REMUS BORZA, HIDROELECTRICA: "Este posibilă listarea Hidroelectrica în noiembrie, chiar dacă iese din insolvenţă în octombrie"

Reporter: Care sunt etapele premergătoare listării Hidroelectrica, după ieşirea din insolvenţă? Mai este nevoie de o hotărâre de Guvern? Mai este nevoie de o Adunare Generală a Acţionarilor?

Remus Borza: Am avut o şedinţă, la data de 5 mai, cu Sindicatul de intermediere Morgan Stanley şi Raifeissen, cu reprezentanţii celor doi acţionari, Ministerul Energiei si Fondul Proprietatea, cu consultanţii si cu auditorul. Împreună am agreat calendarul procedural al listării. Suntem în linie dreaptă. Noi, încă de anul trecut, am început să lucrăm pentru listarea Hidroelectrica. În acest moment, suntem destul de avansaţi, în sensul că, aşa cum spuneam, avem deja selectat un consorţiu de intermediari ai ofertei, în persoana celor de la Morgan Stanley şi Raifeissen. Avem selectat şi un auditor, care va întocmi auditul în IFRS, fiind vorba de Deloitte.

Consultantul Horvath&Partners ne va ajuta la redactarea tuturor documentaţiilor şi a prospectului. Am selectat şi consultantul juridic naţional - cei de la Salans, actualmente Denton, care au misiunea şi de a intocmi documentaţia de atribuire a contractului internaţional de asistenţă juridică.

Dacă ar fi să listăm dual Hidroelectrica la Bursa de Valori Bucureşti şi la London Stock Exchange, atunci, evident, vom avea nevoie de o firmă de avocatură reputată la nivel global care să ne asiste la Londra.

Săptămâna viitoare vom ieşi cu această documentaţie de atribuire şi sper ca, într-o lună de zile, să selectăm şi casa internaţională de avocatură. Am selectat şi un auditor tehnic, pentru că avem foarte multe investiţii demarate, unele chiar înainte de 1989, altele după 1990. Trebuie să ştim ce facem cu ele, dacă le continuăm, dacă vom continua să le finanţăm sau să găsim formule să le transferăm ori chiar şi abandonul lor, câtă vreme majoritatea dintre ele sunt ineficiente din punct de vedere energetic şi economic. Consultantul selectat este o firmă reputată din Statele Unite, MWH, care sper să ne ajute în acest demers. Între timp, şi Guvernul României a emis o hotărâre prin care a aprobat componenţa Comisiei Guvernamentale, care va gestiona procesul de privatizare sau de listare Hidroelectrica. Fiecare Minister implicat în acest proces şi-a desemnat deja un reprezentant. La şedinţa lărgită din 5 mai am agreat şi un calendar al listării, dar care este condiţionat de momentul ieşirii Hidroelectrica din insolvenţă.

Hidroelectrica este posibil să iasă din insolvenţă la două momente distincte.

O dată, la momentul în care se vor soluţiona ultimele două contestaţii la măsurile administratorului judiciar din cele 75 iniţiale, termenul fiind pe 11 mai, în măsura în care se judecă şi cele două contestaţii ale celor de la Energy Holding de la Electrocarbon. 73 de contestaţii s-au soluţionat, favorabil toate pentru Hidroelectrica. Au mai rămas cele două, prin care Energy Holding şi Electrocarbon cer daune de 1,1 miliarde lei. Dacă va fi să ne judecăm pe 11 mai, atunci putem solicita judecătorului pronunţarea unei sentinţe de închidere a procedurii insolvenţei. Având în vedere că în dosarul cu Energy Holding au fost trei experţi desemnaţi de instanţă în ultimele şase luni, toţi refuzând efectuarea expertizei, instanţa desemnând acum o lună de zile, un al patrulea expert. Sper ca expertul să aibă timpul fizic să întocmească expertiza în timp util. Dacă nu va reuşi acest lucru, atunci este posibil să mai avem un termen, care poate să fie la două săptămâni sau la o lună de zile, deci până la sfârşitul lunii mai ori ]n prima parte a lunii iunie. În acel moment putem ieşi din insolvenţă, după soluţionarea celor două contestaţii, dar am fi vulnerabili, pentru că am fi în aceeaşi situaţie în care ne-am găsit la data de 26 iunie 2013. Şi atunci am ieşit din insolvenţă fără să aşteptăm soluţionarea definitivă a tuturor contestaţiilor. Însă, Curtea de Apel, pe 25 februarie 2014, a casat sentinţa de închidere a procedurii şi ne-a trimis înapoi spre rejudecare. Cu alte cuvinte, ne-am întors a doua oară în insolvenţă. Dacă facem acest lucru, să închidem procedura în mai sau iunie, există riscul, şi ar fi un caz unic în lume, ca Hidroelectrica să se întoarcă pentru a treia oară în insolvenţă, ceea ce ar discredita si compromite ireparabil procesul de listare.

Raportat la considerentele deciziei Curţii de Apel (pagina 53), care sunt obligatorii pentru instanţa de fond în rejudecare, judecătorul sindic de la Tribunalul Bucureşti nu va putea închide procedura insolvenţei decât după rămânerea definitivă a tuturor contestaţiilor la tabel şi la măsurile administratorului judiciar. Deci, cu alte cuvinte, după judecarea tuturor recursurilor.

În acest scenariu, pe care l-am discutat cu membrii comisiei de privatizare, am agreat să nu ieşim din insolvenţă până în momentul în care se vor judeca şi recursurile, tocmai ca să securizăm definitiv procedura insolvenţei Hidroelectrica. Acest lucru se poate întâmpla, cel mai târziu, în luna octombrie, condiţionat de două lucruri: judecătorul sindic să motiveze mai repede sentinţele şi instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, să judece cu celeritate cele şapte recursuri, să dea termene scurte şi chiar pe perioada vacanţei judecătoreşti iulie-august. Dacă se întrunesc cele două condiţii, cel târziu în octombrie, Hidroelectrica poate ieşi definitiv din insolvenţă. Dacă ieşim din insolvenţă în mai-iunie, putem vorbi de o listare în noiembrie. Dacă, în schimb, ieşim în octombrie, se decalează acest calendar şi vorbim de o listare în februarie 2017.

Luând în considerare rezultatele de excepţie obţinute de Hidroelectrica în ultimii ani, dialogul permanent cu mediul investiţional bancar şi de business intern şi internaţional, încrederea pe care Hidroelectrica a reuşit să o inducă potenţialilor investitori, e posibil să avem o listare a Hidroelectrica în noiembrie, chiar dacă ieşim din insolvenţă în septembrie-octombrie. Acest lucru e posibil întrucât toţi cei implicaţi în acest proces lucrează în ritm susţinut, derulând toate procesele prealabile listării în această perioadă, fără a se crampona de o insolvenţă atipică, golită azi de fundamente juridice şi economice.

Reporter: Ce se va întâmpla a doua zi, după ieşirea din insolvenţă a companiei? Cine va conduce compania?

Remus Borza: Organele statutare ale companiei, care sunt clar definite în statutul societăţii, respectiv un Consiliu de Supraveghere format din şapte membri şi un Directorat format din cinci membri. Cei doi acţionari au posibilitatea să menţină componenţa de la 25 februarie 2014, a celor două organisme de conducere ale Hidroelectrica sau, evident, au posibilitatea să recruteze membri noi. Tocmai acest lucru fac cei doi acţionari în prezent, derulează un proces de selectare a membrilor Consiliului de Supraveghere. În 2013, Euro-Insol a recrutat manageri pentru mai multe poziţii de conducere, mai exact pentru 67. Încă de atunci, pe poziţiile cheie din Hidroelectrica sunt oameni capabili, cu un background impresionant, recomandaţi de competenţe profesionale, capabilităţi manageriale şi, în primul rând, de moralitate. Aşa se şi explică evoluţia ascendentă a companiei. Practic, în toate structurile departamentale, avem oameni noi. Însă, nimic nu împiedică acţionarii ca, după momentul ieşirii din insolvenţă, având un drept suveran de decizie şi de dispoziţie asupra companiei, să schimbe toţi directorii.

Reporter: De ce ar trebui compania listată pe BVB? Care ar fi avantajele?

Remus Borza: În 2012, susţineam listarea companiei raportată la situaţia dezastruoasă în care se afla, fiind cea mai îndatorată companie din România. Societatea consemna un record absolut al masei credale de 5,3 miliarde lei creanţe solicitate, 170 milioane de euro pierdere pe exerciţiile financiare 2011-2012 şi o trezorerie netă negativă de 783 milioane de lei. Raportat la acest cash-flow negativ, la această trezorerie, Hidroelectrica avea nevoie de capitalizare. O modalitate facilă de a capitaliza compania era prin vânzarea, listarea unui pachet minoritar de acţiuni de 15%.

Astăzi, în 2016, Hidroelectrica este într-o cu totul altă situaţie. A reuşit o performanţă unică în România, să-şi plătească toate creanţele la valoarea nominală, şi-a îmbunătăţit semnificativ cash-flow-ul, Hidroelectrica stând pe o trezorerie netă pozitivă, de 1,4 miliarde lei, asta în condiţiile în care anul trecut am dat dividende de 200 milioane de euro. Sigur, astăzi, Hidroelectrica nu mai este pe pierdere, fiind cea mai profitabilă companie din România. Pe ultimele două exerciţii financiare a înregistrat o EBITDA record, pentru tot mediul economic românesc, pentru toate cele 700.000 de firme înscrise la Registrul Comerţului, trecând de 63% din cifra de afaceri a companiei, acest lucru însemnând 500 milioane de euro anual. Astăzi, niciun argument nu mai subzistă din cele avute în 2012, de capitalizare a companiei.

Din acest motiv, susţin schimbarea metodologiei şi strategiei de privatizare a companiei, în sensul în care să nu majorăm capitalul social prin emiterea de acţiuni noi, astfel încât, banii din urma acestei emisiuni de acţiuni să intre la Hidroelectrica, ci vânzarea de către acţionarul majoritar, statul român, a unui pachet minoritar de 15%, iar contravaloarea acestor acţiuni să se ducă la bugetul statului.

Astăzi, Hidroelectrica este o societate solvabilă, care are o lichiditate mai mult decât confortabilă, şi care, în orice moment, poate să acceseze cel puţin 1 miliard euro credite bancare la o dobândă de 1%. Cu alte cuvinte, Hidroelectrica nu mai are nevoie de banii investitorilor. Dar, susţin listarea Hidroelectrica din alte raţiuni, care subzistau şi în 2012, iar acestea nu sunt de natură financiară. Legea pieţelor de capital, ca şi legea insolvenţei, oferă protecţie. Este o umbrelă pentru eventuale ingerinţe ale politicului în managementul societăţii sau pentru eventuale derapaje ale echipelor manageriale. Legea pieţelor de capital, ca şi legea insolvenţei obligă compania la transparenţă. Hidroelectrica a fost cea mai transparentă firmă din ultimii patru ani de zile din România. Lună de lună, noi prezentăm două rapoarte, al administratorului judiciar şi al celui special, dăm cel puţin 4-5 comunicate de pres[ în fiecare lună, orice persoană având, în timp real, acces la toate datele şi informaţiile importante legate de evoluţia Hidroelectrica, nu doar a principalilor indicatori financiari. Noi, în cele două rapoarte, oferim date complete legate de exploatare, producţie, generare de energie electrică, de vânzare, furnizare, trading, de investiţii, achiziţii, date de natură financiară, inclusiv date legate de evoluţia personalului, de politicile de mediu. Din acest punct de vedere, Hidroelectrica a avut un exerciţiu absolut lăudabil în peisajul companiilor de stat care sunt caracterizate de foarte multă discreţie, dacă nu chiar de secretomanie în management. Vorbim de un management aproape ocultat la companiile statului, fiind zgârcite în a oferi informaţii. Se limitează la publicarea bilanţurilor o dată pe an, în aprilie-mai anul curent, pentru exerciţiul financiar anterior, când deja este prea târziu. Constaţi, practic, moartea clinică, decesul agentului economic. În situaţia în care Hidroelectrica se va lista, are obligaţia, lună de lună, să informeze acţionarii, să trimită rapoarte la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), la bursă. De această dată nu mai vorbim de doi acţionari, dintre care unul minoritar, captiv şi la discreţia arbitrariului acţionarului majoritar, ci vorbim de 1.000-2.000 de acţionari mici, dar vocali, având rutina exerciţiului economic, care ştiu să citească şi printre rânduri, care pot să interpreteze corect datele furnizate de companie şi să constate în timp real orice posibil derapaj de la indicatorii prestabiliţi sau de la criteriile de performanţă.

Deci, acesta este argumentul suprem pentru care eu insist, şi astăzi, pentru listarea unui pachet de doar 15% din capitalul social.

O companie listată are un parcurs mult mai vizibil, predictibil şi sănătos, pentru că se exercită un control nemijlocit din mult mai multe zone.

Reporter: Ce părere aveţi de faptul că Fondul Proprietatea vrea să se alăture ofertei prin vânzarea unui pachet de 5-10% din Hidroelectrica?

Remus Borza: Am o părere foarte bună. Fondul Proprietatea a fost un acţionar onest, responsabil, asumat şi total implicat în destinul şi parcursul companiei Hidroelectrica, chiar şi în insolvenţă. Noi, administratorul judiciar, am încercat să cultivăm o relaţie cât se poate de constructivă, de complementară cu cei doi acţionari. Pentru că am fost conştienţi că avem un mandat limitat în timp, nepropunându-ne să ieşim la pensie de la Hidroelectrica. Nu noi moştenim Hidroelectrica. Aceasta este a celor doi acţionari, dar în primul rând Hidroelectrica este a întregii naţiuni române. Am vrut să-i ţinem aproape, să-i implicăm cât mai mult pe cei doi acţionari în treburile de administrare curentă ale societăţii. Chiar dacă noi, EuroInsol, în toată această perioadă, am girat administrarea companiei. Din discuţiile avute în ultimii doi ani cu fondurile de investiţii, fie la Londra, fie la New York, fie la Bucureşti, am constatat un interes nedisimulat din partea tuturor investitorilor instituţionali, privaţi sau chiar persoane fizice, deoarece Hidroelectrica este o companie unică, nu doar în România, ci în toată lumea. Este una dintre puţinele companii de producţie energie electrică pe sursă primară apa. Majoritatea au mixuri de producţie, cărbune, regenerabile, hidro, nuclear. De aici vin şi randamentele foarte bune, dacă este administrată corect. În 2010, Hidroelectrica a consemnat un record al producţiei de 19,8 TW şi, cu toate acestea, performanţa Hidroelectrica a însemnat un profit de doar 290 milioane de lei. În 2015, la o producţie de 15,9 TW, mai mică faţă de 2010 cu aproximativ 4 TW, rezultatul financiar a fost de 1,1 miliarde lei, de aproape patru ori mai mare comparativ cu 2010. Am dat un exemplu de administrare eficientă, responsabilă şi asumată versus un management corupt, politizat şi neprofesionist.

În piaţă este o foarte mare lichiditate. Vorbim de sute de miliarde de euro care caută plasamente bune. Un pachet de doar 15% nu ar satisface apetitul investitorilor. Toţi au cerut un pachet mai consistent. Problema e că România a privatizat mult şi prost. Dacă vindem totul inconştient, cum am făcut-o timp de 26 de ani, condamnăm generaţiile care vin după noi la sărăcie. Iar îi facem vasali? Se cunoaşte comportamentul multinaţionalelor în România. Ele îşi externalizează masiv profitul. Deşi deţin 67% din cifra de afaceri a României, soldul profitului net pe ultimii şase ani, generat de multinaţionale, a fost de doar 2,5 miliarde lei. Companiile româneşti, discriminate tot timpul şi puse la colţ, care nu au beneficiat timp de 26 de ani de capitalism sau de economie de piaţă, nici de ajutoare de stat, de facilităţi fiscale, de contracte babane pe bani publici, deşi deţin 33%-34% din cifra de afaceri a României, au avut un sold al profitului net, în perioada 2008-2014 de 55 miliarde lei, adică de 25 de ori mai mult decât companiile străine care au monopoluri, care au poziţii cvasidominante în toate sectoarele economice ale ţării. Până la urmă, companiile româneşti sunt cei mai mari angajatori, îşi păstrează resursele financiare în ţară, îşi plătesc datoriile la stat. Atunci, este obligaţia noastră, a celor care gestionăm temporar, provizoriu, ca miniştrii, mai mult sau mai puţin tehnocraţi, ca parlamentari sau manageri să păstrăm şi să creştem avuţia ţării administrată de companiile statului. În egală măsură, şi companiile private cu capital românesc sunt la fel de valoroase. Şi ele sunt tot ale statului român. Vorbim în România de o mare discriminare care se face între public şi privat.

Evident că nu înţelegem să vindem mai mult de 15% din Hidroelectrica, câtă vreme o entitate privată, Fondul Proprietatea, deţine deja o participaţie de 20% din capital. Deci vorbim de o participaţie privată totală de 35%. Este suficient. Nu are decât Fondul Proprietatea să listeze 5-10% din actuala deţinere şi atunci evident pachetul care ar face obiectul IPO ar fi mai consistent.

Reporter: Listarea pe bursa din Londra ar aduce un plus companiei?

Remus Borza: Nu vreau să fac o declaraţie într-o cheie naţionalistă sau patriotică, deşi, până la urmă, este nevoie şi de una, şi de alta în business-ul românesc. Am stat tot timpul în pasivitate, întotdeauna am avut un complex al inferiorităţii, atât economic, cât şi genetic, structural ca oameni, ca naţiune. Sunt multe firme româneşti care au vocaţie de a fi jucători regionali, dacă nu chiar globali, pe modelul MOL, CEZ, Enel, GDF Suez. Întotdeauna am stat cuminţi în pătrăţica noastră, să nu-i supărăm pe mai marii zilei. Am dezvoltat o filozofie de viaţă şi de business urmând zicala din popor: "capul plecat, sabia nu-l taie", dar care exprimă de fapt multă laşitate, abandon, trădare, acel complex al inferiorităţii de care vorbeam.

Evident, prima mea opţiune, ca român, este de a avea o listare exclusiv pe Bursa de Valori Bucureşti, pentru că trebuie să susţinem şi această bursă, care nu este deloc lichidă, care a rămas mult în urmă, care este una periferică. BVB nu a ţinut pasul cu creşterea economică a României, una dintre cele mai mari înregistrate la nivelul Uniunii în ultimii trei ani de zile. Listarea Hidroelectrica exclusiv pe BVB ar ajuta bursa românească pentru a se upgrada de la statutul de piaţă de frontieră, la unul de piaţă emergentă. Acest lucru înseamnă pentru România o vizibilitate mai bună şi acces la o finanţare mai ieftină. Preţul pe care l-am încasa ar fi acelaşi. Am obţine undeva între 750 milioane de euro şi peste un miliard euro. Valoarea unei companii în vederea listării se determină printr-un factor multiplicator cuprins între 10-15 ori EBITDA. Hidroelectrica, în ultimii doi ani de zile, a avut o EBITDA de 500 milioane de euro. Doar un multiplu de 10 ori va însemna 5 miliarde euro, valoarea minimă a companiei. Iar, 15% din 5 miliarde înseamnă 750 de milioane de euro. Deci, aceşti bani s-ar încasa şi dacă Hidroelectrica s-ar lista doar pe BVB. Dar sunt şi raţiuni de stat, economice şi altele, care probabil vor conduce la o decizie, luată de către cei doi acţionari, de a avea o listare duală, la Bucureşti şi Londra, în ideea de a da mai multă vizibilitate companiei şi mai ales ţării noastre, pentru că vorbim de o decizie strategică pentru statul român.

Reporter: Dacă Hidroelectrica nu s-ar lista în 2016, mai există posibilitatea unor contracte cu "băieţi deştepţi"?

Remus Borza: Sunt un om care a pus, în primul rând, mult suflet la Hidroelectrica şi mi-am compromis şi cariera şi statutul social aici. Nu am făcut nimic întâmplător, tot ceea ce am făcut mi-am asumat.

În continuare, Hidroelectrica, şi a doua zi după ce nu voi mai fi eu, va fi compania mea de suflet. Am o responsabilitate morală de a lăsa nişte oameni care cred în aceleaşi principii şi valori în care eu am fost educat şi pe care am încercat, în cei patru ani, să le insuflu şi oamenilor mei. Ei sunt cei care vor moşteni Hidroelectrica. Sunt oameni corecţi, morali şi buni profesionişti, care, sunt convins că nu vor accepta astfel de compromisuri. Iar jaful generalizat de la Hidroelectrica de până în 2012 va rămâne doar istorie.

Reporter: Cât totalizează despăgubirile câştigate de Hidroelectrice, din acest an?

Remus Borza: Băieţii deştepţi au cerut daune pentru denunţarea contractelor sau pentru activarea clauzei de forţă majoră de 600 milioane de euro. Până în prezent nu au câştigat niciun euro. Mai sunt doar două contestaţii de judecat din cele 75 existente în 2012. Valoarea pretenţiilor în cele două contestaţii este de 1,1 miliarde lei.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre activitatea economică a companiei, pentru următorii cinci ani?

Remus Borza: Hidroelectrica îşi va continua parcursul glorios, va face şi în următorii ani istorie. Moştenirea, testamentul meu moral constă în acea dimensiune de jucător regional şi chiar global pe care am încercat să o transmit societăţii. România este deja o piaţă prea mică pentru o companie atât de mare. Acesta este şi motivul pentru care, încă din 2014, Hidroelectrica şi-a deschis două subsidiare, la Budapesta şi Belgrad. Din păcate, o interpretare abuzivă a ANRE nu ne-a permis să facem operaţiuni de export de energie pe aceste pieţe. Am dat în judecată autoritatea şi am câştigat. După judecarea apelului, pe care ANRE nu are nicio şansă să îl câştige, vom încerca să exportăm energie pe cât mai multe pieţe. Hidroelectrica este atentă şi la oportunităţi de achiziţie de capacităţi de producţie, atât hidro cât şi regenerabile, în România cât şi în Europa.

Noi am avut viziunea de a anticipa prăbuşirea preţului MW în piaţă, odată cu racordarea a aproape 6.000 MW instalaţi în regenerabile. România are azi o altă particularitate, nu mai este o ţară deficitară, este una excedentară, în ceea ce priveşte producţia de energie.

Anul trecut am produs 65 TWh şi am consumat doar 52 TWh. În 1989, consumul României era de 80 TWh. Diferenţa de la 80 la 52 TWh reprezintă efectul unei politici iresponsabile şi antinaţionale dusă de toate guvernările de după 1990, de dezindustrializare a României.

Cu excedentul de energie nu avem ce face, nu se poate înmagazina. Rămâne varianta exportului, dar nici Europa nu se simte prea bine. Nu mai are forţă de a schimba mersul lumii. Vorbim de un continent secătuit, din punct de vedere al resurselor minerale, naturale, dar în primul rând al resurselor umane sau demografice.

Resursele României şi cele ale Europei sunt exploatate de 200 de ani, şi, ca orice resursă naturală, sunt epuizabile. Noul "Eldorado" al secolului 21 este Africa. Vorbim de 800 milioane de locuitori, iar peste 10 ani, de peste un miliard, acest lucru reprezentând o piaţă de desfacere largă. Vorbim de un continent virgin în resurse, care de abia în acest moment încep să fie explorate, cartografiate, inventariate. Încă nu sunt exploatate. Cei care sunt deştepţi se duc în Africa. Acesta este viitorul pentru următoarea sută de ani.