Relaţia francizor-francizat (II)

În articolul precedent am vorbit despre importanţa majoră pe care o are comunicarea în păstrarea unei relaţii bune între francizor şi francizat. Un bun francizor menţine o comunicare constantă cu francizaţii săi, aceasta ajutând nu doar la oferirea asistenţei şi a consultanţei, ci este şi un mod de a consolida încrederea francizatului în francizorul său. Dacă francizatul menţine un contact constant cu francizaţii săi, aceştia din urmă ştiu că francizorul este alături de ei şi că se pot baza pe acesta.

În societatea de astăzi, însă, este foarte tentant să te bazezi doar pe Internet pentru realizarea comunicării (newslettere, e-mail-uri etc). Deşi sfânt, cuvântul scris, într-un e-mail, de exemplu, poate da naştere la confuzii ducând de aici la controverse şi chiar conflicte. Relaţiile se bazează pe dialog, în timp ce mail-urile sau newsletterele primite de francizaţi nu au acea notă personală şi pot fi uşor confundate cu o listă de ordine, de lucruri pe care francizatul trebuie să le execute fără să comenteze. De aceea este important să încurajaţi dialogul în orice aspect al relaţiei cu francizaţii.

Francizorii buni creează locuri şi contexte unde sunt încurajate şi se desfăşoară dialoguri constructive: convenţii anuale, întâlniri regionale, consilii ale francizaţilor etc. În timpul aces-tor întâlniri francizaţii nu au şansa de a discuta doar cu francizorul, ci se întâlnesc şi cu alţi francizaţi cu care îşi împărtăşesc experienţele din cadrul acestei afaceri. Toate acestea ajută la consolidarea reţelei şi creează sentimentul identităţii cu marca şi cu afacerea.

Foarte important este şi ca francizaţii să se simtă în largul lor când apelează la francizorul lor şi când discută cu acesta. La fel, şi în cazul în care francizatul dialoghează sau apelează la personalul desemnat de francizor să îi ofere asistenţa necesară. La fel de important este şi ca francizatul să poată avea acces rapid la membrii acestui personal sau la francizor. Dacă nu i se răspunde prompt sau este amânat mereu, francizatul poate avea senzaţia că francizorului nu îi pasă şi că nu este interesat ca francizaţii săi să aibă succes.

Dar, poate cel mai important aspect este onestitatea. Comunicarea nu trebuie să fie doar frecventă şi constantă, ci sinceră. Există unele lucruri privind afacerea pe care nu le transmiteţi şi nici nu doriţi să le trans-miteţi francizaţilor, dar cheia unei relaţii pe termen lung este încrederea. Iar încrederea se bazează pe transparenţă şi sinceritate. Consolidarea acestui sentiment de încredere începe chiar din momentul când cel care doreşte să achiziţioneze o franciză discută cu cel care ar putea fi viitorul său francizor. Dacă potenţialul francizat are senzaţia că francizorul nu-i oferă informaţii complete, este foarte probabil să renunţe şi să caute alt sistem de franciză.

Dar atmosfera de încredere trebuie să existe pe tot parcursul relaţiei, de aceea este important ca francizorul să fie sincer cu francizaţii săi tot timpul. Dacă francizorul este descoperit că a minţit, chiar şi o singură dată, încrederea francizaţilor în francizorul respectiv este dis-trusă pentru totdeauna. Şi, repet, este de ajuns să se întâmple o singură dată.

Etapele relaţiei între francizor şi francizat urmează etapele parcurse de afacerea în sine. Prima etapă este cea de început, evident, când cei doi se întâlnesc şi se cunosc. Această etapă are la bază încrederea reciprocă, viziunea comună a francizorului şi a francizatului de a pune bazele unei afaceri de succes şi interdependenţa inerentă între cei doi.

Ca timp, aceasta se suprapune, de obicei, cu perioada în care cel care va fi ulterior francizat discută şi negociază cu francizorul, apoi semnează contractul şi demarează toate procedurile de amenajare a unităţii francizate, de training etc.

Această fază se ca-racterizează printr-un optimism extrem, uneori chiar încredere oarbă din partea francizatului.