează decît aşa zisa funcţie punitivă şi niciodată, în nici un caz vreodată oportun, pe cea reparatorie, pentru oameni şi societate, a relaţiilor şi a normelor denaturate prin infracţiune, sau alte încălcări ale legii, ei bine într-un asemenea sistem, atît de grav afectat de maladii profesionale, instituţionale şi etico-morale, independenţa judecătorilor, chiar declamată în fiecare zi, nu poate asigura funcţionarea Justiţiei în condiţiile necesare ale Statului de Drept. Iar fără acestea, Libertatea în general, libertăţile chiar şi cele declarate prin Constituţie, rămîn fără substanţă, exact ca şi libertatea judecătorilor.