Război cultural

Acum este oficial. Există o declaraţie formală de război. Să numeşti un semi-analfabet drept ministru al Educaţiei, iar ca ministru al Culturii - pe directorul unui tabloid cu manelişti, este o declaraţie de război împotriva tuturor românilor care au absolvit zece clase.

Întrebarea este, acum: care este planul socialiştilor? Care sunt obiectivele campaniei, sistematice, de demolare a Educaţiei şi Culturii din România?

Primul obiectiv este, desigur, jaful. Şcolile au devenit un fel de vacă de muls. Au fost date cu vopsea şi s-au montat termopane. Au fost construite chiar şi în satele care nu mai au elevi suficienţi. Semne că există firme abonate la banii primăriilor.

Bugetul Culturii, mai ales la nivel local, este folosit pentru tot felul de chermeze. La Institutul Cultural Român a fost numită, directoare, o croitoreasă. Pe pagina de Internet a instituţiei, un text cu litere de o şchioapă: "Port o bluză românească în semn de prietenie pentru România". Iată şi alte activităţi ICR. La institutul din China comunistă sunt doar două acţiuni. În jumătate de an. Nişte prelegeri vagi susţinute chiar de directorul ICR Pekin şi un turneu de dansuri populare cu "Doina Gorjului"... în Vietnam. Pam-pam!

Alt obiectiv este acumularea de influenţă. În multe domenii trebuie să fii acoperit cu hârtii, aşa că socialiştii au dat drumul la tiparniţă. Universităţile s-au transformat în fabrici de diplome. Încă sunt uimit de numărul de studenţi (folosesc termenul "student" cu referire doar la calitatea lor formală) care mărturisesc, la examen, că sunt înscrişi la alte "facultăţi". Mulţi strâng diplome cu coşniţa. Am întâlnit, la Ştiinţe Politice, oameni care fac, simultan, cursuri de Teatru, de Medicină, de Drept sau de Management. Orice, pentru că "nu se ştie niciodată"...

Însă, cel mai important obiectiv este altul. Distrugerea culturii moderne.

Pentru a înţelege sensul aceste afirmaţii trebuie să facem un ocol prin istoria ideilor. Una dintre trăsăturile centrale ale socialismului a fost primitivismul. Încă de la originile sale profunde, în secolul al XVIII-lea, socialismul s-a afirmat ca o critică radicală a lumii moderne şi a valorilor sale. De aici nostalgia pentru primitivii din insulele Pacificului sau vehemenţa cu care a fost condamnat avansul mondial al ordinii occidentale.

Exaltarea primitivilor a coexistat, destul de incomod, cu glorificarea Progresului. Socialiştii români, în perioada 1948-1989, sunt o ilustrare a acestei ambivalenţe. Regimul Ceauşescu, spre exemplu, pretindea că doreşte modernizarea României. Dar în acelaşi timp autorităţile încurajau suspiciunea sau chiar ura faţă de cultura modernă. Au finanţat tot felul de aiureli despre geto-daci şi au mitologizat lumea satului. Într-o perioadă de cenzură agresivă, au permis tipărirea unei cărţi, celebre în acea vreme, despre extratereştrii de la începuturile civilizaţiei.

De circa 10 ani încoace, lucrurile s-au schimbat din rău, în mai rău. Puterea a fost preluată - literalmente - de primitivi. Mulţi dintre ei provin din mediul rural. Educaţia lor este o fraudă completă.

Rezultatul era previzibil. Războiul cultural. Folosesc intenţionat o expresie care îşi are originea în secolul al XIX-lea, în legislaţia anti-catolică a lui Bismarck.

Priviţi doar la ce au făcut cu operele lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu. Le-au spălat cu jetul de apă, s-au căţărat pe ele, le-au marcat cu panouri scrise cu greşeli de gramatică. Pe undeva, se întâmplă aşa din cauza ignoranţei autorităţilor publice, pentru care nu e nicio diferenţă esenţială între "Coloana infinitului" şi nişte pitici de grădină.

Oligarhia care a pus stăpânire pe România îşi amenajează o ţară după chipul şi asemănarea sa. Aşa încât elimină, cu dispreţ, tot ce "nu corespunde". Iar cultura elitelor europene este prima pe listă. Un ministru a făcut socoteala şi câţi kilometri de autostradă se pot face cu banii de pe festivalul Enescu.

Faceţi bilanţul ultimelor două decenii. Muzeele? La pământ. Bibliotecile publice? Pe butuci. Universităţile? În moarte clinică. Editurile? Cu un picior în groapă.

Ceea ce mai este (încă) finanţat la capitolul "Cultură" este, de regulă, o mascaradă. Am trecut zilele acestea pe o stradă de lângă Sala Floreasca. Au ridicat acolo, între blocuri, bănuiesc că pe bani publici, o coloană stranie, ceva care imită, fără nicio noimă, Monumentul Aviatorilor. În vârf este o copilliţă, seamănă cu un drac cu aripi.

Prin anii '90, îmi amintesc, treceam pe şosea, prin munţi, când am văzut curtea unuia dintre "intelectualii" regimului Iliescu. Omul era celebru pentru colecţia de statui din ipsos. Era un spectacol deplorabil. Dar măcar era pe banii lui. Şi ascuns în pădure.

Treceţi acum pe Calea Victoriei. În faţa Muzeului de Istorie, o statuie supra-realistă (Traian cu căţeaua în braţe). Mai încolo, un bust... al lui Ataturk. Asta pe drumul pe care au defilat armatele victorioase la Plevna. Etc. Este mai mult decât bătaie de joc. Este război împotriva culturii noastre moderne.