Reforma firmei în cadrul procesului de tranziţie (IV)

(urmare din nr. 149)

Aspectele pozitive care se remarcă în plan legislativ, având impact asupra relaţiilor firmei cu principalii actori din mediul său de afaceri sunt, în esenţă, următoarele:

- crearea sectorului privat şi dezvoltarea acestuia prin restructurarea organizatorică a diverselor unităţi economice de stat, urmare a aplicării Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor de stat şi a Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. În acest sens, sunt prezentate în tabelul nr. 1 principalele forme juridice existente ale firmelor din România, în conformitate cu prevederile legale in vigoare;

- Promovarea investiţiilor străine în scopul atragerii capitalului străin pentru capitalizarea agenţilor economici, consecinţă a prevederilor din Legea nr. 35/1992 privind regimul investiţiilor străine şi actualizată prin legea nr. 333/2001;

- creşterea cifrei de afaceri a firmelor din diferitele sectoare de activitate ale economiei naţionale;

- sporirea veniturilor bugetului de stat prin reglementarea sistemului de taxe şi impozite;

- intensificarea concurenţei între firmele din sector privat, precum şi între acestea şi cele din sectorul de stat;

- restrângerea comportamentelor monopoliste prin accelerarea procesului de privatizare;

- crearea şi dezvoltarea pieţei de capital, instrument de finanţare;

- tendinţa de promovare a unui management modern;

- diversificarea formelor contractuale dintre firme în scopul stimulării unei libertăţi relaţionale între acestea;

- exercitarea unor presiuni asupra autorităţilor publice din partea unor firme în vederea promovării de acte normative menite să stimuleze sau să protejeze anumite sectoare sau interese de grup.

De asemenea, incoerenţa măsurilor legislative, adoptate în această perioadă, generate de lipsa unui plan unitar de acţiuni, a cărui viziune ar fi trebuit să se bazeze pe o strategie unică de dezvoltare la nivel naţional, care să fie res-pectată şi aplicată de orice guvern aflat la putere, a determinat o serie de neajunsuri având drept consecinţe negative următoarele aspecte:

- apariţia fenomenului de decapitalizare al firmelor, urmare a creşterii datoriilor şi creditelor neperformante;

- adâncirea blocajului financiar prin creşterea volumului arieratelor la nivelul inter-firme şi al celui între firme şi stat, urmare al lipsei de disciplină financiară;

- intrarea unor agenţi economici în incapacitate de plată, fapt determinat de ritmul lent de aplicare a procedurilor de privatizare şi lichidare;

- tendinţa de evaziune fiscală datorată gradului ridicat de fiscalitate aplicat de stat;

- creşterea numărului de litigii contractuale inter-firme şi între firme şi instituţii de stat, a căror soluţionare de către instanţele judecătoreşti este îngreunată de inexistenţa unei legislaţii clare şi precise în materie de contracte comerciale, care să permită evitarea lor sau soluţionarea lor rapidă;

- accentuarea conflictelor dintre firme şi autorităţile publice cu funcţie de control, generată de ambiguităţi legislative în plan funcţional sau a proliferării actelor de corupţie.

Faţă de aceste consideraţii, trebuie avut în vedere că factorul legislativ este influenţat de mediul economic dinamic, de cerinţele mereu în schimbare ale dezvoltării economice şi politice ale ţării şi determină evoluţia activităţii oricărei firme - nucleu de bază al economiei naţionale - pentru integrarea acesteia în piaţa concurenţială şi în întreg circuitul economic (local, regional, naţional etc).

În acest scop, este necesar ca măsurile adoptate în plan legislativ să fie elaborate într-un mod coerent şi unitar, astfel încât aplicarea lor să nu creeze confuzii, ambiguităţi sau contradicţii în cazul aplicării lor.

Necesitatea unui cadru legal adecvat desfăşurării activităţilor economice la nivel microeconomic va constitui premisa unei dezvoltări armonioase şi flexibile a firmei, în contextul unei economii de piaţă concurenţiale.