Rolul confruntărilor directe în rezultatele finale ale alegerilor

Campania electorală pentru preşedinţie din toamna acestui an a fost săra-că în confruntări directe între candidaţii la funcţia supremă în stat.

Acest aspect s-a reflectat în opinia publică, pe de-o parte, ca o lipsă de respect faţă de alegători, iar pe de alta ca o reticenţă nejustificată a unor candidaţi de a-şi dezbate, în comun, propriile idei şi soluţii pentru ţară.

Turul întâi al alegerilor prezidenţiale i-a adus faţă în faţă pe cei trei candidaţi (n.r. care la acel moment aveau şanse reale să acceadă în turul al doilea) - Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu - o singură dată, pe ultima sută de metri, înainte de vot.

Situaţia s-a repetat în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, Traian Băsescu şi Mircea Geoană stabilindu-şi doar o confruntare directă, ieri, cu doar două zile înainte de scrutin.

Sondajele de opinie (n.r. marea majoritate efectuate la comanda trus-turilor de presă) îl indică drept favorit la câştigarea alegerilor prezidenţiale pe Mircea Geoană şi pe Traian Băsescu surclasat la câteva puncte procentuale.

Confruntarea directă de aseară dintre cei doi a fost, poate, cel mai bun prilej pentru cei doi candidaţi să-şi fidelizeze electoratul nehotărât.

De ziua votului ne despart doar 48 de ore, timp în care experienţa altor confruntări electorale (din străinătate) arată că se pot întâmpla multe. Prezentăm în continuare, pe scurt, câteva exemple de confruntări electorale recente şi impactul acestora în ziua alegerilor.

• SUA

În SUA, alegerile prezidenţiale au avut loc la data de 4 noiembrie 2008. Cetăţenii americani au avut de ales între democratul Barack Obama şi republicatul John McCain. Înainte de ultima confruntare directă între cei doi, Barack Obama avea, faţă de John McCain, un avans între 9% şi 14%. În ziua confruntării, McCain a făcut tot posibilul să recupereze decalajul faţă de Obama, acuzându-l, printre altele, de legături cu William Ayers (n.r. unul din fondatorii Weather Underground, grupare radicală care ar fi pus la cale atentate împotriva instituţiilor americane). Obama a negat aceste acuzaţii, iar la atacurile lui McCain a replicat, deseori, prin zâmbete, reţinere şi ironii. În urma confruntării, democratul a reuşit să-şi păstreze avantajul electoral, ba chiar să şi-l sporească. Câştigătorul alegerilor a fost democratul Barack Obama, actualul preşedinte de la Casa Albă, care l-a surclasat pe McCain la alegerile generale cu un scor zdrobitor de 365 de electori, faţă de 173, cât a obţinut republicanul.

• Franţa

În Franţa, în 2007, cetăţenii au avut de ales între Nikolas Sarkozy, politician de orientare conservatoare, şi socialista Segolene Royale. Sarkozy intrase în turul al doilea cu un avantaj de 5% faţă de Royale. La ultima confruntare directă, cei doi politicieni au dezbătut problemele de economie, mediu şi justiţie şi şi-au adus acuze reciproce: Sarkozy a acuzat-o pe Royale că reformele propuse de aceasta ar genera un dezastru pentru economie (n.r. una de acest gen este propunerea socialiştilor ca francezii să lucreze 35 de ore pe săptămână), iar Royale a replicat că Sarkozy dă dovadă de imoralitate politică. Ultima confruntare dintre cei doi, urmărită de peste 20 de milioane de francezi, nu a modificat semnificativ preferinţele electoratului, cu toate că a diminuat diferenţa dintre cei doi. Sarkozy a câştigat alegerile, din 6 mai, la un scor ceva mai strâs faţă de trimul tur, cu 53,1% din voturi.

• Serbia

În Serbia, prooccidentalul Boris Tadici l-a avut contracandidat pe ultranaţionalistul Tomislav Nikolici, la alegerile prezidenţiale din februarie 2008. Tadici şi Nikolici s-au aflat foarte aproape în sondaje, însă, în urma confruntărilor, în care primul şi-a anunţat opţinunea pentru aproprierea Serbiei de structurile occidentale, iar cel de-al doilea de Rusia, lucrurile s-au schimbat radical. În primul tur al alegerilor prezidenţiale, Nikolici a obţinut un scor de 39,4% din voturi, faţă de cele 35,4%, cât a obţinut Tadici. Confruntările dintre cei doi au avut ca temă statutul provinciei Kosovo, ambii candidaţi pronunţându-se împotriva separatismului. Nikolici a propus măsuri extrem de dure, în timp ce Tadici a optat pentru un ton mai moderat. În confruntările poltice, Tadici a afirmat că venirea la putere a lui Nikolici ar duce Serbia înapoi în anii `90. Cu mesaje pro-occidentale, Tadici a reuşit în cele din urmă să convigă electoratul sârb. În turul al doilea, Tadici a reuşit să câştige alegerile prezidenţiale din Serbia, cu un scor de 50,4% din voturi, faţă de 48,2%, cât a obţinut Tomislav Nikolici, recuperând astfel decalajul din primul tur de scrutin.

• Ucraina

În Ucraina, în 2004, cetăţenii au fost chemaţi la urne să aleagă între liderul pro-rus al Partidului Regiunilor, Viktor Ianukovici, şi liderul grupului de opoziţie Ucraina Noastră, de orientare pro-occidentală, Viktor Iuşcenko. Campania din Ucraina a fost presărată de evenimente politice majore şi proteste de stradă care au dus, în cele din urmă, la anualarea alegerilor câştigate, în primă fază, de Ianukovici, pe motiv de fraudare, cu un scor de 49,61% din voturi, faţă de 46,61% ale lui Viktor Iuşcenko. În urma ultimului tur de scrutin şi a unei campanii în care părţile s-au acuzat dur de tentativă de lovitură de stat, iar Ucraina ajunsese în pragul unui răzoi civil, cei doi politicieni au ieşit în faţa camerelor de televiziune pentru a anunţa un compromis în privinţa alegerilor. La aceea vreme Iuşcenko a apreciat că Ucraina a ieşit mai puternică din criza politică în care intrase. În urma acestui scandal politic, Iuşcenko l-a învins pe Ianukovici cu un scor de 51,99% la 44,19%.