Qui prodest?

Cui foloseşte suspendarea preşedintelui? Care ar putea fi sensul ultim al unei a treia suspendări a lui Traian Băsescu? În afara unei improbabile revanşe "morale" - să se facă "dreptate" majorităţii care a votat demiterea preşedintelui în iuie 2012 şi să se lanseze un avertisment către acei politicieni care ar putea fi tentaţi de modelul Băsescu - o nouă suspendare ar mai putea crea şi mai multă confuzie şi ar putea antrena efecte perverse. Cu excepţia temei reparaţiei morale, deloc expusă de către susţinătorii celei de-a treia suspendări, celelalte argumente pentru a transforma intenţia în act politic par slabe.

Am putea vorbi de un câştig politic mai curând simbolic doar în măsura în care scenariu prezentat de Călin Popescu Tăriceanu devine realitate şi se termină printr-o demitere a lui Traian Băsescu. Altfel, atât politic cât şi electoral reluarea temei suspendare riscă să-i dea lui Traian Băsescu o cauză prin care să-şi justifice prezenţa ofensivă în campania prezidenţială din 2014. Şi aşa, campania electorală actuală pare o copie a celei de la alegerile europene în care s-a stimulat şi simulat un conflict între Victor Ponta şi Traian Băsescu. Odată suspendat, Băsescu va avea argumente să intre în campania pentru primul tur fără complexe. Au Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu interesul să-l revitalizeze pe Traian Băsescu? La o analiză raţională, nu!

Dar dacă scopul acestei iniţiative este numai acela de a aduce notorietate candidaturii lui Călin Popescu Tăriceanu, atunci pentru moment este o reuşită. Atât în privinţa apariţiilor în media şi mai ales a celor televizate, cât şi la nivelul ratingurilor obţinute Tăriceanu a reuşit să inverseze tendinţa şi să se poziţioneze pe un al treilea loc. Şi, dacă şi Ordonanţa de Urgenţă care oferă acea fereastră de 45 de zile aleşilor locali pentru a-şi schimba partidul va aduce şi un eşalon local substanţial al PLR, atunci Tăriceanu poate să îşi consolideze poziţia a treia. Însă e greu de crezut că va reuşi să ajungă pe poziţia a doua. Căci mecanismul politic bipolar, de care am mai vorbit în paginile acestui ziar, face improbabilă o schimbare a tendinţelor într-un timp atât de scurt. Klaus Johannis poate fi afectat de electoral de această strategie, dar nu poate pierde locul al doilea după primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie.

În schimb, Traian Băsescu şi Elena Udrea ar putea profita de acest context pentru a-şi întări partidul ieşit atât de slăbit din alegerile europene. Un scor mai bun al Elenei Udrea în noiembrie decât a reuşit PMP la alegerile europene din mai - în varianta în care Klaus Johannis nu devine preşedinte - ar putea justifica o preluarea opoziţiei de către Traian Băsescu, care astfel şi-ar putea asigura o poziţie de forţă din care să negocieze în continuare. În această ipoteză Băsescu nu ar avea nici un interes ca Johannis să reuşească o performanţă la alegeri, iar suspendarea ar fi o ocazie să rămână în cursă.

Chiar realizarea unei coaliţii parlamentare care să voteze suspendarea lui Traian Băsescu este cel puţin incertă în actualele circumstanţe politice. Tema suspendării pare să definească mai degrabă o strategie de comunicare decât o acţiune politică efective, deşi odată lansată direcţia sa devine imprevizibilă. În funcţie de scorurile de la primul tur ale candidaţilor care se vor clasa pe locurile doi şi trei această strategie va avea consecinţe postelectorale atât în ceea ce priveşte formarea viitoarei coaliţiei de guvernare, cât şi construcţia postelectorală a Puterii şi a Opoziţiei.